[Teo]

I.M. Ştefan (pseudonimul literar al lui Alexandru Sergiu Sragher; 1 februarie 1922, Bucureşti - 22 octombrie 1992, Bucureşti) este un prozator şi traducător. Este fiul Iuliei (născută Mandel) şi al lui Henri Sragher, agronom. După ce absolvă în 1941 Liceul Graur în capitală, urmează Colegiul Onescu, frecventează 2 ani cursuri la Facultatea de Litere şi Filosofic îşi face debutul în 1946, cu un articol despre Andre Malraux, în „Studentul român" (unde va fi secretar de redacţie în 1947-1948), iar editorial cu fantezia pentru copii Călătorie în Univers (1953). Activează ca ziarist la „Jurnalul de dimineaţă" (1946-1947) şi la Agerpres (1948-1950), e redactor la Editura Tehnică (1950-1951), şef al Serviciului de presă din Ministerul Construcţiilor (1951-1961), lucrează la Centrul de Documentare pentru Construcţii şi Arhitectură (1961-1969) şi ca redactor la „Magazin istoric" (1969-1973). A mai semnat Sergiu Stănescu, Al. Sergiu, S. Alex. şi M. Ştefan.



Talentul cu totul modest al lui Ştefan a fost disputat (uneori în calitate de coautor) de literatura de aventuri ştiinţifico-fantastică (în accepţiunea educativ-sovietica a termenului, de naucino fantasticeskaia literatura) şi de literatura de popularizare tehnico-ştiinţifică şi istorică. În deceniul al şaselea din secolul trecut de numele lui a fost ataşată eticheta de pionier al unor subgenuri: primul roman ştiinţifico-fantastic (Drum printre aştri, 1954, în colaborare cu Radu Nor, de fapt primul roman de gen doar pentru epoca realist-socialistă) şi prima povestire ştiinţifico-fantastică pentru copii (O întâmplare în împărăţia zăpezilor, 1959).



Romanele Drum printre aştri şi Robinsoni pe planeta oceanelor (1958, în colaborare cu Radu Nor) ilustrează într-o manieră de inspiraţie sovietică formula space-opera: se descriu peripeţiile unor astronauţi civilizatori sau doar curioşi, cu propensiuni pentru enciclopedia galactică. Partea de divertisment propriu-zis ia pe bune porţiuni forma unui cofraj în care se toarnă betonul ideologic şi cel al ştiinţei popularizate. Sahariana (1958, în colaborare cu Max Solomon) imaginează, speculând clişeul clasic al personajului care intră în comă profundă pentru a se trezi într-o societate a viitorului, o lume idilizată în sensul utopiei marxiste. Nivelul literar al producţiei lui Ştefan nu va creşte în scrierile ulterioare.



Autorul se va încerca, fără ecou, şi în literatura non-SF: divertismentul aventurilor pentru adolescenţi (Misiune specială, I-II, 1966) sau romanul mainstream (Viaţa începe la Milogu, 1980). Complementar manufacturii SF, Ştefan a fost şi un prolific autor de literatură de popularizare tehnico-ştiinţifică şi istorică, semnând în această calitate lucrări precum Vecina noastră, Luna (1957), Adevărul despre năluciri (1961), Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi a descoperirilor româneşti, lucrare de natură preprotocronistă (1963, în colaborare cu Dinu Moroianu), „Semnele cereşti" şi tălmăcirea lor adevărată (1966), Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (1975, în colaborare cu V. Firoiu) şi Ghidul Cosmosului (I-II, 1980, în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan) etc.



În acelaşi registru se înscriu De la Podul Mogoşoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1877-1878 (1977), reconstituire cu numeroase citate din presa vremii, montate într-o naraţiune de tip ziaristic şi festiv, precum şi Eminescu şi universul ştiinţei (1989), sinteză descriptivă şi judicioasă, evitând hipertrofierea acestui aspect al gândirii eminesciene. A tradus, îndeosebi în colaborare cu Elena Andrei, din literatura de expresie germană (Ştefan Zweig, Hermann Kant, Wilhelm Dilthey).



Opera literară



• Călătorie în Univers, Bucureşti, 1953;

• Drum printre aştri (în colaborare cu Radu Nor), Bucureşti, 1954;

• Robinsoni pe planeta oceanelor (în colaborare cu Radu Nor), Bucureşti, 1958;

• Sahariana (în colaborare cu Max Solomon), Bucureşti, 1958;

• O întâmplare în împărăţia zăpezilor, Bucureşti, 1959;

• Ultimul alb, Bucureşti, 1962;

• Lumina purpurie, Bucureşti, 1962;

• Focul viu. Pagini din istoria invenţiilor şi a descoperirilor româneşti (în colaborare cu Dinu Moroianu), Bucureşti, 1963;

• Cântecul Cibenei, Bucureşti, 1966;

• Misiune specială, I-II, Bucureşti, 1966;

• Omul cu o mie de chipuri, Bucureşti, 1968;

• Naufragiaţii, Bucureşti, 1973;

• Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (în colaborare cu V. Firoiu), Bucureşti, 1875;

• De la Podul Mogoşoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1879-1878, Bucureşti, 1977;

• Ghidul Cosmosului (în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan), I-II, Bucureşti, 1980;

• Viaţa începe la Milogu, Bucureşti, 1980;

• Şi ei au fost copii, Bucureşti, 1981;

• Eminescu şi universul ştiinţei, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Iaşi, 1989.



Traduceri



• Ştefan Zweig, Orele astrale ale omenirii, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1973;

• Hermann Kant, Nu vreau să fiu ministrul, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1973 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Janheinz Jahn, Istoria literaturii neoafricane. O introducere, introducerea traducătorului, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Wilhelm Dilthey, Trăire şi poezie, prefaţă de Marian Popa, Bucureşti, 1977 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Penda, fata cu ochii ca stelele. Antologie de proză scurtă negro-africană, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1978 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Herbert W. Franke, Reţeaua gândurilor, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1979 (în colaborare cu Elena Andrei);

• Walter Weller, Tot felul de întâmplări nemaipomenite, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1983 (în colaborare cu Peter Strager).

Sursa articolului :http://www.crispedia.ro/I_M__Stefan

[Mircea Pteancu]

Teo
Excelent articol,multumesc si felicitari.
Imi dau seama ca am in posesie unele din cartile lui I.M.Stefan cum ar fi ''Vecina noastra Luna'',''Ghidul Cosmosului'' dar am si citit pe larg din scrierile lui,imi amintesc cu certitudine de ''Cantecul Cibenei'',''Robinsoni pe planeta oceanelor'' si ''Familia Soarelui'' sau traducerea ''Orele astrale ale omenirii''.
Sunt de acord cu remarcile privitoare la stilul sau literar ''linear'' dar chiar si acela este mult mai valoros decat dezgustatoarele ''enciclopedii'' cu tema astronomica ale zilelor noastre,fara autor,cu poze tipatoare si cu idiotenii aproape in fiecare fraza.
Dintre toate cartile lui I.M.Stefan ,pe care le cunosc,cel mai mult mi-a placut ''Ghidul Cosmosului'',scrisa in colaborare cu I.C.Sangeorzan.
Mircea

[Teo]

Asa este in privinta unor carti scrise azi.
Cantecul Cibenei poate fi descarcata gratuit de la acest link :

http://www.mediafire.com/?7vgc43k53693qey


Cartile lui I.M. Stefan care mi-au placut cel mai mult, sunt doua : "Familia Soarelui" si "Vecina Noastra Luna". La "Ghidul Cosmosului" imi place doar primul volum ( cel cu planetele ) , pentru ca in voulumul doi, care ar fi trebuit sa trateze Galaxia, deepsky si alte galaxii, de fapt e plin de cosmologie, cosmogonie si multa filozofie, ceea ce personal nu imi face placere.
Tot la sfarsitul volumului doi exista schema constructiva a unei lunete astronomice din lentila de ochelari, schema care prea mica fiind, macar te stimula sa incerci o astfel de constructie, mai ales in vremea in care au fost cartile editate, cand nu se gaseau instrumente astronomice pe piata de la noi.

Teo

[Teo]

Atasez si luneta cu pricina, care pe mine in ciuda schemei foarte mici, pe care trebuia sa privesti cu "lupa", m-a incantat si as dori sa v-o impartasesc si voua. Si asta pentru ca face parte din cartea lui I.M. Stefan.

Poate, cine stie... va fi de folos cuiva.
Pentru orice eventualitate o voi posta si la rubrica ATM la " lunete din lentile de ochelari ".

Teo