[Stanescu Octavian]

Da, Jupiter arata bine cu diametru 36cm , acest diametru compenseaza la detalii acel strehl 0.7-0.8 al obiectivului f/15.
Doar ca un amator nu poate avea asa ceva (luneta de vreo 40cm diametru si 5,5m lungime.
Ma gandesc la ceva usor, manevrabil adica max 1m lungime.
Va arat o comparatie intre cateva dublete cu sticla Bk7/f4, Bk7/VC81,N-PK52/KZFS6,apoi un Newton cu og parabola, toate la 100mm cu 1m focar.

Am pus in fata doar graficul "adevarului suprem" (MTF) care ne spune cate linii pe mm la acelasi contrast (60%) ne arata fiecare instrument.
Se vede ca dubletul cu N-PK52 atinge aproape max teoretic 50 L/mm.Apoi Newtonul cu 19% obstructie 42L/mm.

[dragos.n]

Acest halou nu cred ca se datoreaza opticii instrumentului. Eu l-am observat chiar pe fotografii Hubble. Cautati imaginea nebuloasei ''Ochi de pisica''. Nu sunt expert in optica, nici in fizica cuantica, dar cred ca pe acolo trebuie cautata explicatia lui.

[Doru Dragan]

Halourile se datoreaza deobicei opticii instrumentului Telescopul Hubble nu e un instrument perfect

[Mircea Pteancu]

Stiu ca multi se vor crispa cand vor auzi aceasta ''blasfemie'' dar, intr-un mod pe care nu l-am studiat ,deci nu-l cunosc,doar l-am gasit mentionat, se pare ca acoperirile antireflex ale lentilelor provoaca niste micro-halouri .De aceea un trend nou printre observatorii de planete este folosirea acelor oculare care necesita un minim de,sau deloc, straturi AR.Daca regasesc informatiile,am sa revin.
Nu pot decat sa fiu de acord cu Doru,tinand cont ca telescopul Huble foloseste un vagon de lentile corectoare,nu cred ca este tocmai telescopul perfect.Mircea

[red giant]

În poza mentionată, facută de Hubble, halourile respective nu sunt de la optică, ci fac parte din nebuloasă.

[dragos.n]

Asta citisem si eu dar credeam ca am tradus gresit, Halourile ale sunt cam prea regulate pentru a face parte din nebuloasa, din Hubble nu cred, pt ca ar trebuii sa se repete la toate imaginile. Am mai observat acest halou la unele imagini, dar nu cu regularitatea care ar fi daca ar fi defect optic.

Poate ca este vorba de un comportament al luminii de care noi nu stim, cum nu stim de ce sunt franate sondele Voyager in ultimii 3 ani.

[red giant]

Nu văd de ce ar fi greu de acceptat că steaua a suferit "mici explozii" la intervale aproximativ egale înainte să-şi dea duhu' in style ...

[Mircea Pteancu]

''Sa revenim la '48 don prefect''. Iata ce zice Bob May despre luneta sa de 108 mm F=4860mm, F/45, si care nici macar nu este dublet,este lentila simpla.Inainte ca cineva sa ma ia la bataie ,trebuie sa stiti ca luneta respectiva a luat premiul 2 la Conventia din 2001 de la Stellafane:
....................................................................................

Actually, you're pretty right there Richard. With CCD cameras,
you really need the red end of the spectrum more than the UV end.
I do like looking at lens design with a more balance towards the
blue as this will decrease the blue haze more at the lower powers
and the loss of focus at higher powers isn't that great,
especially on longer focal ratio scopes that usually get built.
My 200" refractor (4.25" F45 singlet lens) has huge color
problems - so much so that you focus the scope by making the red
and blue hazes the same size - actually ends up being very nice
in the midrange of the spectrum, so much so that I can easily see
Mercury as a nice sharp shape when other scopes are showing a
blob wiht a bit of wings on it. With it, I've also seen some of
the Canals of Mars that Schapelli saw.
Bob May
.....................................................................................

Iata linkul la care puteti vedea luneta.

http://stellafane.org/images/2001_conv/scopes/scope52d.jpg

As mai vrea sa adaug faptul ca am mai citit despre o luneta similara de 3'' si care la excelenta optica a batut la popoul gol un Dall-Kircham de 11cm.Mircea

[dragos.n]

Citind azi pe Hubble Heritage, (prima data am citit in Ciel et Espace, iar franceza mea e cam slaba), vad ca sunt doua explicatii posibile, una cea cu exploziile cu frecventa de 1500 ani, alta care spune care spune ca ejectia de masa afost continua, iar inelele sau format ulterior. Prin ce mecanism nu se specifica.

Ce ma frapat pe mine, este, pe de o parte asemanarea cu inelele de difractie, iar pe de alta parte, faptul ca, asemenea halouri am mai vazut in alte imagini.

Evident, sunt 99,... % sanse ca eu sa ma insel, si una din cele doua explicatii date de NASA sa fie corecta.

[Tavi F.]

Un obiectiv dublet e mai scump de realizat (chiar si din Bk7 / F4) decit o oglinda de telescop, nu am contestat niciodata lucrul asta, dar ca ar fi si mai prost (chiar mult mai prost) nu sint de acord, si o sa-mi expun pct. de vedere. La rindul meu imi fac oglinzi de reflectoare (si inca bune), insa nu despre asta e vorba aici. Iar la modul practic, sustin proiectele ATM cu cea mai mare sansa si probabilitate de a fi executate cit mai bine (fiecare judeca dupa propriile posibilitati).

In primul rind, daca un obiectiv de 64mm diam. ~f/15 are strehl (de proiectare)=0.8, la un diametru de 360mm lucrurile nu mai stau deloc asa. Acromatul lunetei de la Uppsala ar echivala (grosier, considerind un acelasi design) in privinta aberatiei cromatice, cu un dublet 100mm f/4.16! Iar strehl-ul teoretic policromatic ar fi undeva in jurul valorii 0.2, deci un dezastru daca e sa interpretam in felul asta (echivalind semnificatia si efectul cu cele de la reflectoare).
Doar folosind doua refractoare de diametre 100 resp. 360mm la f/15 ambele, cu acelasi grosisment, s-ar putea spune ca vedem in ocular o pata (img. a unui obiect punctiform) de diametre ~egale (netinind cont de raportul aberatie transversala / disc Airy)

Un fapt omis in discutie este imaginea in afara axei, situatie in care obiectivul de luneta e aplanetic (corectat de coma), spre deosebire de newtonian.

Afisez niste imagini (pe care nu mi le insusesc, si nu am nimic de cistigat de pe urma lor) exemplificative, majoritatea de la link-urile:
http://uaa.saaf.se/solsystemet2.php
http://www.cuyastro.org/images/moore_moon_full.jpg
http://www.davidstrange.org.uk/
http://www.freewebs.com/dgs1/myblog.htm
Personal consider ca acele lunete sint apte pentru astronomie (mai ales Lockyer 160mm f/15), iar despre sticle… sint sigur ca nu aveau atunci mai stiu eu ce ED-uri sau alte sortimente superevoluate si pretentioase.
Ultima imagine reprezinta niste grafice de proiect (obtinul mai demult prin amabilitatea lui Ed Jones), obiectiv Baker 100mm f/15, Bk7/F4, forma constructiva adoptata si de Zeiss (inteleg din cartea la care am facut referire).
Cam asta aveam de zis despre obiectivele din sticle cit de cit accesibile.

[Doru Dragan]

Nu reusesc sa pricep care-i rostul acestei polemici refractor - reflector. Pentru oricine urmareste cu atentie miscarea de amatori din tara asta (reflectata destul de bine de acest forum) este evident faptul ca cei mai multi amatori de astronomie abia au banii necesari sa-si achizitioneze un telescop intre 114 - 250. Cu banii astia nu poate fi vorba sa cumperi un refractor onorabil. Si atunci? Ce facem? Incercam sa-i derutam cat mai mult pe saracii oameni???

[Laurentiu]

Poate ca, pana urma, nu-i chiar o polemica. Mai degraba un schimb de idei.


Eu nu sunt un mare cunoscator intr-ale "strehl-urilor si "lambda-urilor" (e a nu stiu cata oara cand incep asa ) insa, incercand sa trec peste substratul foarte tehnic al discutiei (care nu-i intamplator - suntem la sectiunea optica !), sunt cateva repere pe care cei incepatori in domeniu ar trebui sa le ia incalcul la achizitia/constructia unui instrument.

In primul rand, pretul pe care iti permiti sa-l platesti. Din punctul asta de vedere, la diametru egal si calitate comparativ egala, un telescop reflector este preferabil unui refractor ("luneta"), reflectorul fiind mult mai ieftin.

In acest context, un diametru mai mare inseamna mai multa lumina adunata - adica se pot observa obiecte mai putin luminoase - dar si o rezolutie mai mare - adica mai multe detalii mici vizibile mai usor.

In al doilea rand, spre deosebire de refractoare, reflectoarele sunt, prin ipoteza, complet lipsite de problema aberatiei cromatice (au, in schimb, probleme la capitolul coma - defect optic care face ca obiectele de la marginea campului optic sa para alungite - stelele par mici... comete; cu cat un reflector e mai "scurt" - distanta focala mai mica raportat la diametru - cu atat coma va fi mai evidenta). Lunetele, spre a "scapa" de problema aberatiei cromatice, fie sunt construite cu distante focale care pot fi imense (chiar zeci de metri), fie contin optica din sticle "exotice" (gen "fluorit" sau alte sorturi cu nume de laborator de chimie
), cu obiective din mai multe elemente (de la 3 in sus), lucru care le face extrem de scumpe (la acelasi diametru cu al unui reflector care are zero aberatie cromatica, o luneta costa pretul reflectorului ridicat la o anumita putere ).

Repet, cele de mai sus sunt informatii pentru incepatori (care poate au mai aparut pe forum dar poate ca nu strica sa mai fie reeditate din cand in cand ).

[Stanescu Octavian]

Da e schimb de idei , dar unii au ei placerea de a fi mereu contra indiferent de argumentele aduse , ignorand realitatea.
chiar si din graficul domnului Ed Jones se vede ca acel sistem optic refractor e mult mai slab decat un newton facut de un slefuitor amator incepator (Oglinzi).
Spoturile sunt iesite mult din cerculetul de difractie.Cromaticul e depasit 900 fata de 510 cat e limita de difractie. Strehl 0.62.
Tavi F sustine ca Strehl slab la lentile nu e asa grav ca la oglinzi. dar sigur mai are de studiat multi ani.
In primul garfic pus de mine se vede comparativ la acelasi diametru/focar
nr de linii/mm la refractoare slabe , bune si newton , ce alt ceva mai adevarat de atat exista? tot pe Zemax sunt facute ca si graficul lui Ed Jones.

[Tavi F.]

Ce realitate domnule Stanescu? Cea a interpretarilor teoretice sau a asemuirilor aberante?
Cind am intrebat pe cloudynights de valoarea raportului strehl al unui obiectiv (cu parametri dati), se cam "cruceau" domnii opticieni respectivi. Am inteles pe urma de ce.

[Tavi F.]

OFF TOPIC: Sa vedem cum arata graficele in cazul unui Newton foarte raspindit (si la unghiuri diferite de 0, o alta realitate).
A se observa:
- comparativ dimensiunile discului Airy (stinga cu galben) si a spoturilor, pina la un semiunghi de 0.5deg (10.5mm raza cerc focal);
- delimitarea de difractie, graficul "urca in cer".