[Mircea Pteancu]

Aseara, Vineri 26 Iunie, am incheiat cu T CrB observarea obiectelor listate in Corona Borealis de Revue des constellations. Ora a fost aprox. 23:30 ODV si va asigur ca nu izbucnise nici o nova in acea zona.

Echipamentul folosit a fost telescopul standard si setul de oculare Plossl de la 49x la 308x. Telescopul meu este standard doar ca parametrii optici deoarece are D= 200mm si F/6.16.
De la Texereau citire , un asemenea telescop se numeste standard si in ziua de azi printre astronomii amatori francofoni.
Pentru rasfatul vizual, atasez imaginea unui telescop francez standard propriu-zis. Acela are o montura Couder care are puncte comune importante cu montura Dobson: este de tip azimutal si are si acesta cuple cinematice cu joc zero.

Am continuat calatoria mea astrala in Bootes.

- Am inceput prin cautarea variabilei V Boo. Mi-a luat ceva timp pana ne-am imprietenit, am facut fotometrie vizuala folosind harta de la pag. 75. Am evaluat V Boo = 8,6mv.

- Variabila R Boo stiu unde domiciliaza dar totusi a fost greu de vazut. La 49x era aproape invizibila, abia observabila la 123x, dimpreuna cu stelele de comparatie invecinate ''114'' si ''117''. A fost musai sa folosesc marirea de 205x la care a evaluat-o la 12,1mv.
R Boo este una dintre favoritele haremului meu de stele variabile. Am observat-o prima data in 17 Martie 2024 si de atunci am trimis 19 observatii pana in 23 Mai 2026. Acum vor fi 20.

Am continuat cu dublele si multiplele din Bootis. Am reusit sa observ sapte asemenea stele: STF 1785, STF 1793, STF 1821= Kappa2 Boo, STFA 26= Iota Boo, STF 1850, STF 1854= Pi Boo, STF 1877= Epsilon Boo.

Kappa2 si Iota se vedeau, rezolvate si separate, in acelasi camp la 49x, formand o aparenta ''alta dubla-dubla'' delicioasa. Obiect foarte potrivit pentru observarea cu binoclurile gigant, din fericire tot mai multe prezente la noi pe forum.

La Izar, desi a fost complet rezolvata si separata la 123x, contrastul de culoare era inobservabil. Acesta, abia la 205x incepea sa se vada. Autorii mentioneaza contrastul de culoare ravasitor al acestei duble, asa cum s-a vazut la 600x prin telescopul cu diametru de 1930mm de la Haute Provence.

Mi-au ramas opt stele duble si obiectele cerului profund din aceasta constelatie.

(va urma)

Cer senin, Mircea

PS: Daca doriti sa faceti asemenea observatii, aproximativ 80% dintre hartile Revue des constellations sunt disponibile pentru descarcare pe situl ADS. Dimpreuna cu articolele aferente. Dau ca exemplu chiar constelatia Bootes care ''este in lucru'' la mine.

[Mircea Pteancu]

Sambata 27 Iunie a.c. am continuat studierea stelelor duble-multiple din constelatia Bootes, dupa Revue des constellations. Echipamentul folosit a fost reflectorul standard 200mm F/6.16 dar in montura Dobson si setul de oculare Plossl 49x - 308x.

Am rezolvat si separat cele opt stele duble care au ramas neobservate in sesiunea trecuta. Astfel, am rezolvat si separat STF 1835, STF 1884, STF 1890 = 39 Boo, STF 1909 = 44 Boo, STF 1888 = Xi Boo, STT 288, STF 1938 si STF 1910.

Pentru STF 1884 , Revue da o separatie de 1,95''. Mie mi s-a parut mai mare, pe la 2,4''. StelleDoppie mi-a dat dreptate, afisand o separatie de 2,44'' masurata in anul 2023.
39 Boo a fost rezolvata la 123x, stele galbene cu puntita de cer negru intre ele.
La 44 Boo insa, la 123x se vedea doar o imagine astigmatica, un fel de liniuta animata de seeing si dandu-i aspectul unei furnicute alergand pe inexistenta sfera cereasca spre niciunde. Abia la 205x, s-au vazut discurile Airy ale celor doua stele, separate printr-o puntita infima de cer negru. 44 Boo este o stea subarc, cu o separatie de 0,84''. Numai buna pentru belferii care folosesc lunetele ED de 130mm pe post de perna.
STF 1888 este o alta ''bunatate'' pentru binoclurile mari.
Iar STT 288 este inca si mai dificila ca 44 Boo, desi are o separatie tot de 0,84'' iar componentele diferite ''doar'' prin 0,7 magnitudini. Deci companionul este cam de doua ori mai slab luminos ca primara.

Pentru obiectele de cer profund, cerul era prea luminos de la Luna si prea paclos. Aici am aruncat ancora in acest proiect.

Am incheiat sesiunea prin reobservarea roiului NGC 6910 ''Rocking Horse''. Am rezolvat si separat Fawaris/ Delta Cyg si am admirat o splendida panorama: la mica inaltime deasupra cosurilor si acoperisurilor, Luna la Est de Antares. Splendid !

Duminica 28 Iunie, observatii pe un cer ostil, paclos si puternic iluminat de Luna Plina. Poluarea luminoasa a Primariei este un bonus permanent care ajuta foarte mult la amararea vietii bietului astronom amator.

Ca sa pot vedea ceva, a trebuit sa ma ascund in umbra casei. Am ales sa continui Revue in Lyra, pag. 85, harta 5, comuna cu Cygnus.

Am inceput cu observarea stelelor duble, prezentate de Sagot-Texereau in atlasul lor pentru Lyra in numar de patru, daca prezentam Epsilon 1-2 Lyr ca un singur sistem.

- La Eps 1-2 am vazut la 308x componentele A,B,C,D,E,F si I. Stelele ''debillissima'' incep nsa se vada cu lunetele de 95mm, zic autorii. Eu le-am vazut doua Esi F, celelalte fiind sterse de Luna si pacla.
Cautatorul RACI 8x50mm rezolva fara probleme STFA 37. Binoclul de constelatii Gimli 2x54mm rezolva de fapt aceasta dubla. Mai mult, pana pe la 36 ani, eu am vazut-o rezolvata si separata in doua stele doar cu ochiul liber. Nu exista Internet pe atunci, credeam ca asa le vede tot poporul astronomic.

- Zeta Lyr= stfa 38 este o dubla de binoclu de mana. Am rezolvat-o cu Swarovski 7x42mm, trebuie sa incerc si BPC 8x30mm.

- Beta Lyr= STFA 39 a fost rezolvata in multipla cu trei companioni la 49x de dobsonianul Toleascp 200mm. Am observat aceasta stea, cine stie, de sute, poate de mii de ori. Insa abia aseara ''am descoperit'' asterismul de la Sheliak spre Est, asterism pe care l-am botezat ''Garoafa lui Mircea''.
Codita florii incepe langa companionul B al lui Sheliak iar la un camp distanta de petalele garoafei, se vede M57.

- Eta Lyr= STF 2487 este o dubla teribil de interesanta, datorita contextului. Rezolvata la 49x, devine interesanta la 123x cand, cu Eta Lyr in centrul campului, se vad in acelasi camp alte trei cupluri/ duble optice (?): unul la Sud si doua la Nord. La o distanta de doua ori cea pana la cuplul sudic, se vede o dubla stransa.
Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Duminica 28 Iunie - continuare ( pentru ca ''mi-a taiat serverul macaroana'' cat timp am alimentat locomotiva cu ficatei fripti si bere Corona):

Inafara de cele patru stele duble-multiple, Revue listeaza in constelatia Lyra doar doua obiecte de cer profund, arhicunoscute de altfel :

- Planetara M57 a intrat in camp in timp ce studiam asterismul ''Garoafa lui Mircea''. Am studiat-o la 308x si am vazut ''de toate": aspectul de inel, ovalitatea inelului pe directia Est-Vest, estomparea marginilor intr-un chenar cetos, extremitatile estice si vestice mai slab luminoase si mai slab definite, interiorul fumuriu al inelului, absenta stelei centrale. Prezenta stelutei de la Est, foarte slab vizibila, la limita. Texereau nu uita sa aminteasca cum a vazut steaua centrala intr-un telescop de 1200mm diametru.

- Roiul sferic M56, gasit prin metoda ''Y'', de forma circulara, diametru de aprox. 2,5 minute de arc, cu zece- cincisprezece stele rezolvate peste o masa cu aspect laptos, cu o condensare mai luminoasa asimetrica, in partea de Vest a roiului. In imediata vecinatate a roiului dar inafara acestuia, se vedea la Est o spuza de stelute.

La capitolul stele variabile sunt enumerate sase obiecte din constelatia Lyra. Dar azi-noapte, timpul era deja avansat, spre ora doua din noapte iar in curand trebuia sa ma scol, sa ma pregatesc sa merg la biserica la praznuirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Ori eu inca nici nu ma culcasem ...
Asa ca am inspectat trei dintre stelele variabile listate de Sagot-Texereau dar aflate deja in meniul meu de observatii; ff= fara fotometrie.

- Am preluat obiceiul colegului nostru de forum Alexandru Garofide aka Herr Alien si , daca Beta Lyr este deasupra orizontului, cu ea imi incep sesiunile de observatii la variabile. Pe Beta Lyr/ Sheliak am observat-o prima data in 19 Iunie 2021 si, pana pe 10 Iunie 2026, am raportat un numar de 86 observatii la aceasta variabila. Pe un cer bun, aceasta variabila poate fi observata cu ochiul liber dar cel mai adesea folosesc binoclul 10x sau binoclul de constelatii 2x.

- R Lyr este una dintre variabilele ''scoala'' din ''ten star tutorial'' a lui AAVSO, impreuna cu Beta Lyr. Intre 19 Iunie 2021 si 10 Iunie 2026 am observat-o cu fotometrare de 59 ori folosind binocluri. In binocluri, R Lyr o vad mult mai colorata, oranjul este mai intens decat in dobul de 200.

- XY Lyr este in imediata vecinatate a lui Vega. Am inceput sa o observ in 23 Iulie 2023 si am efectuat 25 de fotometrari pana pe 10 Iunie 2026. Azi-noapte am comparat culorile lui R Lyr si XY Lyr si mi s-a parut surprinzator ca XY are o culoare oranj mai intensa. Verificarea de azi in Stellarium mi-a dat dreptate, R Lyr are indicele de culoare CI= 1,39 in timp ce XY Lyr are CI= 1,45. Procentual este vorba doar de 4% dar la ocular aceasta diferenta pare mare.

(va continua, dupa cum va permite calamitatea termica bine meritata, abatuta asupra noastra. Sa stiti ca exista viata ... dupa termometru !)


Cer senin cu amintiri de la sanius, Mircea

[Mircea Pteancu]

Aseara, Luni 29 Iunie, cerul a fost acoperit de nori subtiri. Nu avea nici un rost sa-mi car telescopul si accesoriile sub cer. Am urmarit insa starea cerului si cand am avut ocazia, am verificat observabilitatea lui Zeta Lyr= STFA 38 cu binoclul BPC 8x30mm.

Vega s-a vazut prima pe cerul de crepuscul estic. Insa STFA 37/ Eps 1-2 Lyr este prea larg separata, nu mi-a fost de ajutor la focalizare. Cand cerul s-a mai intunecat, am putut sa vad Niu Dra. Dupa ce am focalizat cat mai bine pe aceasta dubla, am rezolvat si Zeta Lyr, clar, cu stele inegale dar separate.
Mai mult, micul binoclu s-a descurcat onorabil si a rezolvat si Beta Cyg / Albireo.
In Revue, autorii sugereaza (inafara listei, in textul descriptiv al constelatiei Lyra) observarea dublei Delta Lyr, clasificata de W. Herschel drept H 6 3. Ascultator cum sunt din fire, am facut si eu aceasta, primara are o culoare oranj intensa.

Cer senin, Mircea

[Mircea Pteancu]

Duminica 5 Iulie a.c. am reluat proiectul observational Revue des constellations folosind telescopul standard, armat cu setul de oculare Plossl (49x - 308x).

Constelatia Ophiucus, pag. 135, harta 22.
Noa, cu asta m-am legat bine la cap, fara sa ma doara. Este o constelatie dificila, se intinde de la declinatia + 12 grade pana la cea de - 30 grade. Fondul stelar este foarte bogat, ceea ce face cautarea dificila. Continutul in obiecte este pe masura, Revue include pentru OPH: 5 variabile, 12 duble si 17 obiecte Deep Sky. Basca ''steaua glont'' a lui Barnard ca bonus.

Asa ca am scurtat miorlaiala si am trecut imediat la obiectele Deep Sky.

- Am inceput cu NGC 6171= M107: obiect H400, mic, cetos, circular. Observat pentru prima data 5 Iulie 2016, deci din vremea Cruciadelor Messier, cu luneta zoth 90x600mm. In total, fara cea de aseara, am 7 observatii inregistrate la M107, intre 5 Iulie 2016 si 10 Iunie 2024, efectuate cu luneta D=90mm, dobul de 125mm, dobul de 200mm si dobul de 250mm.

- Am continuat cu M12 care, dupa aspectul sau partial rezolvat la 123x , mai bine rezolvat la 205x, m-a facut sa ma intreb de ce o fi clasificat drept roi sferic. Forma este de fapt neregulata, cu raze si benzi de stele aleatoare, centru moderat mai luminos, nerezolvat, peste care se vad stele mai luminoase, rezolvate. O imagine foarte frumoasa.

- NGC 6235 se vedea intr-un asterism triunghiular, foarte slab luminos, vizibil numai cu vederea periferica.

- M10 este mult mai concentrat, centru mai luminos decat la M12, partial rezolvat cu stele peste centrul laptos.

- NGC 6284 s-a vazut ca un roi mic dar bine vizibil la 123x, in acelasi camp cu trei perechi de stele, una la N, una la V, una la NV.

- M19 a fost cel mai sudic obiect al serii, bine vizibil deja la 49x

- NGC 6287 s-a vazut numai cu vederea periferica la 49x dar mic, circular si nerezolvat la 123x.

Am reusit deci sa observ sapte din cele 17 obiecte Deep-Sky, in conditiile in care M10 si M12 le gasesc si legat la ochi.
NGC 6171= M107, NGC 6235, NGC 6284 si NGC 6287 sunt obiecte din Lista Herschel 400.
NGC 6235 si NGC 6287 sunt obiecte noi asa ca ... bingo ... moshu' Mircea bifeaza si doua obiecte H400 prin serata globulara de aseara. Contorul meu H 400= 312 obiecte= 78%.

Oricat de dragi imi sunt mie obiectele Deep Sky, nu pot sa uit niciodata stelele duble. Cu cat mai dificile, cu atat mai bine.

- In incheiere, am armat telescopul cu NPL 4mm pentru 308x si am rezolvat Bu 648 de langa Gamma Lyr. Are o separatie de 0,89'' ceea ce ar fi un moft pentru Toleascop. Dar Delta mag = 2,6 magnitudini ceea ce schimba dramatic situatia si nu in favoarea observatorului. Companionul se vedea ca o condensare sferica pe primul inel de difractie, undeva in cadranul III. StelleDoppie a confirmat azi PA= 212 grade.

- Am rezolvat dar nu separat pe 16 Vul cu separatie de 0,72'' ceea ce nu poate sa insemne decat seeing prost sau grosisment prea mare, sau ambele.

- La Zeta Her companionul separat prin 1,56'' s-a vazut fluctuant, de cateva ori s-a zarit culoarea galbena a acestuia. Asta ma cam duce cu gandul, totusi, la seeing nasol.

- Pe Pi Aql cu separatie de 1,44'' am separat-o larg ... doar ca represalii pentru ca, zilele trecute, mi-a facut figuri in luneta de 90mm.

Atasez harta constelatiei Ophiucus asa cum a fost publicata in revista l'Astronomie, inainte de aparitia cartii Revue des constellations.

Cer senin, Mircea