[gheorghe adrian]

Dl Iacob
Se vede inca o data ca vorbim limbaje diferite. Imi pare ca dv sunteti obijnuit sa folositi un limbaj elevat, filozofic si informatic, din care nu inteleg nimic. Postez acum cateva extrase de pe net in care se dau niste dimensiuni ale unor termeni din ecuatia de camp, ca sa intelegeti ce am cerut. L-am rugat chiar si pe dl Sfetcu, care a scris o intrega bublioteca de fizica si filozofie, sa imi dea dimensiunile termenilor din ecuatia de camp. Si dumnealui mi-a dat doar lista cu termenii din ecuatia de camp. Dar m-am rugat si de profesorii marcanti, foarte versati, foarte dibaci, foarte talentati, care au filmulete cu definirea si calculul tensorilor, in care insira vagoane de hieroglife. Dar niciunul, nu a putut sa imi dea dimensiunile fizice (in unitati fundamentale, in LMT) ale termenilor din ecuatia de camp.
In cele gasite de mine, am fost surprins sa vad ca constanta cosmologica a lui Einstein K este invers de newton, adica invers de forta F^-1=N^-1.
Fiindca in teoria mea, in sistemul bidimensional forta apare ca viteza la puterea a patra F=v^4=L^4/T^4. Iar G-ul am demonstrat ca este adimensional. Ce ma deranjeaza in continuare este ca nu am gasit dimensiunile fizice ale lui Tmiu,niu si ale lui g(miu,niu). Daca se spune ca Gmiu,niu, din partea stanga, este densitate volumica de eneregie, inseamna ca este presiune. Si deci toti termenii ecuatiei ar trebui sa fie presiuni. Si daca er mare si lamda mare, sunt arii reciproce, adica invers de suprafete, cu dimensiunea L^-2, pentru ca temenii sa fie presiuni trebuie ca g(miu,niu) = tensorul metric, sa fie forta=v^4. Iar Tmiu,niu din partea dreapta ar trebui sa fie produsul forta ori presiune Tmiu,niu=F,p=N^2/m^2. Si atunci forta (V^4) de la Tmiu,niu se simplifica cu forta (c^4) de la numitorul lui K. Dar treaba ramane incurcata in continuare. Fiindca se spune ca termenii din ecuatia de camp ar avea dimensiunea ariilor (suprafeteor) reciproce, ar fi L^-2. Asta ar insemna ca g(miu,niu) sa fie adimensional. Iar Tmiu,niu, sa fie doar presiune (N/m^2). Si atunci Gmiu,niu din stanga ce mai este. Se vede ca este o balbaiala dubioasa, care imi pare ca ascunde neomogenitatea dimensionala a ecuatiei de camp. Vad ca nu imi permite sa postez pagina cu extrasele de pe internet. am sa incerc sa fac alta postare numai cu formulele de pe net.

[gheorghe adrian]

PS Am incercat sa postez pagina cu extrase de pe net. Dar nu ma lasa sa le postez. Si fara extrasele astea din pagini oficiale, cred ca nu pot sa demonstrez nimic si nu se intelege nimic. Nu stiu de ce face chestia asta. Ce gresesc?

[gheorghe adrian]

[MariusP]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Gheorghe,
Spatiul fizic, spatiul real nu este un continuum, nu este un sir neintrerupt de puncte, un sir neintrerupt de locatii, spatiul real se relava ca fiind un numar nelimitat dar finit de locatii, de repere distincte.
Exemplu: sa zicem ca pe un traseu absolut linear ar avea loc o deplasare incepand din punctul A spre un alt punct oarecare B.
Trecerea dintr-un punct distinct in alt punct distinct se poate realizeaza doar prin trecerea printr-un numar nelimitat, infinit de alte puncte distincte, fiecare trecere prin astfel de puncte distincte inseamnand eveniment distinct cu durata zero, practic un non-sens.
Cum rezolva spatiul fizic aceasta dilema?
Un eveniment real este un reper relevat, remarcat, observat prin durata de viata diferita de zero si finita, volum in care are loc acest eveniment diferit de zero si finit etc.
Ideia de mediu absolut omogen este lipsita de sens, imposibilitatea de a face o diferentiere este echivalenta cu imposibilitatea de a face o constatare reala, inclusiv aceea de a declara omogenitatea absoluta pe care in fapt nici nu ai constatat-o.
Ca sa faci o constatare reala ai nevoie de neomogenitate si implicit de densitate, mai precis de o relatie fizica aplicata intr-un spatiu diferit de zero dar finit, pe o durata diferita de zero dar finita, o relatie existenta intre parametri fizici, variabile aparent distincte dar dependente una fata de alta, cum ar fi volumul si timpul spre exemplu.
Sa facem un exercitiu imaginar, sa inchipuim ca avem o forta cu valoare diferita de zero. Daca aceasta forta ar fi distribuita intr-un singur punct, presiunea pe acel punct ar fi infinita, practic anuland si ideia de forta. Daca aceasta forta ar fi distribuita unei suprafete diferita de zero, practic ar fi distribuita unui numar infinit de puncte, forta pe fiecare punct in parte ar fi nula, anulam ideia de presiune si implicit de forta.
Necesitatea unei relatii fizice intre forta, suprafata si presiune este practic obligatorie, scoaterea din contextul relatiei a oricarui parametru fizic distruge insasi ideia de existenta reala a acelui parametru.
Mai in gluma mai in serios, dumneavoastra doriti sa eliminati relatiile de rudenie dintre parametrii fizici si implicit ideia de constatare pe baza de relatie, de mesaj, de informare.
Aceste relatii exista, isi modifica sistematic granitele dand nastere la ceea ce noi numim deplasare, viteza de deplasare si o gramada de alti parametrii, alte relatii etc.
Ideia principala este ca nu avem voie sa judecam un parametru fizic in afara relatiilor de interdependenta care l-au consacrat.
Disectia la infinit omoara mesajul si implicit ADEVARUL.

[gheorghe adrian]

Dl Iacob.
Fiecare vorbeste de ale lui. Dv imi spuneti de discontinuitatea spatiului fizic. Sunt convins de acest lucru. fiindca, dupa judecata mea, nu ar fi posibila miscarea, translatia, lunecarea corpurilor prin spatiul fizic. Dar tot dupa judecata mea, imi pare ca spatiul fizic este atat de fin granulat, incat se poate spune foarte bine ca este cvasicontinuu, ca un fluid perfect, incompresibil, inponderal neinertial, necoeziv si inelastic, nestructurat dinamic si absolut insesizabil. Dar este cerut de logica formulelor. Insa nu de asta discutam. Eu vroiam sa afluu doar dimensiunile fizice ale termenilor din ecuatia de camp, ca sa pot sa stabilesc prin analiza dimensionala, daca este ecuatie fizica sau metafizica. Am rasfoit zeci de pagini pe net sa gasesc dimensiunile fizice ale termenilor din acea ecuatie. Cu greu am gasit, ici si colo, cate o fraza cu referire la dimensiunile fizice ale termenilor din ecuatie. Si ca sa va dovedesc cautarile mele, am incercat sa le postez. Si la fiecare incercare imi albea fereastra de mesaj. Atunci m-am gandit ca o fi prea mare postarea, de nu o trimite. Si am incercat sa o trimit prin mesajul privat. Acolo mi-a spus ca mesajul a fost trimis. Dar am vazut, cu mirare, ca o postat pagina cu extrasele de pe net, in format de citat. Sper ca din aceasta postare sa intelegeti la ce ma refeream in postarea anterioara. In aceste extrase sunt si niste fraze care ma incurca si ma deruteaza tare. Aici spune asa: In relativitatea generala, tensorul tensiunii este studiat in contextul ecuatiilor campului Einstein, care sunt adesea scrise ca: Gmiu,niu=K.Tmiu,niu; Notat K. este dat de; K=8.pi.G/c^4. Din care am inteles ca tensorul energie impuls este Gmiu,niu. Dar in fraza aceasta gasita astazi spune ca: G din stanga este o marime care descrie curbura spatiu-timpului. In dreapta este ceeace creeaza aceasta curbura spatiu-timp:
Tensorul energie-impuls T. Daca este adevarat ce spune aici, inseamna ca este o ecuatie de arii reciproce (L^-2). dar atunci inseamna ca tensorul metric gmiu,niu este un adimensional. Si asta ma trimite la ideea unui amic, ca toti tensorii sunt doar niste abstractiuni geometrice, niste constructe adimensionale fizic. Am crezut la un moment dat ca dumneavoastra sunteti expert in vectori si tensori si in consecinta ati putea sa lamuriti, fara nici o urma de indoiala, semnificatia fizica a termenilor din ecuatia de camp.

[IACOB DUMITRU]

Geometrice sau analitice, toate sunt abstractiuni si implicit metafizica.
Spatiul real, spatiul fizic nu admite ideia de egalitate perfecta.

[gheorghe adrian]

Dl Iacob
Din tot ce ati insirat dumneavoasra, am inteles doar fraza asta:

[IACOB DUMITRU]