[lucia lucia]

3 (si gata)

De ce sunt separate culorile? Aici e o afacere care poate fi uşor înţeleasă greşit –şi eu am înţeles greşit iniţial, adică n-am înţeles. Aha, dispersie_ gata, e clar. Ba nu.
Să luăm o picătură la limita de jos a curcubeului (picătura A). Dintre toate razele care, întoarse prin reflexie totală ies din picătură, numai cele roşii sunt în unghi potrivit pentru a ajunge la ochiul observatorului. Celelalte nu se văd !
Pentru o picătură de la limita de sus (B), razele violete sunt cele care ajung la ochi. Celelalte culori trec peste observator.
Condiţiile de incidenţă - n-o să vă plictisesc cu prea multă geometrie, cred că e suficient aşa – pentru care lumina ajunge descompusă la noi impune limitele de 40-42 grade faţă de dreapta soare-observator *50-52 pentru celălalt*, motiv pentru care vedem curcubeul sub formă de bandă. Condiţia e satisfăcută de toate punctele care se încadrează între limitele respective, ceea ce face să observăm curcubeul ca un arc. Pentru punctele din interiorul arcului, unghiul mai mic face ca razele de lumină să se recompună în ochi, deci culorile se pierd, rămânând luminozitatea mai mare faţă de exteriorul arcului.

[alexconu]

[lucia lucia]

... poate ar trebui să mai spun ceva: curcubeele se observă spre sfârşitul ploii, pe picăturile fine, sferice, în suspensie în atmosferă. Picăturile mari, în cădere, nu dau curcubee perfecte.

PS. în desenul cu formarea curcubeului secundar a apărut o greşeală mică de tot. sorry.

[raduM]

Iată - ca intermezzo- un simulator drăguţ de fenomene gen halo şi glory.
http://www.atoptics.co.uk/droplets/dload.htm

şi o imagine de probă obţinută cu simulatorul respectiv (halo, căţei, pilon, arc tangenţial)

[lucia lucia]

AURORELE
Soarele emite un flux de particule încărcate, care constituie vântul solar. El interacţionează cu câmpul magnetic terestru şi astfel particulele încărcate sunt orientate (pe traiectorii spirale în jurul liniilor de câmp magnetic) spre poli. La intrarea în atmosferă, vântul solar produce excitarea atomilor de azot şi oxigen care, prin dezexcitare, emit radiaţie percepută de noi ca auroră. Funcţie de tipul / energia particulelor incidente, aurora poate fi mai mult sau mai puţin luminoasă şi divers colorată. Mişcarea aurorei, când se produce, se datorează faptului că vântul solar ajunge treptat în diferite zone ale atmosferei, funcţie de presiunea sa.
Aurorele sunt mai dese şi mai luminoase în perioade de activitate solară mare.
Imagini se găsesc, n-are nici un rost să lipesc aici… doar una luată din satelit (care mi-a plăcut mai mult), de pe http://www.santalive.tv/lights.html

[Doru Dragan]

Acum aproape patru ani, mai precis in data de 4 noiembrie 2003 noaptea, aproape de miezul noptii, am vazut (foarte slab) o aurora. Inca din zilele precedente Soarele a avut o activitate neobisnuit de puternica. In data de 4 nov. in jurul orei 19:50 UT s-a observat o explozie foarte serioasa. Aparatura de inregistrare a fost depasita (saturata) iar explozia a fost evaluata in urma unor analize ulterioare ca fiind circa X28 ( http://spaceweather.com/glossary/flareclasses.html ) aceasta fiind cea mai puternica explozie solara inregistrata vreodata. Eu urmarisem activitatea Soarelui de cateva zile din cauza intensitatii ei iar cand am vazut ca are loc o asemenea explozie am fost sigur ca exista mari sanse de observare a aurorei la latitudini medii. Am iesit din oras inspre Buzias si intr-adevar in jurul orei 11:15 am observat o pata rosie-portocalie care a persistat vreo 10-15 minute. Din pacate fenomenul a fost de intensitate slaba si la vremea aia nu aveam un aparat de fotografiat serios.

[alexconu]

Aurora a fost fotografiata din Romania in noaptea de 20 noiembrie 2003 de catre Razvan Tecuschi, din Balan - Harghita. Imagini la:
http://science.nasa.gov/spaceweather/auror...uschi3.jpg
http://science.nasa.gov/spaceweather/auror...uschi1.jpg
http://science.nasa.gov/spaceweather/auror...uschi2.jpg
Atunci eram in tren spre Cluj si am observat si eu aurora prin geamul de pe holul rapidului 633.
De asemenea, am mai observat aurora din Romania in 2000, odata cu maximul Perseidelor.

[lucia lucia]

Eu am totusi o intrebare> sclipirile de smarald sunt totuna cu joulesverniana rază verde?

[alexconu]

Asta m-am intrebat si eu. N-am intalnit termenul de sclipiri de smarald in literatura de specialitate Si eu banuiesc ca zircon la raza verde (green flash) se refera, un fenomen deoebit de meserias si destul de rar. In medie, cred ca vad vreo 3 pe an.

[raduM]

Aşa cred şi eu. Dacă e vorba de raza verde, mă ocup de ea... când îi vine vremea.
Că tot veni vorba, aş include şi mirajele între chestiile discutate aici. Sunt fenomene cu "priză" la public şi frumoase .

Să nu uit: dacă la al 23-lea maxim de activitate solară am avut astfel de şansă, ne putem aştepta la cel puţin tot atât în 2011-2012. Previziunile ( http://science.nasa.gov/headlines/y2006/10may_longrange.htm ) indică un maxim de cel puţin acelaşi lup .

[zoth]

Da, despre raza verde e vorba, am intalnit-o si sub denumirea de sclipirea de smarald si parca mi-a placut mai mult sa-i spun asa.
Sigur ca putem povesti si despre miraje sau orice alt fenomen optic atmosferic fara o ordine anume, asa ca Radu te asteptam sa intervii.

[zoth]

Dispersia Rayleigh si Mie.

In mare am vazut ca s-au spus cateva vorbe despre dispersia Rayleigh intr-un topic alaturat, dar ca sa fim consecventi si pe acest fir de discutii am sa mai spun si eu cateva lucruri.
Dispersia in general, este fenomenul de imprastiere a luminii cand aceasta intalneste in cale particule comparabile cu lungimea de unda.
In cazul dispersiei Rayleigh, aceasta are loc de obicei pe moleculele de aer sau pe oricare alte particule care nu depasesc 1/10 din lungimea de unda a radiatiei. Aceasta dispersie mai prezinta doua proprietati importante, si anume distributia aproximativ uniforma fata de punctul de dispersie si o puternica dependenta fata de lungimea de unda a radiatiei (I-->1/L^4).
Cu cat lungimea de unda a radiatiei este mai mica cu atat intensitatea radiatiei dispersate este mai mare, ceea ce favorizeaza evident partea de sus a spectrului vizual, deci culoarea albastra.
Pentru comparatie, intensitatea radiatiei dispersate cu L=400 nm este de 9.4 ori mai mare decat intensitatea radiatiei dispersate cu L=700 nm.
Lumina solara dispersata pe moleculele de aer din atmosfera ne da culoarea albastra a cerului.
In cazul dispersiei Mie, aceasta se produce pe particule ale caror marime este egala sau mai mare cu lungimea de unda a radiatiei incidente.
Si aceasta dispersie are doua proprietati importante, si anume distributia dispersiei este puternic dependenta de marimea particulelor ce o genereaza si depinde de sensul radiatiei incidente.
Dispersia Mie nu este dependenta de lungimea de unda!
Uitandu-ne intr-o zona apropiata soarelui putem pune in evidenta dispersia Mie prin aspectul albicios al cerului.
Deasemeni norii se vad albi din cauza vaporilor si picaturilor mici de apa care produc dispersie Mie fiind mult mai mari decat lungimea de unda a luminii.
Fie ca este vorba de dispersia Rayleigh sau Mie, ambele sunt procese elastice pentru ca energia fotonului dispersat nu se schimba.
Am facut si un desen mai jos unde puteti vedea cam cum arata dispersia Rayleigh (coltul stanga sus, desenat cu albastru pentru ca favorizeaza aceasta lungime de unda), dispersia Mie (sus centru si dreapta, vedem dependenta de marimea particulei), iar jos aspectul cerului in apropierea sau in partea opusa soarelui, vazut de un observator.

[zoth]

Am uitat sa spun ceva.
Exista rapoarte din zona arctica unde rareori paseste picior de om, care povestesc despre culoarea albastra a cerului pana in apropierea discului solar. Ce frumos trebuie sa fie pe acolo

[raduM]

Băieţii ăştia de la New South Walles - Australia au un program permanent de cercetări spaţiale + fenomene atosferice cu baza în Antarctica. Eh...

[zoth]

Asfintitul rosu.

In momentul in care soarele este la zenit, lumina ce provine de la el strabate cea mai mica distanta prin atmosfera terestra si in consecinta aparenta lui va fi alb-galbuie iar cerul albastru.
Pe masura ce soarele se indreapta catre orizont, lumina lui va strabate o distanta din ce in ce mai mare prin atmosfera pamantului cu un maxim la limita orizontului.
Dar pentru ca atmosfera pamantului are un indice de refractie usor diferit de 1, lumina soarelui va fi refractata sub un unghi de pana la 0.6 grade pana sa ajunga la noi.
Acest fenomen dupa cum puteti vedea si in desenul de mai jos, ne largeste orizontul vizibil peste limita celui geometric, astfel incat atunci cand vedem soarele la asfintit el se afla deja cu mai mult de marimea unui disc solar sub orizontul geometric.
Vedem un pic "dupa colt" cum s-ar spune...
Data fiind grosimea considerabila a atmosferei pe care lumina o strabate pentru pozitia soarelui la orizont, cea mai mare parte a radiatiei din partea de sus a spectrului vizual va fi dispersata de atmosfera, iar la noi nu va mai ajunge decat aparenta lui rosiatica.

Vreau sa mai spun aici ca tot din cauza refractiei atmosferice, obiectele ceresti vazute la elevatie mica vor prezenta aberatie cromatica si in caz ca folosim doar instrumente cu oglinzi.
Acum terenul este pregatit pentru raza verde ...