[IACOB DUMITRU]

Unora s-ar putea să li se pară inoportun şi mai ales neadecvat acest nou topic. Şi totuşi, eu cred că a sosit momentul să tranformăm odată pentru totdeauna mitul spaţiului bântuit de materie în, ideea spaţiului bântuit de spaţiu.

Cum?

Eu spun că orice spaţiu se relevă sistematic şi cu un debit relativ constant.

[Doru Dragan]

Se autoreleva?! Cui? Cum? Cand? Unde? Cu un debit relativ constant ... de ce? Iar ati dat cu stangu-n dreptu' si cereti fault

[raduM]

Ca un arbore care creşte, niciodată simetric dar dând senzaţia de armonie. Niciodată perfect drept dar manevrând continuu spre echilibru.
Probabil dl. ID se referă la faptul că nu există spaţiu în sine ci că procesele îl creează. Nu există materie în sine ci interacţiunile o relevă.

Nu există imperii ci doar istorie .

În bună măsură, d-le ID, ştiţi că sunt mai degrabă pentru morfologie decât pentru sintaxă. Dar legăturile trebuiesc relevate, pentru a impune o morfologie. Iar asta trebuie făcută de morfologi, cu limbajul sintaxei.
Na, că m-am împleticit de tot.
Altfel, nimeni nu va vedea decât o chestie fără înţeles şi fără pic de respect pentru gramatică. O traducere a ideilor morfologice în limgajul general folosit, în forma general utilizată precum şi legăturile (pentru că slavă Domnului, sunt) între cele două formulări trebuie făcută.

[IACOB DUMITRU]

Aveţi perfectă dreptate domnule Radu, nu v-aţi împleticit deloc, o voi face cât de curând, nu întâmplător am deschis topicul despre densitatea invariantă.

[Abel Cavaşi]

Iacob, eu sunt mai greu de cap și nu înțeleg ce legătură are acest topic cu Fizica. Te rog, fă un efort și explică-te mai bine, altfel voi fi nevoit să-l mut în altă parte.

[IACOB DUMITRU]

Abel, dacă simţi această nevoie, atunci mută-l în altă parte. Pe mine nu mă deranjează.

Să înţeleg că în Fizică nu se foloseşte noţiunea de "Volum"?

Este foarte adevărat că nu este utilizată în Fizică noţiunea de debit al volumului. Prin această inedită exprimare, am vrut să sugerez o imagine ajutătoare în efortul de explicare şi mai ales înţelegere a secretelor realităţii fizice.

Sunt curios, în ce măsură noţiunea de sarcină electrică "q" ar fi putut inocula imaginea curgerii?

[IACOB DUMITRU]

Milenii de cuget şi simţiri au contribuit la impunerea unor clişee pe cât de suprarealiste, tot pe atât de dăunătoare în tentativa noastră de evaluare a realităţii. S-a împământenit în felul acesta ideea conform căreia, volumul ar exista indiferent de faptul că teritoriul său este sau nu violat de prezenţa unor intruşi.

Dincolo de efectul perceput ca şi mişcare, migraţia pune în discuţie şi fenomenul mult mai delicat al superpoziţiei, al suprapunerii.

Dar oare poate exista un volum fără conţinut, fără o implicare a suprapunerii?

Desigur că această întrebare poate fi reformulată convenabil. Cum? Punând în centru atenţiei problema incluziunii.

A fi sau a nu fi? A include sau a fi inclus?

În măsura în care delimitările nu pot fi niciodată exacte, ideea de puritate absolută nu poate reprezenta decât expresia unui non-sens.

Chiar dacă la prima vedere această inexactitate pare să obstrucţioneze operaţia de măsurare, de apreciere, trebuie să acceptăm faptul că:

Comensurabilitatea este o proprietate facilitată tocmai de eterna punere în comun, de eterna natură apreciată ca şi superpoziţie.

Desigur că superpoziţia nu ar mai fi acceptată ca şi fenomen de suprapunere dacă nu ar fi însoţită şi de fenomenul migrării, a deconspirării.

Cum, cui şi în ce fel?

Asimetric, în primul rând sie însuşi, din aproape în aproape prin punerea sau scoaterea sistematică din prim plan a unui invariant volum.

Dacă ideea volumului invariant şi a densităţii invariante pare să ne obstrucţioneze drumul spre determinare, nu acelaşi lucru îl putem spune şi despre asimetria formelor descrise de fenomenul de deconspirare eşalonată a volumelor.

Pentru a nu încărca prea mult acest mesaj, o să revin cu amănunte în ceea ce priveşte dezvoltarea asimetrică şi formalismul matematic aferent.

[Abel Cavaşi]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Abel, nu ştiu dacă aţi observat dar eu am specificat că noul volum se deconspiră în primul rând sie insuşi. Pentru moment nu am adus în discuţie problema observatorului ca şi terţă persoană.

Este vorba despre o secvenţială deconspirare. Pe un tact (ritm constant), bucăţi de volum sensibil egale îşi fac resimţită prezenţa în această relaţie de înşiruire secvenţială (de noi volume).

Constanţa în timp a acestor volume ne poate duce cu gândul la o unitatea simbolică şi comună de măsură atât pentru timp cât şi pentru volum, fiecare relevare de nou volum unitar putând fi acceptat ca şi eveniment elementar.

Abel, această nouă viziune nu are încă corespondent în literatura de specialitate (după câte ştiu eu, nu este exclus să mă înşel). Deci practic, pentru moment eu pun în discuţie sistemele aflate într-o stare de relativă izolare, adică neobservabile în mod direct, ferite de privirile sau tentaculele curioşilor.

Abel, eu încerc să fac determinare pur teoretică.

[Abel Cavaşi]

[IACOB DUMITRU]

Abel, nu aşi dori să te dezamăgesc dar, nu m-am bazat niciodată pe ajutorul tău. Oricum, îţi mulţumesc pentru urare.

Eu încerc să surprind o simplă "relaţie" ca şi "întovărăşire graduală" (ştiu că sună aiurea, dar aşa am simţit eu nevoia să caracterizez un sistem fizic care tocmai îşi alipeşte sau se separă de noi teritorii).

Cel mai important este ca această relaţie să fie percepută ca şi imagine şi viceversa de un număr cât mai mare de oameni obijnuiţi şi, în acest context, să le putem utiliza cu uşurinţă pe amândouă într-un inerent şi nesofisticat calcul matematic.

Nu cred că ar fi benefică transformarea aceastui banal aspect al naturii într-un concept de mare angajament intelectual.

[Abel Cavaşi]

[Doru Dragan]

Astea nu mai sunt intovarasiri ... nici macar graduale . Asta e razboiul lumilor. Lupta dintre un mecanicist determinist pozitivist si un "mare revolutionar" care e decis sa nu tina cont de nimeni si nimic

[Abel Cavaşi]

[Doru Dragan]

Hai ma, lasa-ma Chiar? Dupa atata vreme de cand ne cunoastem nu-ti dai seama cine este "mecanicistul determinist pozitivist". Domnu' mecanic, se poate? Ia-ti dom'le o oglinda In ceea ce-l priveste pe Iacob, el este "marele revolutionar" decis sa nu tina cont de nimeni si nimic. "Mare revolutionar" intre ghilimele pentru ca nu a reusit sa convinga pe nimeni (eu nu contez ) de marile adevaruri pe care le propovaduieste. Cu toate ca eu am facut unele traduceri (destul de reusite ) din iacobiana in romana, cu toate ca i-am atras atentia in repetate randuri (si eu si multi altii) ca foloseste un limbaj care poate distruge chiar si cele mai bune idei teoretice, dansul e "decis sa nu tina cont de nimeni si nimic".