[virgil]

In nici un caz nu e vorba de anti gravitatie, Copperfield este un mare maestru al iluzionismului. Ne-ati dat de lucru cu filmuletele astea minunate.

[mihai avramut]

am vazut filmuletele :reprezinta trucaje ,nimic alceva .

[mm]

[solartec]

sunteti singurul cu idei noi...
inducerea campului gravitational de care amintiti poate fi o posibilitate..
gravitatia se manifesta ca un fenomen mecanic,dupa parerea mea(despre originea lui nu mi-am pus problema,incerc sa-i explic comportamentul)...

[Mesco Ivan]

Anularea campului gravitational: daca scufunzi intr-un lichid de o anumita densitate un corp de exact aceeasi densitate, se poate spune ca ,, cimpul gravitational ,, emis de corpul scufundat este ,, donat ,, la masa comuna ( stiu legea lui Arhimede, incerc doar un experiment mintal ). Astfel, daca s-ar relua experimentul Cavendish in vid, intr-un mediu de densitate diferita si intr-un mediu cu aceeasi densitate eu zic ca ar diferi cu totul rezultatul. ( e ca si intrebarea : la ce temperatura fierbe apa ? intrebare incompleta -- depinde de presiunea atmosferica -- doua planete se atrag cu o forta in vid--intr-un alt mediu ele nu se mai atrag cu aceeasi forta ). Extrapoland asta, un corp scufundat intr-un fluid pierde o parte sau total din campul sau ( deformarea spatio / temporala ) iar daca mediul este mai dens formeaza un gol care supus unei acceleratii gravitationale externe apare fenomenul de urcare / plutire . ( bulele dintr-o stica urca in camp gravitational terestru iar in spatiu fara camp gravitational nu mai urca nicaieri -- experimente in imponderabilitate ).

[Mesco Ivan]

Totusi, vidul nu este vid---cum scoti aerul complet dintr-o sticla ? Torni apa in ea... daca ai umple un spatiu cu ,, ceva -- cimp magnetic, etc.. ,, intr-o incinta aceasta ar fi mai usoara iar daca ai vida-o complet ( spatiu fara proprietati ) ar incepe sa ,,urce ,, in camp gravitational nu sa cada -- gen masa negativa. Poate daca constanta G ar fi ceva mai mare si ai trece cu viteza mare niste margele printr-un tub ai putea sa observi o manifestare gravitationala similara cu campul magnetic ( se zice car ar putea exista alte universuri cu alte constante fizice ). Dar pentru constanta G din universul nostru acele margele ar trebui sa aibe mase mari si densitati uriase.

[Erwin]

Recipientul în care faci vid are o masă finită, n-are cum să se ridice. Lipsa unei mase dintr-un spațiu finit nu poate avea semn negativ în câmpul gravitațional. Este foarte clară teoria relativității în acest sens. Gravitația și spațiu-timpul sunt intim legate iar la scară macroscopică nu există nicio problemă de a le înțelege. Predicțiile teoriei relativității generalizate și restrânse au fost verificate și răsverificate și sunt corecte. Dificultățile apar doar la limite, la deplasarea cu viteza lumini, în singularitatăți (găuri negre, Big Bang) și în microcosmosul cuantic.

Forțele fundamentale sunt cele care determină mișcarea obiectelor în spațiu-timp și nu invers. De aceea la scară cuantică avem anumite proprietăți și efecte, total diferite de cele de la scară macro. Universul macro este rezultanta tuturor acestor sisteme dinamice - particule legate prin forțe și proprietăți specifice, totul aflat în mișcare continuă. Spațiul-timp multidimensional de la nivel cuantic are dimensiunile suplimentare înfășurate (teoria stringurilor) dar la nivel macro este fără doar și poate cvadri-dimensional. Sunt doar cele 3 dimensiuni spațiale și timpul care se manifestă pe distanțe lungi unde acționează câmpurile electromagnetic și gravitațional. La aceste distanțe forțele nucleare slabe și tari n-au niciun efect, doar rezultanta lor se manifestă prin masa atomilor și eventualele interacțiuni radioactive. Eventualele distorsiuni în spațiu-timp n-au cum să apară decât în prezența fie a unor mase foarte mari fie a unor câmpuri electromagnetice extrem de intense (există un experiment recent în care se încearcă măsurarea acestui efect în laborator).

[catalin dumitru]

Acum vreo 12 ani , pe cand imi deterioram coloana prin Italia , am dat peste o emisiune de la concernul Mediaset , emisiune ce semana leit cu a noastra ''cronica carcotasilor''.

Acolo , la un moment dat , intra in emisie un tip care facea pe iluzionistul . Tipul era chiar bun dar era axat pe parodierea cuiva , cred ca un alt iluzionizt . Oricum le aranja in asa fel incat sa se faca de ras aproape mereu.

Intr-una din emisiuni , intr-un parc , a rugat o cucoana sa intre cu picioarele intr-un fel de cadru de forma cubica , prevazut cu doua diagonale la patratele de la baza si cel superior.

Cadrul parea a fi din otel cu profil patrat iar de la el pleca un cablu electric spre ceva ca un comutator si de acolo catre un stalp din parc , din ala de iluminat.

Femeia a intrat in cadrul de metal cu picioarele de o parte si de alta a diagonalelor . Imi amintesc ca avea tocuri si cadrul respectiv nu era mai sus de genunchii ei.

Dupa ce a intrat , panarama aia de scamator a actionat ceva cu mana si tanti cu tocuri a inceput sa se ridice speriata . A fost ridicata vreo 30 cm cred si tinuta asa poate mai putin de un minut.

La un moment dat femeia a trebuit sa se sprijine de cineva ca sa nu se dezechilibreze.

Dupa ce a coborat , (atat urcarea cat si coborarea nu au fost facute brusc) iluzionistul a intrebat-o cum se simte .

Femeia a raspuns ca simte inca faptul ca e mai usoara ca inainte si ca are o senzatie de plutire a picioarelor , senzatii care dispar incet incet.

Toata tarasenia parea ne regizata , cu public si protagonisti formati din trecatorii prin parc .

Mai stie careva ceva despre treaba asta sau despre ceva asemanator ? Eu unul am ramas destul de mirat dar nu am dat mare atentie pana cand am vazut pe discovery cred , o bobina de cupru bagata la priza si care plutea la o palma de ceva care nu stiu daca era metalic sau nu.

Acea bobina parea sa aiba capetele mergand in aceeasi directie , ca si cum ar fi fost facuta dintr-o sarma foarte lunga si indoita de la jumatate.

[2SKY]

Torni metal lichid in centrul lui Marte si gata , ce poti sa gresesti . Nu-i si gata poti sa incalzesti si planeta vreo bomba ceva....

[catalin dumitru]

[Erwin]

2SKY, dacă nu poți scrie coerent mai bine lasă!

Nu cred că magicienii au găsit vreo metodă revoluționară de a sfida gravitația ci doar un truc deștept și inedit. De pildă fachirii indieni ce par să stea suspendați în aer ținând cu mâna un toiag sau o funie de fapt au un dispozitiv metalic care le susține greutatea ascuns în toiag, funie și care trece prin mânecă în spate și susține un mic scăunel pe care ei stau lejer. La bază e un suport ascuns de un covoraș sau ceva similar.

[2SKY]

Era o solutie in gluma , la tema topicului care pare tot o gluma . Sa creezi gravitatie este una , antigravitatie alta . Care ar fi scopul , in sine ? . (Scuze) .

[Andi]

Bineânţeles că se poate crea un câmp gravitaţional artificial; este adevărat că nu un cîmp central, cu simetrie sferică.
Este o generare dinamică, nu statică: mişcarea de rotaţie.

[tavi 84]

@catalin dumitru:experimentul cu bobina cuplata la retea(110 volti la americani,220 la noi)e foarte simplu,campul magnetic alternativ puternic generat de ea(scurta vreme,pana cand s-ar arde izolatia de email din cauza incalzirii)o impinge in sus fata de materialele uzuale diamagnetice(care resping campul magnetic exterior)cum e solul,podeaua,etc.(de fapt toate materialele sunt diamagnetice la o intensitate suficienta a campului).

[starbuck]

Salutari tuturor,

@dl. Andi

Miscarea de rotatie care genereaza efect (nu camp) gravitational este partial un mit. Filmul Odiseea Spatiala 2001 este celebru pentru acest efect dar din pacate, ca multe filme de altfel, nu este riguros documentat stiintific in acest caz cel putin. Starea de repaus sau de miscare in imponderabilitate a corpurilor aflate in spatiul dintre suprafetele a doi cilindri concentrici (fara contact cu aceste suprafete) care se rotesc sincron nu este afectata de forta centrifuga generata de miscarea de rotatie a cilindrilor. Aceasta este situatia nedocumentata din celebrul film mentionat. Cazul in care efectul gravitational este prezent este atunci cand corpurile respective sunt atasate de cel putin una din suprafetele cilindrilor mentionati. Modelul fizic cel mai apropiat de realitate imi pare a fi continuumul spatiu-timp propus de Einstein. Din pacate influentele cu acelasi efect partial semnalate in cazul electromagnetismului nu sunt decat o manifestare partiala a efectului gravitational cu toate ca un camp gravitational artificial poate fi generat si exploatat (a se vedea Maglev-ul). Un alt exemplu este reprezentat de materialele cu proprietati superconductoare care pot genera campuri magnetice dar numai la temperaturi foarte scazute.