[tudor]

Zoth, felicitări și de la mine pentru observațiile îndrăznețe/periculoase ale lui Mercur în preajma Soarelui!
Referitor la detectarea vizuala mai dificila, și necesitatea "plimbării" planetei în câmpul vizual e, după cum ai zis și tu, datorita contrastului scăzut (similar cu situatia observarii stelelor, nebuloaselor sau galaxiilor foarte palide aflate la limita observarii). Ochiul chinuindu-se sa se "agațe" de ceva contrastant din cadrul vizual, nu găsește decat mici diferente de contrast intre planeta și cer...in cazul asta, îți dau o idee: poate poți sa te ajuti de diafragma de camp a ocularului. Dar doar dacă clarul marginii diafragmei de camp se potriveste cu clarul pe planeta! Adică, daca acestea corespund, sa îți focalizezi ochiul pe marginea neagra a diafragmei de camp ca să fie mai pregătit pe clarul pt planeta! Pote ajuta un pic. În topicul prezentarii mele de oculare, aceasta idee mi-a sugerat-o nobody ca un avantaj in observatii al diafragmei de camp bine conturate (ca un tăiș de cuțit).

[Mircea Pteancu]

Felicitari Silviu pentru noile observatii ! Cu harnicie, tu demolezi mitul urban ca din metropole nu se pot face deloc observatii. Se fac mult mai greu dar sunt posibile si rezultatele tale o dovedesc.

Fenomenul despre care vorbesti, cel al mai bunei vizibilitati a lui Mercur daca imaginea este miscata in camp, imi aminteste de observarea galaxiilor foarte slab luminoase. Daca lovesti usurel tubul telescopului ca sa trepiedeze, imaginea ''prinde'' viata. Eu am numit aceasta drept ''vedere dinamica'' sau ''vederea lui TRex'' despre care se crede ca vedea mult mai bine obiectele in miscare.

Spor la observatii, Mircea

[zoth]

Multumesc Tudor si Mircea
Observatiile de genul celei de ieri pot sa fie catalogate drept curajoase dar periculoase nu sunt daca acordam un pic de atentie circumstantelor. Eram totusi cu Venus la 7-8 grade de Soare si cu Mercur la 10-11 grade. Chiar nu e pericol!
La observatia din 9 ianuarie facuta cand Venus se afla la 0,8-0,9 grade de Soare in plin halou stralucitor, da, aia a fost periculoasa dar mai mult traumatizanta psihic, asa am si catalogat-o. Nu m-a incantat foarte tare..
Tudor, in general folosesc oculare de camp moderat 45-55 grade deci am in permanenta diafragma de camp in vedere. Il vad pe Mercur si langa diafragma de camp si in mijlocul campului dar trebuie ca ochiul sa fie focalizat pe el. Il vad si static oricata vreme dar cu aceeasi conditie. Daca am luat ochiul de la ocular, normal fiind ziua afara el focalizeaza pe orice obiect din apropiere si in momentul in care pun din nou ochiul la ocular sigur nu-l mai vad pe Mercur. Am facut un experiment de genul asta, am centrat Mercur in camp, am luat ochiul de la ocular, am privit obiectele din jur apoi m-am apropiat iar de ocular. Mercur disparuse. Am baleiat usor cu privirea fiecare coltisor al campului si nimic, Mercur era disparut. Am zis atunci, na ca l-am pierdut! Hai sa misc montura pe azimut. Cum am miscat-o imediat a aparut si el.
Mi s-a parut straniu. Noaptea te mai ajuti de vederea periferica la detectarea unor obiecte foarte palide dar ziua se pare ca vederea asta nu functioneaza. Cum ai miscat campul in schimb, cum apare. Cred ca este cum zice Mircea, vedere de TRex.
Naspa, om avea oare in sange sau in ADN ceva ramasite de pradator?

[Mircea Pteancu]

Nu-i nevoie sa mostenim de la TRex caracteristici de pradator.
Le avem implicite, prin constructie. De aceea avem si ''vederea dinamica'' sau ''vederea lui TRex''. Pentru ca sa sesizam ce misca. Ceea ce misca te poate ucide sau e bun de mancat.
Va fi vai si amar de Universul asta daca se descopera un mijloc ieftin si la indemana pentru deplasari interstelare.

Cer senin, Mircea

[zoth]

[zoth]

Azi intre orele 11 si 13 am incercat din nou observatii la Mercur dar din pacate fara succes, magnitudinea planetei a crescut mult ajungand azi la -0.4 valoare care nu-mi mai asigura vizibilitatea in miezul zilei sau cel putin asta e concluzia de moment.
Tot azi Mercur va atinge elongatia estica maxima la 16.59 GMT la o valoare de 18 grade si 7 min arc.
La ora 12.30 cand Soarele era la meridian l-am observat pe Venus (m-3.9) care era cu 12,8 grade in urma Soarelui si la o elevatie de aprox 36 grade. L-am vazut usor si la 20x, magnificatia de cautare si la 100x unde parea usor pufos, cel mai probabil din cauza umiditatii din atmosfera. Nu am reusit in schimb sa-i estimez faza de 98.4% si nici pozitia terminatorului, ori mi-am pierdut eu antrenamentul ori nu au fost cele mai bune conditii atmosferice..
In urma lui Venus la 8,9 grade ar fi trebuit sa-l gasesc pe Mercur care nu a vrut insa sa apara in ocularul cautator. Plecand mai departe spre est inca 7,7 grade am dat de luna aflata in faza de 4.4%, vizibila ca un firisor subtire de ata in forma de arc de cerc. Cu toata magnitudinea ei de -6.1 era abia vizibila in luneta de 4 toli.
Incep sa simt dependenta fata de observatiile pe timp de zi

[zoth]

Daca tot ninge afara, m-am asezat la masa de lucru si am facut o evaluare pentru viitor in ce-l priveste pe jupanul Mercur. Dupa 19 februarie cand a ajuns la elongatia estica maxima cu magnitudinea de -0.4, marime aparenta 7,1", faza de 51,1% si vizibil numai dupa apus, Mercur incepe sa se apropie din nou de Soare dar si de pamant. In 6 martie va fi pe aceeasi pozitie cu Soarele si cel mai aproape de pamant dar asta nu ne va ajuta cu nimic deoarece faza planetei scade pana la 1%, magnitudinea creste pana la +4.6, deci nu va fi vizibil nici pe parcursul zilei, nici la rasarit si nici la apus.
Din 6 martie elongatia lui Mercur incepe sa creasca spre vest pana in 4 aprilie cand va atinge valoarea maxima de 27 grade si 49 min arc. Magnitudinea lui va fi in scadere si va atinge valoarea de +0.3 la acea data iar faza va ajunge la valoarea de 50,8%. Va putea fi vizibil inainte de rasarit pentru cine are deschidere.
Dupa 4 aprilie elongatia lui Mercur incepe iar sa scada, distanta fata de pamant creste, magnitudinea scade si ea iar pe 4 mai ajunge la valoarea de -1.0 si faza planetei la 91,3%. Dupa aceasta data planeta va putea fi vizibila pe cerul de zi in opinia mea.
Sper ca pana atunci sa stea si ninsoarea

[Mircea Pteancu]

Domnule, daca observarea lui Mercur este o dependenta atunci este cu siguranta una cu adevarat nobila. In loc sa te cert pentru asa ceva, te felicit !

Zilele trecute, pe ''The60mmTelescopeClub'', Thoman Jensen ne-a prezentat noua sa luneta japoneza Sightron Infini 50, o luneta cu obiectiv 50x540mm. Pe 19 Februarie a avut ocazia sa o testeze si atunci a vazut planeta Mercur dar pe cerul de seara.

https://groups.io/g/The60mmTelescopeClub/message/27360

Multumim pentru analiza vizibilitatii lui Mercur pentru perioada urmatoare.

Asteptam cerul senin, toate cele bune, Mircea

[zoth]

Duminica 22 feb, cerul semi senin cu nori razleti destul de vioi dar si cu zone de clar. Am facut observatii de zi cu bino Fuji la Luna aflata pe est in faza de 27% cu formatiuni de relief deja bine vizibile insa nu am stat sa identific ceva anume. Mercur in perioada de vizibilitate doar pe seara cu magnitudinea ajunsa la valoarea 0.0 imposibil de detectat la amiaza si surpriza zilei Venus aflat cam la 14 grade in urma Soarelui vizibil cu aspect stelar destul de palid in bino din cauza luminozitatii excesive a campului.

Azi 25 feb am reluat observatiile pe timp de zi cu rft-ul de 4 toli la Luna trecuta de faza de 50% pe ENE, bine vizibila si cu ochiul liber si Venus aflat cu 15 grade in urma Soarelui. Cele mai multe observatii la magnificatia de 100 si 125x, aspect de disc destul de bine definit. Turbulenta a fost medie cu valuri lente.
Am testat cu ocazia asta si niste filtre si cel care mi s-a parut cel mai placut la Venus a fost #8 light yellow. In cazul lunii balanta a inclinat clar spre filtrul #21 orange.
Am dat o privire si in obiectivul lunetei si am observat ca Soarele intra cam prin jumatate de obiectiv si ajungea pe peretele interior al lunetei pana la a doua diafragma insa lucrul asta nu m-a deranjat deloc la observatii. Ma gandesc la un parasolar lung cat focala lunetei si tapetat cu velur si sper sa ma ajute macar ziua .. Pentru seara mi-ar trebui unul mult mai lung ..

[zoth]

In dorinta de a-mi mentine antrenamentul incerc sa ies la fiecare senin pe care il prind pe timp de zi chiar daca in perioada asta nu am alt musteriu decat Venus. Ieri a fost un fel de senin dar unul ciudat cu cer alburiu si imagine stralucitoare in zona Soarelui pe o intindere unghiulara consistenta. Am incercat in zadar sa-l gasesc pe Venus in jurul amiezii dar nu a fost chip, ratare 100%. Spre seara m-am uitat pe net la situatia poluarii si am aflat ca in cursul zilei a fost praf saharian destul de zdravan. Cred ca esecul de ieri i se datoreaza din plin.
Azi un cer senin mai apropiat de normal si dupa cateva calibrari l-am gasit pe Venus tot asa spre ora pranzului. S-a vazut bine, turbulenta mai mica decat in datile trecute, imagine foarte buna si stabila in rft-ul de 4 toli la 100x. La Mercur inca nici o sansa, magnitudinea lui azi a urcat la +3.6 deci e departe de a putea fi vazut ziua ...

Cer senin!

[Mircea Pteancu]

La o asemenea pacla e prea tare termenul de ''ratare'' ... zic eu. Corpurile ceresti pot sa nu fie vizibile chiar daca aparent este senin. N-avem ce face, astptam cuminti conditii de observatie mai bune.

Cer senin, Mircea