[dragos.n]

Cam toti astronomii stiu ca e relativ greu sa colimezi un telescop de tip Newton. Si e am observat aceasta problema de mult timp, si cu cativa ani in urma, cand am descoperit care este sursa problemei, am inceput sa caut o solutie. Si in urma cu cateva zile am gasit o rezolvare. Una care sa poata fi adoptata pe aproape orice telescop de acest tip. Chiar si de catre un astronom amator, care se pricepe sa mestereasca un pic. Asa ca de atunci am stat si am rasucit solutia pentru a verifica, si a o compar cu sistemele utilizate actual, in masura documentatiei existente pe net.

Deoarece trebuie sa fac niste desene cat de cat prezentabile, voi posta in scurt timp intai problema, asa cum o vad eu, si apoi solutia pe care am gasit-o.

[mihaig]

Asteptam cu interes:)

[Mircea Pteancu]

Foarte buna initiativa, astept si eu cu interes.

(Off-topic ce nu are legatura cu Dragos dar seara devin meditativ si am tendinta de a rezolva tainele lumii...)

Ca este greu sa colimezi un telescop Newton este o legenda. Cum ar zice un mosh rautacios pe care-l stiu de undeva (dar nu ma ocup cu autodenunturi): nu-i greu deloc dar te obliga sa gandesti oleaca. Iar pe omu' veacului 21 il dor neuronii daca tre sa gandeasca. Ca doar de aia s-o inventat AI-ul, sa ne scape definitiv de grija de a gandi. Baiul este insa imens: pentru a lega AI de o surubelnita care sa se suceasca cum trebuie, e nevoie de foarte multa gandire. Ca sa sintetizam: va fi nevoie de foarte multa gandire inainte de fericire ( de a nu mai gandi deloc). Noa, aceasta taina nu am de gand sa o deslusesc dar sunt foarte curios cum vor rezolva bibicii dilema aceasta, pe langa care, labirintul Minotaurului sau nodul gordian sunt sifon.

Mircea

[dragos.n]

In primul rand, imi cer scuze pentru intarziere, dar asa se intampla uneori cand esti batran. La mijlocul zilei iti propui ca pana seara sa faci un lucru, dar dupa o ora organismul iti spune sa o lasi pe mai tarziu.

Prima parte. Diagnosticul exact al problemei colimarii.

In primul rand, colimarea primarei nu este o problema pentru nimeni care are un Cheshire sau alt instrument dedicat. In schimb colimarea secundarei ridica probleme.

PRECIZARE. Pentru simplificare am ignorat offset-ul secundarei, si in explicatie, si in desen.

In mod ideal, centrul geometric al SUPRAFETEI REFLECTORIZANTE a secundarei ar trebui sa se afle exact la intersectia axului optic al telescopului, cu axul optic al focuserului. Se va vedea in desenul atasat. Atunci cand colimam, cu ajutorul celor 3 suruburi dedicate, provocam o inclinare intr-un sens sau altul a secundarei. Dar aceasta inclinare nu provoaca doar inclinarea, ci si deplasarea oglinzii intr-o directie laterala, sau oblica, pentru ca punctul de inclinare nu este pe suprafata secundarei, ci este mult mai in spate, in dreptul surubului central, care tine suportul secundarei. Ideal ar fi ca sa avem un sistem astfel incat inclinarea secundarei sa se faca fara ca centrul geometric al suprafetei reflectorizante sa se deplaseze in nici o directie, nici lateral, nici longitudinal.

Aceste deplasari ale secundarei, fac colimarea mai dificila. Si acest lucru este evident, cu cat newtonianul este mai rapid, F4 sau mai mic Iar asta se observa mult mai bine in cazul astrografelor newton. Este si motivul pentru care unii astrofotografi cunoscuti pe plan international au renuntat la newtoniene cu F=2,8, desi telescoapele respectve era facute de firme reputate.

Acum va las sa parcurgeti aceasta postare, si sa descifrati desenul alaturat. Voi revenii cu solutia pe care am gasit-o, si care, desi e cam complicata, are calitatea de a face colimarea mai usoara, si stabila pe termen relativ lung. Va multumesc pentru interes si rabdare.

In desen, cu negru este secundara in pozitie colimata, iar cu rosu in pozitie decolimata. Pentru claritate am folosit o inclinare de 5 grade, cam mare pentru un caz real.

[dmtr69]

-Centrarea secundarei in focuser este primul pas. Instrumentele vizuale (Cheshire, "sight tube", oculare "concenter" ) au o marja mare de eroare datorita pozitionarii ochiului fata de axa optica. Stiu ce spun, pentru ca le-am incercat pe toate.
Solutia este OCAL : https://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.p...cal#228837
Am incercat in trecut sa-mi fac asa ceva cu o camera web, dar este foarte greu de centrat (axa optica a lentilelor nu este perfect perpendiculara pe senzor si nici in centru). In plus trebuie sa focalizezi la diferite distante- marginea tubului focuser, pe secundara si pe primara), deci e nevoie de o lentila vario-focala controlata electronic.

[Mircea Pteancu]

Dragos

Subscriu 100% la cele scrise de tine. Prin experienta proprie am descoperit ca secundara ridica cea mai grea problema la colimarea newtonianului. De aceea, eu petrec uneori o ora sau chiar mai mult ''gadiland'' secundara. Lucrurile stau exact asa cum ai spus. Daca secundara este ''la locul ei'', colimarea primarei este o treaba de cateva minute.
Atunci cand colimez, dupa ce am centrat secundara si trec la primara, daca trec zece minute si nu obtin colimarea perfecta, nu mai pierd timpul. Experienta m-a invatat ca, in asemenea cazuri, am gresit la secundara. Si reiau tot ciclul.
Am inteles desenul, astept cu interes solutia tehnica propusa. Initiativa ta este foarte buna si sunt gata sa experimentez metode noi.

Spor la munca, Mircea

[gpaunescu]

[dragos.n]

Da, sunt de acord ca OCAL ajuta la realizarea unei colimari foarte bune. Nu sunt de acord ca este ieftin, cand costa de 2-3 ori mai mult decat un motor de focalizare.

Dar nu despre accesorii folosite la colimare vorbesc eu.

[Erwin]

Asteptam cu interes. Telescoapele pe care le-am construit eu nu necesita colimare frecventa. Am facut si kit-uri de suruburi de schimb pentru telescoapele comerciale produse de Synta sub branduri ca Orion si Skywatcher care au acelasi sistem de fixare de la 150 la 250mm apertura. Dupa inlocuirea suruburilor colimarea secundarei aproape imposibil de realizat perfect la un astfel de newtonian mai ales dupa ce suruburile originale au sapat in suport devine o joaca de 5 minute.

[dragos.n]

Solutia pentru secundara.

In principiu, solutia pentru colimarea simpla si buna este ca punctele in care se regleaza inclinarea secundarei sa fie tot timpul in acelasi plan in care este si centrul geometric al acesteia. Si solutia gasita de mine, si care se poate aplica la orice newton, este sa folosim brate ale spiderului, scoase in afara tubului, si care se pot deplasa controlat mai in fata sau mai in spate, paralel cu axa optica a telescopului. Punctul de prindere a bratului, aflat in afara tubului, va fi prins de o sanie care se va deplasa pe o sina. Si acesta inclinare va putea fi controlata mult mai fin, permitand o reglare mult mai precisa, dar si mai usoara. Evident, solutia merge folosita si in cazul spiderelor cu 3 brate. Al doilea mare avantaj este ca se poate face un sistem de blocare, astfel ca odata realizata colimarea, sa blocam secundara in acea pozitie, blocand sania fata de sina. Se poate chiar adauga o scara gradata pe sanie si pe sina, sau doar un semn care sa arate mereu unde este pozitia ideala. Sau daca un brat a parasit pozitia ideala. Al treilea avantaj este ca se elimina 4 surse de lumina parazita, adica suruburile care legau spiderul de peretele telescopului.

Evident, la colimarea pe un spider cu 4 brate trebuie tinut cont ca miscarea intr-un sens trebuie compensata prin miscarea in sens contrar a bratului opus. Deplasarea longitudinala a oglinzi se poate face tot prin acest sistem, deplasand fiecare brat in mod egal, in acelasi sens.

In desen am reprezentat doar un brat. De asemenea, nu am redat toate detaliile constructive ale sistemului sina plus sanie. Dar se pot deduce usor.

Intr-un timp care sper sa fie cat mai scurt, voi instala acest sistem pe un newton de 1200/300mm. Newton pe care, din pacate, nu mai pot sa-l folosesc din cauza spatelui meu, care s-a cam uzat.
Si poate niste colegi ma vor ajuta sa-l probez, si sa ma mai uit inca odata prin newtonul meu cel mare..

[tudor]

Îmi stătea pe limba sa zic ca poate va fi vorba despre o reglare din spider. Dar după război mulți viteji se arata! Acum Poate cu un singur spider pe diametrul tubului ar simplifica mișcările de reglaj si mai mult!?

[Mircea Pteancu]

Dragos

Ideea este interesanta si are potential. Trebuie testata in practica pentru a vedea daca functioneaza.
Problema colimarii a chinuit deja multe generatii de astronomi amatori. Ar fi o ipocrizie sa se spuna ca problema nu exista. Prin multa practica, un amator poate deveni priceput la colimare dar asta nu inseamna ca e ceva usor de facut. Apoi ce facem cu cei care sunt la primul lor telescop sau, pur si simplu, au doua maini stangi ?

Bafta la implementarea ideii, iti urez o reintalnire grabnica cu newtonianul tau. Dupa aceea, nu uita, eu sunt Tata Tereziu al telescoapelor, sa nu-l faci boschetar, ma intere pe mine sa-l primesc in azilul meu de telescoape.

Spor la bricolat, Mircea

[gpaunescu]

Daca am inteles bine, se regleaza inclinarea oglinzii fata de axul primarei. Dar cum o rotesti sub tubul focuserului?
In plus din cate vad, lumina reflectata de secudara, trece prin spinder; sau cumva secundara e rotita astfel incat sa fie tubul focuserului intre cele 2 elemente ale spiderului (inteleg ca sunt 2 astfel de elemente)?

[dragos.n]

@Tudor, telescoape cu un singur brat exista. Coronografele de pe sonda GOES si de pe SOHO, Dar alea sunt fabricate la maxima precizie. Pentru telescoape de amatori, nu stiu cum s-ar putea face in sistem DiY, cu colimare printr-un singur brat. Dar poate altcineva va gasi.

@Mircea, va fi curand.

@GPaunescu. Evident ca bratele spiderului sunt aranjate astfel incat sa nu vina in dreptul focuserului. Dar ar fi trebuit sa fac un desen in 3D, si era mai greu. Pentru rotatia oglinzii in jurul axului optic al telescopului e un sistem relativ simplu. Nu o sa-l mai desenez si pe el. Sper sa ii fac fotografii, peste cateva zile.

[nobody]

Cum se regleaza centrarea fata de tub/primara?