[Erwin]

@Mircea,
Nici eu nu m-aș fi băgat prea tare la pozat planete, însă am fost nevoit. La astrofoto, în loc de focala ocularului intervine rezoluția senzorului, pixel/mm2 așadar nu este foarte greu de calculat.

Cel mai simplu este să folosim un calculator online. și astfel ne putem da seama dacă un anumit instrument, fie telescop reflector, fie lunetă, cu un anumit senzor dau rezultatele dorite în condițiile normale de seeing. De obicei o rezoluție care depășește mult seeing-ul nu este de dorit, e la fel cum ai încerca să te uiți cu un ocular foarte scurt care depășește mult rezoluția teoretică și nu mai înțelegi nimic, totul este blurat.

Ceea ce face ochiul și creierul foarte experimentat în timp real, amatorul de astrofotografie face în decursul multor ore de prelucrare. E o "aventură" la care prefer să mă uit cu zoom maxim, la fel ca tine...

[tudor]

Ieri noapte am iesit sa vedem Luna cu finul meu, Andrei, care e in clasa I. El stia, inca chiar de acum doi ani, cateva constelatii si zeci de nume de stele. La inceput chiar stia mai multe si decat parintii lui care au inceput sa invete constelatiile prin intermediul coplilului Andrei a invatat de la un profesor batran de matematica care a facut, fara bani, doar din placere, un cerc de astronomie pentru copiii comunitatii bisericii ortodoxe din cartier! O data sau de doua ori am asistat si eu la o astfel de lectie de astronomie. Profesorul nu folosea nici un instrument, dar ii invata pe copii constelatiile, stelele si locul lor pe cer. Practica se facea direct din curtea bisericii de cartier. Le cerea si un caiet unde trebuiau sa deseneze acasa diferite constelatii si sa numeasca stelele. In repetate randuri si ocazii i-am mai aratat si eu prin binocluri si telescoape, asa ca micutul Andrei este deja obsnuit cu observarea vizuala a cerului si reperarea unor stele, planete sau constelatii fara instrumente, doar cu ochiul liber. Atunci cand mi-l arata chiar el cu degetul pe Marte, Jupiter sau pe Saturn deja nu mai este un lucru iesit din comun pentru el!
Dar a venit momentul sa privesca cerul si printr-un instrument al lui. Asa ca i-am facut cadou un acromat 70mm cu focala de 700mm pe montura AZ-2. Chiar daca barlowul avea pe lentila frontala o ampreta mare de deget mic de copil , Andrei a fost foarte bucuros cand a vazut craterele Lunii la 140x (ocular 10mm+barlow). A inteles ca la inceput se foloseste ocularul de 25mm(28x) ca sa poata cauta si gasii mai usor obiectele in luneta cautatoare de 6x24 a telescopului. Apoi poate trece la mariri mai mari! La puterea 70x (10mm ocular) pe Jupiter se vedeau doua benzi maronii palide, pe care a reusit sa le distinga si micutul copil. A inteles ca trebuie sa se uite mai indelung la planeta ca sa se obisnuiasca ochiul cu luminozitatea ei, pentru a putea vedea aceste detalii maronii. Bineinteles ca am vazut si patru sateliti ai planetei. Saturnul l-a entuziasmat si mai mult pentru ca i se vedea renumitul inel asa cum il stia el din reprezentari. Si parintii lui au fost incantati de cum s-au vazut planetele si Luna.
Telescopul este foarte bun, in schimb montura este veriga slaba. Tocmai de asta manevrarea monturii, focusul si schimbarea ocularelor am facut-o eu pentru ca montura asta in nici un caz nu este pentru incepatori. Pentru ca unui incepator ii va fi aproape imposibil sa "imblanzeasca aceasta montura". Montura e foarte proasta miscandu-se din toate incheieturile ca la rodeo, si trebuia sa-i gasesc "cantecul". I-am instruit pe prietenii mei (tatal si mama copilului) cum sa faca acest lucru mai bine.

[Mircea Pteancu]

Erwin

Imi cer scuze daca am suparat pe vreunul dintre colegii nostri astrofotografi , nu am aceasta intentie.
Imi scot palaria in fata rabdarii si pereseverentei lor, eu doar voiam sa spun ca ma simt depasit de acel domeniu.

Multumita lui Gavril Beches si abonamentului sau la Sky&Telescope am avut ocazia in anii '80 sa citesc articolele proaspat publicate ale lui Walter Scott Houston.
Am invatat de la el respectul pentru observatia astronomica ,de la cea cu ochiul liber ,la cea cu telescoape mici si mari ,la cea fotografica si pana la radio.
Abordate fara prejudecati , toate sunt extrem de interesante.
De pilda , eu voi tine minte anul 2020 nu ca cel in care am zarit caracterul binar al unor stele duble cu separatii sub 0.5'' ci ca anul in care am vazut nebuloasa Messier 8 cu ochiul liber.

Tudor

Sa traiasca nasul si finul sau si sa aiba ambii parte de stele fara numar !

Felicitari si succes in bricolarea unei monturi bune, cer senin,Mircea

[GunDALF]

[tudor]

Multumesc Mircea!

[romh]

Interesanta discutie. Ma alatur si eu clubului cu instrumente mici. Am achizitionat recent un Mak de 70 mm f/14 ... cel mai ieftin pe care l-am gasit. Ma bucur ca tubul e din aluminiu si nu din plastic. Ocularele totusi imi par ca nu sunt din sticla . Nu as vrea sa ma apuc sa testez si sa zgarii. A venit cu un trepied relativ ok, din plastic desigur. Intentionez sa observ catalogul Messier pe care l-am neglijat impreuna cu toata astronomia practica. O sa deschid probabil o alta discutie despre experienta mea cu acest instrument pt incepatori, pt ca asta sunt.

[zoth]

Pe 1 ianuarie dupa ce in cursul zilei l-am urmarit pe Venus, am lasat luneta de 80mm afara sa fie pregatita pentru seara si am schimbat doar ocularele. Am folosit doar doua, 25mm 47x pentru pozitionare si 9mm 130x pentru ceva detaliu.
Observatiile de seara au inceput cu Jupiter care si-a dezvaluit cele doua benzi ecuatoriale si zonele polare dar si ceva galagie de detalii intre cele doua benzi. Imaginea foarte clara/limpede la 130x. Planeta era flancata evident de cei patru sateliti cu aspect stelar. Dupa ce a mai urcat Marte, m-am mutat pe el. La aceeasi magnificatie de 130x discul planetei de un oranj intens a dezvaluit calota polara si ceva umbre intunecate pe fata planetei. Cea mai intensa se afla lipita imediat sub calota si se alungea pana in partea subecuatoriala unde era usor mai intunecata. Nu stiu cat timp a trecut in aceasta contemplare insa am observat ca Orion a urcat si el destul de mult asa incat m-am mutat pe Mintaka a carui companion s-a rezolvat banal si lejer la 47x apoi am coborat in trapez unde am vazut principalele 4 stele la ambele magnificatii si bineinteles a urmat Rigel cu companionul dezvaluit clar si permanent la 130x.

In seara de 2 ianuarie a fost o reeditare trasa la indigo a serii precedente de observatii. Am remarcat insa cateva deosebiri, intre benzile ecuatoriale ale lui Jupiter parea sa fie mult mai multa liniste in sensul in care nu mai erau vizibile formatiunile noroase din seara precedenta iar la Marte zona intunecata de sub calota era mult mai extinsa si intensa iar prelungirea ei se facea pana aproape de partea sudica a planetei. Ciudat mi s-a parut si faptul ca datorita schimbarii pozitiei de observare, cumva pe jumatate calare peste luneta, companionul lui Rigel parea pozitionat dupa "ora 7". Deci e importanta si pozitia pentru o estimare mai corecta a unghiurilor.

Pe 3 ianuarie a plouat iar pe 4 am iesit la observatii din timpul zilei, mai precis de la ora 14.30. Era anuntata ocultarea lui Saturn de catre luna. Am urmarit la ora aia Venus, la care iar nu am estimat bine faza (pariam sa fie sub 50% iar softul zicea 52%) si luna care isi arata timid si palid cateva cratere pe zona luminata de soare. L-am cautat si pe Saturn dar evident ca nu l-am gasit decat mult mai tarziu, pe la ora 16.50 cand aparea in ocular alburiu si destul de fantomatic. Dupa ce l-am zarit mi-a venit in minte imaginea marului lui Wilhelm Tell
Pe la 19.30 m-am mutat pe Jupiter unde spre surprinderea mea Io tranzita planeta iar umbra lui era frumos si clar vizibila pe banda ecuatoriala sudica. Super fain spectacolul. M-a surprins cat de bine era definita pe suprafata planetei umbra lui.
Putin mai tarziu a urmat ocultatia despre care au povestit mai multi pe aici.

[Mircea Pteancu]

Felicitari zoth si spor la observatii si in noul an !

Daca cineva mai avea nevoie de argumente, postarea ta demonstreaza (din nou) de ce erau si sunt inca atat de apreciate lunetele de 3''.
Mintaka nu a fost inclusa la intamplare de Lockyer in ceea ce numesc eu Lista sa. Desi are o separatie care ar trebui sa o faca usor accesibila binoclurilor, diferenta de 4,4 clase de magnitudine dintre componente o face sa fie o dubla mai dificila. Iar despre Rigel ce sa mai vorbim, e o nuca tare de multe ori in aperturi mai mari.
La planete imi pare insa ca este ''cel mai acasa'' luneta de 80mm, dupa detaliile prezentate.

Cer senin, Mircea

[CristiB]

Silviu, daca raportul asta al tau, atat de precis facut, aterizeaza la incepatori, atunci mai in gluma si mai mult in serios, o parte dintre noi nici nu ar mai trebui sa deschidem gura darmite sa mai si postam . 🙂
Succes in continuare la observatii!

[Mircea Pteancu]

CristiB

Nu stiu ce va spune Silviu dar simt nevoia sa-mi spun parerea. Am fost si raman impotriva acestei impartiri. Ar trebui ca cele doua sectiuni sa fie reunite.
Ideea impartirii pe ''avansati'' si ''incepatori'' este una nefericita. Nu exista asa ceva. Daca faci o observatie, scrie despre ea unde doresti. Important este in hobby-ul nostru sa faci observatii.
Eu ar trebui atunci sa raportez tot timpul aici deoarece ma consider un etern incepator. Iti marturisesc cu toata sinceritatea si seriozitatea ca in forul meu interior nu ma vad si nu ma consider un ''avansat''.
Dovada ca sunt un incepator: parerea mea este neglijata de ani de zile. Doar bolboroselile lui Stapanul Gramaticelor sunt ascultate cu sfintenie pe acest forum.
In general, diviziunile, compartimentarea oamenilor, standardizarea ma deranjeaza. Standardizarea este pentru mintile standardizate.

Cer senin, Mircea

[zoth]

Mircea, Cristi, va multumesc pentru comentarii. Clasificarea observatorilor vizuali despre care vorbiti pentru mine nu exista, mi-am impus sa nu mai tin cont de ea pentru ca o consider falsa si nenaturala. Observatori vizuali sunt foarte putini in ziua de azi pentru ca lucrurile merg cam in alte directii, stiti voi foarte bine. Suntem asadar un fel de specie de dinozauri pe cale de disparitie si nu vad nici o logica pentru aceasta scindare. Eu nu o bag in seama chiar daca altii o sustin.

Despre tinte, Mintaka e o tinta total rezonabila pentru un binoclu 10x50 insa trebuie ochi buni si mana sigura. La pupila de 5mm a unui astfel de binoclu eu nu o mai pot distinge din cauza astigmatismului insa la 16x nu mai am nici o problema. Rigel este mai rau, cere magnificatie mai mare si pentru comoditate un instrument de la 80mm in sus si conditii rezonabile ale cerului. Despre altele si mai naravase nu mai vorbim ..

Spor la observatii in noul an!

[Mircea Pteancu]

Experienta mea binculara privitoare la Mintaka e nitel mai sumbra.
Dupa ce am citit mesajul lui Silviu, am devenit curios si am cautat in jurnalul meu Excel.
Cu binoclurile 10x50mm pe care le-am avut, in intervalul 2008 -2020 nu am reusit niciodata sa rezolv Mintaka cu binoclul tinut in mana. O singura rezolvare reusita am gasit notata pentru 24 Noiembrie 2016 dar cu binoclul montat pe Parghia binoculara.

Binoclul Tento 20x60mm, tinut in mana, o rezolva pe Mintaka dar dardaie teribil si din cauza aceasta nu apuc sa ma bucur de imagine.

Voi incerca la Mintaka si luneta Hensoldt Wetzlar 25x56mm. Deoarece o sprijin in doua ''puncte'', cu o mana langa obiectiv si cu cealalta langa ocular, imaginea este sensibil mai stabila decat in Tento 20x60mm. Am sa revin aici cu rezultatul.

Cer senin, Mircea

[zoth]

Eu imi mentin pozitia ca Mintaka este o tinta total rezonabila pentru 10x. Factorul sensibil la ea este diferenta de magnitudine cam marisoara, motiv pentru care am adaugat mai sus ca trebuie ochi buni si mana sigura. La cel mai mic tremor al imaginii companionul da sa dispara. Separatia este insa generoasa, nu pune probleme.

Un test mai dur pentru 10x este 100Her cu diferenta de magnitudine mai mica dar si separatie mai mica. La fel de dur sau poate chiar mai mult ar fi Mizar. Lansez o invitatie sa le vizitati la 10x si sa povestim aici cum sta treaba.
Asta seara e posibil sa avem senin aici

[Space83]

Zilele trecute vazand spre seara ca cerul era senin am zis sa mai scot si eu de la naftalina micutul acromat 70/700 mm marca Opticon, sa ma mai uit odata la Jupiter si in special la Marte. Eram curios daca se mai vad polul nord si zonele mai inchise la culoare pe Marte, acum ca s-a indepartat deja binisor de Pamant. Pe 15-16 ianuarie cand Marte era in punctul cel mai apropiat de Pamant in intervalul asta, am vazut cu acromatul de 70/700 mm foarte bine si clar atat polul nord cat si zonele mai intunecate.
I-am pus si o diagonala dielectrica 99% pt luminozitate si claritate ceva mai ridicate.
Pe la ora 8 seara m-am uitat prima data la Jupiter, la 35x cu ocular 20 mm 66 grade se vedeau cele 4 luni dar si doua benzi pe Jupiter. La 117x cu ocular 6 mm 68 grade se vedea foarte frumos si mult mai detaliat, marea pata rosie era si ea vizibila dar destul de sters totusi.
Aberatia cromatica chiar si la Jupiter e minima, aproape inexistenta. Pe Venus e mult mai puternica dar Venus ma intereseaza mai putin din moment ce nu se vad detalii pe atmosfera sa.
Am incercat si 175x cu ocular TMB 4 mm 60 grade si inca se vedea binisor Jupiter, destul de clar dar luminoziteatea era deja mult prea scazuta pentru gustul meu. Cel mai bine mi s-a parut ca se vede Jupiter la 117x cu ocularul de 6 mm.
Am observat si Pleiadele. Nebuloasa Orion s-a vazut si ea foarte bine chiar daca observatiile le-am facut dintr-un cartier puternic poluat luminos al Clujului / zona Bortle 6.
Am trecut apoi la Marte. La 35x nu tin minte sa fi vazut detalii pe planeta, era pur si simplu prea mica la magnificatia asta. La 117x spre surprinderea mea se vedeau foarte clar atat polul nord cat si zone mai intunecare fix sub pol si in partea de sud a planetei. Chiar si la 175x Marte se vedea foarte bine si destul de luminos. Presupun ca Marte fiind mai mica pe cer decat Jupiter, lumina e mai concentrata. M-am uitat mult timp la Marte stiind ca zi de zi se indeparteaza de noi si chiar si peste 2 ani cand se va apropia din nou nu v-a mai fi la fel de luminoasa ca anul asta.
E surprinzator totusi cat de multe poti sa vezi pe cer cu un telescop atat de ieftin si mic ca un acromat de 70/700 mm.

[zoth]

In 7 februarie ac am dat prima lumina la luneta de 45 f11 iar in serile urmatoare atat cat a permis vremea si cerul am facut cateva observatii astro pentru test si evaluare. Observatiile au fost facute la magnificatiile de 20x, 55x, 99x si 124x. Am sa incep cu Marte si Jupiter care la 20x erau prea mici si luminoase ca sa arate ceva detalii pe suprafata lor. De la 55x in sus, inclusiv la ultima magnificatie atat Jupiter cat si Marte au inceput sa-si dezvaluie detaliile, pe Jupiter vizibile cele doua benzi ecuatoriale si zonele polare iar pe Marte calota polara si ceva zone intunecate firave aproape de extremitatea sudica a planetei. Nu am observat nici o degradare a imaginii la ultima magnificatie (124x) chiar daca eram aproape de 3D. Lumina insa era vizibil mai putina. Am plecat apoi spre Orion si m-am oprit la Mintaka care la 20x deja isi dezvaluia companionul bine cracanat fata de principala. Totusi la 124x companionul era vizibil cu intermitenta si dadea uneori chiar sa dispara complet. Am coborat apoi spre Rigel dar companionul ei mult mai scump la vedere nu a vrut sa apara la nici o magnificatie. Am profitat totusi de ocazie si am facut un test pe stea care mi-a aratat atat la 99x cat si la 124x o corectie bine echilibrata intra/extra focal. Foarte multumit am urcat apoi spre trapez care la 20x dadea bine sa se sparga. Erau vizibile doua componente din care una, cea mai luminoasa avea un aspect oarecum diform, clar acolo nu era o simpla stea. La 55 si 99x trei stele bine vizibile iar a patra aparea destul de rar si intermitent. La 124x a patra componenta nu mai aparea deloc asa ca in final am bifat 3 stele in trapez.
La final am pornit spre est catre Luna care ca intotdeauna ofera un spectacol pe cinste. Am explorat craterul Schiller si zona adiacenta aflata in apropierea terminatorului. Am explorat zona domului divizat din crater frumos vizibil la toate magnificatiile insa cum era de asteptat nu am putut decela microcraterele marginale. O imagine per ansamblu cat se poate de incantatoare fara reziduu cromatic la nici una din magnificatii. Ma declar multumit de noua lunetica