[catalin dumitru]

După ce mă holbez la stele , planete , etc, am de fiecare dată un moment de contemplare cu tentă filosofică . Oi fi eu nebun ?
Sau ce ar trebui să gândesc în momentele alea ? Să le mulțumesc celor de la Synta sau Istar , Televue ,poate ? Nu îmi vine să fac asta , probabil le-am mulțumit indirect , atunci când am băgat mâna în portofel .

Până la urmă , de ce ne chinuim atât să privim cerul ? Doar ca să umplem buzunarele fabricanților ?

Dumneavoastră domnule Iacob , sunteți blamat pentru că ați dezechilibrat relația dintre cerere și ofertă . Încercați să livrați (gratis) un produs pe care nu îl vrea aproape nimeni , pentru că prea puțini înțeleg la ce folosește .

Puneți-vă pe cumpărat oglinzi de telescop și veți vedea la propriu și la figurat , cum vi se vor deschide cerurile .

[nobody]

Una e sa oferi, alta e sa bagi pe gat ...

[IACOB DUMITRU]

Nu toate lucrurile sunt menite sa pocneasca, poate ca nu ați avut ocazia, nu e pentru toată lumea dar, sa știți domnule Cătălin ca, “dar din dar se face rai”.

[catalin dumitru]

[IACOB DUMITRU]

Înțelegerea nu e obligatorie.
Einstein, intrebat de o doamna daca a înțeles propria teorie, a negat, spunând ca NU dar, cu siguranța se vor găsi destui care sa o explice.
In acest caz, intelegerea este secundara, teoria putând fi buna sau nu, șocanta parand oricum, dacă nu e buna “nici o paguba” dar, dacă e buna asupra Fizicii va plana mari semne de întrebare si nu numai.

[nobody]

“Einstein was a giant. His head was in the clouds, but his feet were on the ground.
But those of us who are not that tall have to choose!”
— Richard P. Feynman

"Dr. Feynman", I asked, "Einstein was one of the greatest geniuses of physics, and certainly a lot smarter than me. He knew more physics that I ever hope to. But, he didn't believe in quantum mechanics--so why should I?"
Feynman paused -- which surprised all of us -- and smiled. He looked at me and said, in that wonderful Far Rockaway accent, "Nature doesn't care how smart you are. You can still be wrong."

[IACOB DUMITRU]

“Păcate omenești” si totuși, la nivelul cel mai intim de manifestare al spațiului fizic, așa cum ilustrează descrierea mea, acțiunile se desfășoară monoton, cursiv, legate între ele, interferente, in conformitate cu măiestriile si convingerile geniului divin.

[IACOB DUMITRU]

Si cu asta ce am facut?
Miscare browniana a unor corpusculi care nu se vad, in mod direct, din exterior, mod direct adica "bucata cu bucata", zburand haotic in linie relativ dreapta si in toate directiile.
Multi s-ar astepta sa "plonjam" direct in calcule matematice sofisticate, eventual calcule bazate pe statistica.
Din fericire, in astfel de evaluari avem in sprijinul nostru atat conditia de baza ce necesita a fi respectata, acceptata indiferent de situatie, respectiv asimetria absouta, neomogenitatea absoluta, cat si avantajele utilizarii cu succes a aparatului filosofic bazat in special pe logica pura.
Particulele nevazute, respecta conditia evolutiei asimetrice fiind in acelasi timp "cochilia' unei relatii fizice, unui observator al propriului comportament, un "constientizator" al propriului plan bservational.
Haotica sau nu, privita din afara, starea generala de ansamblu a acestor particule "primare" (eu le numesc foton la singular) trebuie sa respecte si ea conditia de asimetrie absoluta, de neomogenitate absoluta, drept pentru care se impune ca o necesitate acceptarea ideii de planuri observationale din ce in ce mai largi, planuri in care sa activeze observatori, relatii, repere specifice noilor conditii, eventual interactii de alt ordin ca marime valorica.
Altfel spus, in planul observational imediat urmator, vom avea reltii fizice bazate pe interactiile relevante de grup dintre particulele primare, relatii relativ stabile, stabilitate ce nu trebuie sa depinda, sa stea preponderent la 'mana intamplarii".
In postarea urmatoare voi detalia starile relevante ale planului imediat urmator, respectiv starile de relativ paralelism, relativa convergenta si relativa divergenta, sau mai bine zis starea de flux fotoni, starea de sarcina electrica pozitiva si starea de sarcina electrica negativa.

[Stanescu Octavian]

vorbiti iar de foton fara sa doriti sa mai cercetati ceva concret . doar vorbe insirate pe limba creatie proprie in balcon acasa . fotonul e mic ?? incape circula ca margele pe teava in fibra optica inodata ? si iar de camp magnetic puteti analiza ? in jurul unui magnet e constant nu oscileaza nimic daca misc magnetul apare unda electromagnetica foton ?

[IACOB DUMITRU]

Cu toată stima domnule Stanescu, va cam grăbiți, sunt lucruri mici, detalii care va scapă, deși semnificative, esențiale, le ignorați, posibil lipsa de răbdare, fotonul in sine, singur, izolat, nu il vedeți, nu ii puteti studia interiorul, in mod direct, electromagnetismul sau intern.
Comportamentul extern generează un alt plan al informației si implicit o discutie ulterioara.
Pana in acest moment, vorbele mele “de balcon” au următorul conținut:
- exista un plan al observației in care evenimentele se desfășoară legat, in mod monoton, definit succesiv de doua relatii fizice, pe modelul exapansiune/colaps, la acest plan nu aveti acces in mod direct, concret si nici nu veți putea avea vreodată, el putând fi accesat doar mental, pe baza dovezilor logice.
Este de neglijat acest aspect, Fizica il cunoaște?
Oare am explicat eu, cu lux de amănunte, cauzele si modalitatea de manifestare a planului observațional micro, cel mai “intim” cu putința?
Oare au fost aduse contraargumente in acest sens, logice?
E dificil sa fi elev sârguincios la maturitate.

[IACOB DUMITRU]

Fundalul, planul cel mai intim cu putinta (al spatiului fizic) este asigurat de punerea in aplicare a doua relatii fizice de „intima vecinatate”, relatii monotone de aproximare, cele mai performante cu putinta, atat teoretic cat si implicit practic, ce reflecta doua fenomene distincte respectiv expansiune si colaps, succesiv puse in aplicare.
Cele doua stari, cele doua relatii de aproximare, pot fi inchipuite la randul lor, prin aproximare, cu niste filtre naturale ce evidentiaza repere remarcante ale spatiului fizic, insirate in mod ordonat, respectiv:
- O directie relativ dreapta de propagare a relatiilor fizice primare;
- O raza de curbura relativ mare atribuita acestei directii de inaintare prin spatiul fizic;
- Un numar relativ mare de segmente si noduri legate intre ele, in mod ordonat, spatial si temporal, schimbari de directie ce contureaza, prin aproximare, coportamentul de rotatie, razele de cubura distribuite in crestere respectiv descrestere, functie de cele doua stari fundamentale aflate in desfasurare la un moment anume;
Cu o buna aproximatie, inaintarea acestor reletii de tip unda/corpuscul poate fi apreciata ca fiind realizata cu o viteza relativ mare, relativ constanta, nicidecum browniana, haotica, atat vreme cat, pentru un observator extern, sensul si directia de propagare nu pot fi modificate accidental, intr-un mod relevant, semnificativ;
Pe de alta parte, observatiile, constientizarile, aplicatiile externe, specifice planului observational imediat urmator, au menirea de a scoate in evidenta relevantele, asimetriile ca si cand, noul plan ar cerne, ar filtra actiunile planului precedent, „subliniind” noi stari, noi raze de curbura, noi turbulente, noi repere fizice, relativ stabile, relativ ordonate.
Acest mod inedit de operare, de apreciere, permite sa privim si analizam dintr-un punct de vedere comun „of everuthing”, noi insine fiind unul dintre filtrele, constientizatorii specifici spatiului fizic.

[IACOB DUMITRU]

La intrebarea fundamentala „ce ar putea fi fotonul?”, fizica actuala permite raspunsuri aflate la randul sau sub semnul intrebarii, cum ar fi:
- un „obiect” omniprezent, despre care știm multe, dar care ne scapă în esența sa?
- o entitate „fantomatica” a cărei natură ultimă nu o vom stabili niciodată?
- un „cameleon” imposibil de explorat în profunzime, ce se poate transforma în alte particule fundamentale, fara sa poata fi așezat pe o masă de experimente și analizat?
Conform logicii (aplicata in interiorul teoriei mele), fotonul este:
- Un obsevator;
- Un constientizator;
- O relatie fizica de aproximare;
- O relatie fizica ce isi modifica permanent domeniul de desfasurare, propagandu-se turbionar pe directii aproximativ drepte; directii proprii fiecarui foton in parte, fara posibilitatea de a se repeta identic sau a se intersecta intre ele.
Chiar daca „pura aproximare” ne impiedica sa punem semnul egal „la modul absolut” intre doi fotoni oarecare (fotonul fiind diferit de el insusi de la un moment al sau la altul), planul mai larg al informatiei, planul privind activitatea, vecinatate intre fotoni, este obligat sa isi faca resimtita prezenta prin reperele sale relevante privind propriile asimetrii, propriile relatii fizice.
Electronul este un astfel de reper, o astfel de relatie de vecinatate intre fotoni, un filtru, un observator, o curbura realizata din insiruire de segmente, de evenimente distincte, o relevanta relativ stabila, de lunga durata.
Ca un instantaneu, ca unul din multiplele evenimente ce definesc relatia fizica numita electron, in oricare moment al sau, electronul este un foton derulat in faza sa de expansiune.
Pe o perioada suficient de larga, electronul este definit de un sir larg de fotoni, niciodata aceeasi, niciodata simultan, partea nevazuta a fiecaruia dintre acesti fotoni, perioada de colaps continuand sa fie desfasurata in asa-numita stare, „acoperita”, intunecata a materiei.
Protonul este definit in acelasi mod, de starile de colaps ale fotonilor.
Procesul, fiind suficient de stabil, nu trebuie „suspectat” de „complicitatea”, de „interferenta” preponderenta a factorului aleator.
Atat electronii cat si protonii pot fi apreciati, prin aproximare, ca fiind pompe ce extrag sau imping spatiu din si in jurul lor.

[IACOB DUMITRU]

Evolutia este si ea un filtru, o cernere, o actiune, o realitate, un relativ concret.
Practic, timpui fizic, prin scurgerea sa accelerata/decelerata, nici macar pe sine nu se poate aprecia cu precizie maxima, absoluta, fiind guvernat de erori de determinare, de propriile legi, fapt ce permite sa afirmam ca timpul fizic:
- se scurge diferit de la un moment la altul, implcit de la o locatie la alta;
- se manifesta pe sine prin insiruire de evenimente, relevant localizate in timp si spatiu, intr-un mod logic, constient, controlat, diferit pe multiple directii, stand la baza existentei acestora, la baza existentei spatialitatii in particular, la baza existentei in general;
Modulata, viteza scurgerii timpului concretizeaza oscilatii, ondulatii, perioade specifice, oferind posibilitatea raportarii la o actiune de scurgere a timpului, desfasurata cu o viteza relativ constanta.
Prin starile sale insiruite, timpul fizic isi autocorecteaza viteza sa de scurgere.
Oricare eroare fizica este unica in felul ei, irepetabila identic.

[IACOB DUMITRU]

Efectul de sarcina electrica, efectul coulombian (atragere/respingere), nu poate fi ecranat, anihilat, compensarea (ca sa zic asa), echilibrarea, neutralizarea fiind un aspect doar de suprafata, o medie a actiunilor determinata pe relativ lunga durata,
Imposibilitatea ecranarii, anihilarii efectului coulombian, conduce in mod indirect la un efect nou, efect specific unui plan observational mai larg, efectul graviational.
Nici vorba de sincronizare perfecta a celor doua actiuni fundamentale, respectiv atragere/respingere.
Gruparile de sarcini electrice specifice fac ca pariculele alfa sa preexiste in interiorul nucleelor, statutul de neutron fiind pasat ritmic intre protoni.
Mai mult decat atat, sarcina elecrica negativa preexista in nuclee, participand activ ca oricare sarcina elecrica negativa, evident raza redusa ca urmare a mediului in care activeaza, fiind inclusiv si o cauza a defectului de masa.

[IACOB DUMITRU]

In concluzie si fără niciun dubiu, fără excepție, principiul determinării prin aproximare guvernează întreg spațiul fizic, in toate planurile sale observaționale, inclusiv cel așa-numit spiritual.