[IACOB DUMITRU]

Drumul de la Foton la Creator este gazda “bunelor intenții”, este drumul supraviețuirii.
De la micro la macro planurile si observatorii lor acționează intr-o dependentă, intr-un must have, așa încât rolurile de stăpân si sclav pot fi decernate ambelor tabere.

[IACOB DUMITRU]

In școala, la toate nivelele de studiu, enervam contrazicând profesorii in fata colegilor, cu argumente.
Pentru cine nu știe, in matematica introduci niște date si obții in schimb niște date echivalente.
In fizica poți utiliza argumente matematice cu condiția sa introduci date cu un suport logic, un suport evident despre mama natura, adică cu condiția sa fi si un mic logician.
De ce spun acest lucru?
Frecvent se povestește, in mod eronat, despre multiple soluții posibile ale spațiului fizic, așa apărând in discuție spațiul x sau spațiul y, spații care nu se intersectează între ele.
Logica spune ca soluțiile de existenta presupun confirmare, confirmare prin transfer de informație in carne si oase.
Altfel spus, soluția de existenta a spațiului fizic, in mod clar si categoric, nu poate fi decât unica, care sa dovedească existenta, prezenta activa, in oricare condiție a informației, a transferului, a transparenței, a neetanșeități absolute, dincolo de oricare relație matematica utilizată intr-un demers științific adecvat.
Concluzie, fizica ar trebui sa renunțe la neinspirate idei ilogice.

[Night]

Spațiul și timpul sunt la urma urmei concepte utilitariste (pozitive), la care avem acces la primă mână. Suntem tributari limitărilor observaționale. Metauniversul nu este doar în timp și spațiu, ci și, în conceptualizare.

[IACOB DUMITRU]

La început a fost “cuvântul”, un mic concept printre alte mari concepte, o mică informație printre alte observații, legate între ele, îmbârligate.
Nimic nu este “doar”, printre altele, spațiul este “ochi si urechi”, interactivitate, tot ce vrea logica.
Nihil sine deo, nimic fără Micul concept, pentru observatiile si observatorii așa-zis micro, ii excluzi prin absurd, îți iei adio de la Meta si oricare alta perspectiva.
Limitările sunt aparente, benefice, necesare, fără ele adio oricare observație, oricare informație si implicit oricare logica.
“Creatorul” a fost dintotdeauna inginer, fin observator, a fost dintotdeauna fiul Logicii, noi la fel.
Nu de putine ori “Oamenii de știința” fac delimitări arbitrare, subiective, “la cerere”.

[Night]

La început a fost gândul. (am mai zis acest lucru, poate în alt topic).
Dar, pot să merg și mai deep. La început a fost senzorul, senzația, impulsul neuronal ce a creeat gândul, 1 este diferit de 0. (adică delimitarea observatorului de arealul său)

1 este conceptul ce ne ajută să identificăm mulțimi distincte. 0 este tot ceea ce se află în exteriorul lui 1, și nu este 1, conceptual.

Din punct de vedere al lui 1 și 0,... 1 fiind conceptul de univers total, și 0 nimicul. 0 nu poate exista fiind înglobat în 1. Deci 0 nu poate exista fizic, informațional, ci doar conceptual. (poate am sărit niște pași ajungând la această concluzie, dar orele sunt înaintate și mi-a fost mai ușor să o trântesc așa). (sau nu mai am loc să scriu demonstrația, petecul de hârtie fiind prea mic, cum ar fi zis Fermat).

[IACOB DUMITRU]

La început a fost Ego si el se înmulțea in Draci, gândurile îl măcinau pe dinăuntru, pline si ele de Egoul lor.
Night, “Cuvântul” este intenționat ales in contextul dat, este in mare parte metaforic ales, având înțeles profund.
Banc:
Patru naufragiați bărbați pluteau in deriva, fiecare in parte având 20, 30, 40 si 50 de ani.
La un moment dat observa o insula locuita numai de femei deosebit de frumoase. Cel de 20 ani se arunca instantaneu de pe pluta încercând sa ajungă pe insula. Cel de 30 ani propune sa încropească un mijloc de transport cu care sa ajungă la tinerele de pe mal. Cel de 40 ani propune sa aducă tinerele la ei. Cel de 50 ani ii liniștește spunând ca se vede destul de bine si nu e cazul sa se mai osteneasca.

[Night]

Acum ar trebui să dezbatem ce instrument astronomic ar fi fost mai potrivit, o lunetă, un telescop, sau un binoclu?

Lăsând gluma bună la o parte, definirea conceptelor a lipsit de multe ori, deoarece formulele funcționau și fără să știm foarte exact ce înțelegem prin spațiu și timp. Formulele funcționează și acum, însă pot fi îmbunătățite. Viitorul va aduce noi înțelegeri asupra conceptelor cu care fizica, astronomia, operează.

De exemplu, diferența dintre Spațiul Vital (fizic) al fotonului ce se înscrie pe o traiectorie curbă în prezența unei mase mai mari, deoarece aceasta "deformează spațiul" și Spațiul Matematic (concept mental, precum axa numerelor). În lipsă de cuvinte, spațiul are o natură duală, nu foarte bine definită. Când este deformabil, când este mental.

Frumusețea matematică a formulelor ne aproprie și mai mult de esența universului, iar faptul că poate fi înțeles, este o uimire în sine.

[tudor]

Schema complexitatii:
Realitatea> biologia> chimia> fizica> matematica
Se observă că aceasta complexitate este invers proporțională cu incercarea noastră de a conceptualiza realitatea prin aceste științe. Deci, dintre ele, Matematica este cea care aplică cel mai mult abstractizarea realității, printr-o puternică reducere conceptuala a complexului la simplu!
De exemplu Relitatea unei "simple" frunze este infinit de complexă încât nu poate fi descrisă DEPLIN nici prin teoriile noastre biologice, darmite prin cele chimice, fizice si in ultimul rând matematice.

[IACOB DUMITRU]

Mai mult decât atât, realitatea “trișează” făcându-ne sa concepem matematica ca pe ceva “picat din cer, un fel de “nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu ii miroase”, oferă așa-zise facilitați, îmbiindu-te sa ai încredere deplina in ele, sa te raportezi si sa te “închini” lor si numai lor.
Mentalitatea este o stare a realității, traseul Fotonilor este permanent curbat, deviat mai mult sau mai puțin direct observabil.
Realitatea gestionează abateri in determinare, exemplu: semnul matematic “mai mic sau egal” prezent in formalismul principiului incertitudinii este o gravă eroare de interpretare, “egalul” anulând existenta principiului în sinea lui.