[Doru Dragan]

http://www.space.com/scienceastronomy/070823_huge_hole.html

[raduM]

Nu e o surpriză descoperirea unui astfel de "gol" aşa cum nu e inexplicabil hexagonul de pe Saturn.
Pe mine mă surprinde doar încăpăţânarea cu care aceşti specialişti neglijează consecvent astfel de observaţii. Ele arată că dinamica neliniară şi geometria fractală trebuie luate în serios şi totuşi, iată, diverşi indivizi se arată "surprinşi". Singura chestie este că observaţiile arată din ce în ce mai clar că modelele cosmologice standard au lipsuri serioase.
Ce spune respectivul acolo_ citez_ ""What we've found is not normal, based on either observational studies or on computer simulations of the large-scale evolution of the universe," said Williams, also of the University of Minnesota." M-apucă râsul albastru, zău aşa. Ce tupeu îţi trebuie să afirmi că Natura nu e normală pentru că nu se potriveşte cu câtimea observată până acum şi că - mai rău - nu se potriveşte cu ecuaţiile şi simulările tale !!!!

În "structura la scală mare" am arătat că invarianţa la scală e o caracteristică intrinsecă a distribuţiei galaxiilor, adică distribuţia galaxiilor e fractală. Afirmaţia asta înseamnă implicit că există goluri la toate scalele de analiză şi că Universul nu poate fi caracterizat de omogenitate decât prin mediere.
Chiar astăzi am să trimit adminului o lucrare pe tema asta. Publicată sub titlul "Hierarchical Cantor set in the Large Scale Structure with Torus Geometry" în Chaos, Solitons and Fractals (cred că am trecut-o pe blog), lucrarea arată clar ideile de mai sus.
Astfel de lucruri trec însă pe sub nasul ăstora care se grăbesc să facă declaraţii de presă, trec neglijate pentru că ar însemna să schimbe teoriile pe care ei le-au îmbrăţişat o viaţă. Se prefigurează schimbările astea. Iată, un motiv pentru conferinţa aceea (o spune şi Huan He de altfel, în Letter from Chairman, http://www.2007isnd.com/LetterfromChairman.html ) şi iată de ce e necesar să fim şi noi acolo.
Am trăncănit destul. E frustrant însă să vezi cât de "surprinşi" sunt indivizii ăştia şi o mai şi afirmă, cu nonşalanţă, cu inocenţă, deşi realizează poate că în loc de "surpriză" ar trebui să citim "voită ignoranţă".

[raduM]

Haide să fac un pic de istorie a golurilor, ca să justific oarecum reactia niţel exagerată:
Un astfel de „gol” (void) reprezintă o regiune „golită” de galaxii, înconjurată de „pereţi” , regiuni în care densitatea galaxiilor e mai mare.
Dimensiunea unui astfel de gol se apreciază prin diametrul/raza sferei maxime care poate fi înscrisă în gol.
Golurile au făcut surprize începând cu primul descoperit, de către Kirshner (poate l-aţi văzut pe Discovery), în 1980-1981. E vorba de „marele gol din Bootes”, o regiune aproximativ sferică ea însăşi, lipsită de galaxii, cu diametrul de aprox. 80 Mpc, asta înseamnă vre-o 250 milioane ani-lumină. Lumea s-a crucit şi atunci, mai-mai să spună ca Iona: aşa ceva nu există.
S-a obişnuit (lumea) cu ideea existenţei golurilor în momentul în care a fost publicată o serie de articole de către un colectiv de la Smithsonian (John Huchra, Valerie de Lapparent, Margaret Geller) legate de catalogarea unui număr de aprox. 22.000 de galaxii (CfA redshift Survey) din care s-a văzut clar că golurile sunt ceva obişnuit în distribuţia galaxiilor. Asta pe la începutul-mijlocul anilor ’90, taman bine când începeau să mă intereseze pe mine.
Între timp lucraseră şi ruşii, şeful lor era Zeldovich, cu un estonian, Einasto, şi au arătat că structura distribuţiei galaxiilor arată ca o spumă de bere, cu „pereţi” de galaxii care înconjoară „goluri” mai mult sau mai puţin sferice.
SDSS şi 2dFGRS, cataloage de galaxii cuprinzând – cel de-al doilea vre-o 230.000 iar ultimul deja peste un milion de galaxii, au permis statistici ale golurilor, statistici care arată o scădere exponenţială a numărului de goluri cu raza (graficul de mai jos).
Astăzi, sunt comune golurile de zeci de megaparseci, Einasto susţine că Universul are o structură celulară cu goluri de 200 Mpc (deci aprox. 750.000 ani-lumină).
Cam aşa, despre goluri.
Cum spuneam mai sus, băieţii veseli sunt gata să accepte acum existenţa lor, cu condiţia să nu se întreacă măsura (pentru ca modelul cosmologic standard să rămână în picioare). Bine-bine, fie şi cu spumă, dar nu prea multă că se dărâmă modelul.

[raduM]

Încă un lucru, scurt de tot.
Există două teorii care caută să modeleze formarea/existenţa golurilor:
- golurile s-au format odată cu formarea clusterilor, adică au rămas în urma unui proces de condensare a materiei (spunea cineva aici, asemenea brânzirii laptelui prea târziu pus la fiert). Ar fi ok dacă nu s-ar încăpăţâna oamenii să facă legătura cu CMBR, legătură care nu iese.
- golurile s-au format în urma unirii golurilor mai mici. Nimeni nu s-a obosit să calculeze cât timp e necesar pentru asta. Vitezele peculiare ale galaxiilor sunt foarte mici comparativ cu dimensiunile clusterilor şi golurilor, mie personal nu mi se pare o teorie ok.

Şi o observaţie: caracterul de structură formată prin proces neliniar e atât de pronunţat la distribuţia galaxiilor încât -deşi clusterizarea gravitaţională e un proces neliniar- teoriile clasice singure nu sunt suficiente. E necesară dinamica neliniară.

[IACOB DUMITRU]

[lucia lucia]

Iar eu cred, desi sunt 100 % convinsa ca ma insel, ca aici e vorba de gaura de la covrig... pardon, de la Tor.

sorry, nu puteam scapa ocazia

PS. oare "a scapa ocazia" nu e un pleonasm ?
Daca nu e scapata, atunci se cheama sansa. Daca e scapata, atunci inseamna ca a fost candva ne-scapata adica a fost candva o sansa. Fiind scapata a pierdut calitatea de sansa si a devenit ocazie.

[IACOB DUMITRU]

Domnişoara Lunia, m-aşi fi mirat dacă, din întâmplare, aţi fi scăpat această oportunitate (chiar dacă, din punct de vedere teoretic, această inedită posibilitate are o şansa semnificativă de realizare).

Dumneavoastră ce şanse aveţi de a vă întâlni cu un proces perfect liniar?

[IACOB DUMITRU]

Vă rog să îmi scuzaţi greşeala comisă la editarea numelui dumneavoastră (a fost doar o întâmplare, nu a existat nici o rea intenţie în acest sens,).

Cu această ocazie, am să reformulez întrebarea:

ESTE PROCESUL PERFECT LINIAR O POSIBILITATE?

[Doru Dragan]

Raspuns: DA. Justificare: lui Dumnezeu nu-i este nimic imposibil
Domnule Iacob, incetati sa mai subliniati niste teme asupra carora am cazut de acord de mult cu totii. Devine obositor si penibil de plictisitor. Dupa cum ati putut lesne sa observati, dl RaduM stie ceva fizica. Nu e un scolar care trebuie sa tot fie tras de maneca. E Profesor.

[Ella_Kosta]

am revenit dupa cateva luni pe aici si vad ca tot de mistouri va tineti...

[raduM]

Când nu mai poţi să râzi de tine însuţi, a venit vremea să râdă alţii de tine.
Bine ai revenit, Ella.

[Doru Dragan]

[Ella_Kosta]

As prefera mai multa stiinta si misto doar cat sa o condimenteze...

Pt mult misto am alte siteuri si forumuri...

[raduM]

[Doru Dragan]

N-are tata ca ti-ar da Imi pare rau dar atat pot eu cel putin. Daca altii ar da pe delaturi cu stiinta, eu as sta si as asculta atent (sau poate m-as muta pe un alt site mai vesel ). Dar atunci cand mi se pare ca se bat campii am impresia ca e de datoria mea sa-i mai trag de maneca pe preopinenti. Si fac chestia asta fara incrancenare ca doar discutiile de pe forum sunt pentru relaxare. Numai Abel are impresia ca aici se decide viitorul Pamantului, Sistemului Solar, Galaxiei noastre si pana la urma al Universului.
Pe de alta parte forumul asta a inceput ca un forum de astronomie, extensia la astrofizica si cosmologie s-a facut natural dar dupa aia a aparut o extensie la fizica in general care e cam trasa de par. Mai ales ca unii "fiziceni" umbla pe la fundamentele cele mai de jos ale fizicii incercand s-o imburde. Se neaga mecanica clasica (precesia) se neaga natura ondulatorie a luminii, se neaga existenta gaurilor negre etc. Pentru ca nu-mi sta in fire sa plang de orice, rad