[IACOB DUMITRU]

Armando, exista in legatura cu aceasta idee doua asa-zise curente, cel american si cel rusesc. Cele doua tabere par sa se contrazica reciproc, dar acest aspect reprezinta doar o aparenta.

Ideea de baza deriva din multe considrente, unele pur observationale si altele extrem de bine fondate din punct de vedere al speculatiilor fizico-matematice. Din acest motiv este foarte greu sa gasesti o carte in care sa fie tratata in exclusivitate tema expansiunilor intergalactice.

Neavand acces la un reper fix fata de care sa putem face o raportare exacta a situatiei de fapt suntem nevoiti sa apelam la observatii pur relativiste. Acest model de raportare da castig de cauza ambelor tabere.

De regula se iau drept repere de referinta structurile cu o concentratie cat mai mare de materie. Intr-un fel, este normal sa catalogam aceste sisteme ca fiind dintre cele mai imobile repere.

Daca vom incerca sa imagimam o fireasca relatie de legatura biunivoca dintre masa unui corp si numarul de evenimente capabil sa defineasca cat mai complet acest element, atunci vom putea remarca cu usurinta ca un spatiu suprapopulat cu un numar relativ dens de evenimente va avea tendinta sa ni se para din ce in ce mai mic din punct de vedere dimensional.

Cum reciproca este oricand valabila, se poate face afirmatia prin care spatiul relativ gol dintre galaxii, relativ saracit de materie din cauza atractiilor gravitationale, ofera imagine unui perimetru aflat intr-o continua expansiune.

Un bun exemplu in acest sens il reprezinta senzatia de ingustare a drumului resimtita de soferi pe masura ce cresc viteza de rulare si implicit a numarului de evenimente repurtate pe unitatea de timp.

[Doru Dragan]

Nu mai exista de mult doua scoli. Asa zisa scoala ruseasca care se baza pe "speculatii fizico-matematice" din cauza ca cele "observationale" nu-i mai erau la indemana a decedat. Toate observatiile sunt pur relativiste deoarece daca ar fi existat un punct fix in acest univers, Arhimede ar fi rasturnat de mult lumea. S-a intocmit de vreo catva timp o serioasa harta a universului vizibil si trebuie sa spunem ca limitele de observare sunt destul de largi in sensul ca instrumentele se apropie de 15M ani lumina. Nu exista "iluzii optice" ci o parere aproape unanima care duce spre ideea unui univers "inflationar". Exista o gramada de carti care vorbesc despre aceste lucruri dintre care probabil cea mai cunoscuta este cartea lui Hawking, "Primele trei minute ale Universului".

[alexconu]

[Doru Dragan]

Scuzati confuzia ceea ce ramane e ca s-au scris suficient de multe carti pe tema asta. Asa ca ARMANDO da un search pe Google sau du-te pana la cea mai apropiata librarie sau biblioteca si da-i cu cititul, nu-i asculta pe cei care sustin ca "este foarte greu sa gasesti o carte in care sa fie tratata tema expansiunilor galactice".

[ARMANDO]

stiu nici nu-i ascultam...imi place sa ma documentez...dar daca am material....voi cauta ...O profesoara mi-a recomandat o carte frumoasa (sau cel putin asa pretindea ea ca este) numele carti este "amintiri din viitor" cica este interesanta...probabil e sf...abia astepta sa vad care e treaba cu ea....

[alexconu]

probabil amintiri despre viitor a lui von daniken... ce sa zic... teorii la limita adevar/speculatii, mai mult speculatie, in opinia mea.. e intr-adevar frumos scrisa, dar nu cred sa-ti raspunda la prea multe intrebari.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon, adaugand cuvintele „in exclusivitate“ am avut in intentie ideea de tratare a temei intr-un mod pur stiintific. Propabil ca exprimarea mea nu a fost una din cele mai reusite. Din acest motiv revin cu specificatii suplimentare.

Asa dupa cum spune si domnul Alexconu, un studiu pentru a fi demn de luat in seama trebuie sa raspunda in mod stiintific la niste intrebari (de regula capitale pentru tema propusa).

In ceea ce ne priveste pe aceasta tema, inainte de a face speculatii cu privire la cantitatea imensa de spatiu expandat in decursul timpului (eventual la capatul unui univers aflat intr-o continuua expansiune), stiinta are datoria de a explica intr-un mod categoric si firesc infimul pas, infima crestere a spatiului.

Sa inteleg ca exista o lectura care sa fi elucidat aceasta primordiala problema?
Pana nu se va da o rezolvare acestei aparent minore probleme, fizica nici macar nu isi poate castiga statutul de stiinta.

Haideti sa nu mai bagam capul in nisip ca strutul si sa recunoastem lipsa acuta de literatura viabila in acest sens.

[Doru Dragan]

Va mai atrag inca o data cu respect atentia ca paradoxului lui Zenon i s-au dat raspunsuri de la Aristotel pana la Plank de mai multe ori.

[IACOB DUMITRU]

Din pacate aceste raspusuri nu au avut si calitatea necesara de a elucida Paradoxul lui Zenon.

Este adevarat ca elementul miscare si elementul minimei vecinatati se sustin reciproc, dar la scara minusculului pas elementar al miscarii nu s-au facut inca dezvaluirile de substanta necesare.

Sa inteleg ca a fost descoperita legea ordonata de relevare a miscarii la acest nivel al observatiilor?

Domnul meu, atata timp cat mai exista postulate, mai exista si mari lacune in gandirea stiintifica. De regula intre aceste postulate si comportamentul insuficient explicat al infimilor pasi ai miscarii exista o legatura extrem de stransa.

A inlocui un paradox cu un postulat nu reprezinta nici pe departe solutia pe care o asteapta tinerii insetati de cunoastere.