[Emil]

Salut,
dupa cum am promis, profit de faptul ca in ultima perioada de timp s-a discutat pe mai multe topicuri mai mult sau mai putin despre optica dedicata ghidajului atat efectuat maunal cat si efectuat automat cu ajutorul calculatorului.
In ceea ce urmeaza nu vreau si nici nu pot sa vin cu o formula universala care sa se aplice in mod general pentru a se obtine caracteristicile ideale sau recomandate pentru optica de ghidaj ci doresc sa trec in vedere un numar de factori care joaca un rol mai mult sau mai putin important in acest caz.
In general am sa ma bazez pe experienta proprie avand la dispozitie un Schmidt-Newton cu focala de 1016 mm si deschiderea de 254 mm, deci un F4, acesta este folosit ca optica fotografica.
Dupa cum deja se stie, chiar si in cazul unui telescop deosebit de bine pus in pol, in cazul expunerilor de durata mare necesare pentru fotografierea obiectelor de tip deep-sky (nebuloase, galaxii, roiuri stelare) este necesara controlarea si corectarea miscarii efectuate de catre montura pentru a mentine obiectul fotografiat inmobil pe suprafata cipului fotografic.
Pentru a realiza acest lucru aveam la dispozitie doua modalitati:
1. Utilizarea unui off-axis guider care este recomandat atunci cand montura nu face fata sarcinii suplimentare produsa de catre o optica suplimentara insa avand ca un dezavantaj o sensibilitate redusa pentru camera de ghidaj atunci cand se face fotografierea prin filtre de genul O-III sau similare deoarece se foloseste aceasi optica deci cantitatea de lumina care ajunge la detector (guider) – camera CCD, webcam sau ochi uman – sufera o scadere simtitoare
2. Utilizarea unei optici dedicate pentru ghidaj avand ca avantaj (surprise surprise) neinfluetarea de catre filtrele utilizate a cantitatii de lumina dar implicand o sarcina sporita care trebuie “dusa” de catre montura.
In cazul in care montura voastra se gaseste la limita de incarcare (produsa de catre optica de ghidaj, inelele respective placa de fixare, camerele fotografice) atunci veti avea o scadere a calitatii ghidajului deoarece vor aparea intarzieri la comenzile de corectie (patinari ale angrenajului mecanic la comenzile de corectie etc). Insa in acest caz consideram ca ne aflam sub limita fotografica maxima de incarcare.
Pentru cei care vor folosi un webcam pe post de autoguider trebuie sa nu uite faptul ca webcamul este in general mai putin sensibil deci vor avea nevoie de stele de ghidaj mai luminoase sau de o deschidere mai mare.
Ca o paranteza, pana acum am folosit o luneta de 70/700 dar m-am trezit uneori ca nu am stele de ghidaj chiar daca puneam timpul de expunere al DSI-ului la 5 secunde. Acum folosesc un Celestron 102 SLT de 102/660 fara probleme putand ghida cu expuneri de 0,5 - 1 secunde.
In general se recomanda pentru optica de ghidaj o focala cat mai mare uneori chiar de 2 ori focala fotografica. Acest lucru este realizabil atunci cand se urmareaste fotografierea wide cu optici cu focala mica sau cu obiective fotografice insa mai greu realizabila atunci cand se trece pe focale mari. Pentru a explica, fotografiem la 1200 – 1500 mm (focale comune la opticile amatorilor) pentru a indeplini aceasta relatie insemna o focala de ghidaj de 2400 – 3000 mm (cam greu) deoarece o optica de ghidaj trebuie sa fie cat mai usoara si un 100/1000 cu un barlow de 2X devine un 100/2000 insa la un F20 ceea ce inseamna ca stele de ghidaj vom avea din cand in cand. Se poate rezolva aceasta problema cu un C8 de exemplu, insa consideram situatia in care utilizatorul nu dispune de o suma de bani asa de mare pentru o optica de ghidaj.
Atunci cand se ia in “calcul” o optica de ghidaj trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
- Dimensiunea pixelului din camera fotografica
- Dimensiunea pixelului din camera de ghidaj
Pentru a obtine un ghidaj de calitate este recomandat ca dimensiunea pixelului din camera de ghidaj sa fie mai mica decat pixelul din camera foto deoarece astfel eroarea de ghidaj va fi inregistrata de catre guider insa nu si de camera foto (sau cel putin eroarea nu va fi vizibila).
Pe de alta parte software-ul de ghidaj (MaximDL sau PHD de exemplu) este acum capabil sa detecteze erori de ghidaj care sunt mai mici decat un pixel (fractiuni de pixel), la PHD am setat valoarea de 0,10.
Cunoscand aceste date putem astfel “jongla” cu valoarea focala a opticii de ghidaj pentru a mentine greutatea ei cat mai mica.
Pe de alta parte, de luat in considerare, este si tipul de camera foto utilizata, digital, film sau camera astro dedicata. DSLR-ul si filmul fiind mai putin sensibile sunt, deci, mai tolerante la corectiile efectuate.
Deci dupa cum se observa nu exista un drum de aur in alegerea opticii de ghidaj, configurarea ei ramanand mai mult sau mai putin la latitudinea utilizatorului insemnand: cat este el dispus sa plateasca si care sunt problemele de natura tehnica pe care trebuie sa le combata insa daca anumiti facotri sunt indepliniti atunci focala de ghidaj se poate mentine in limite, sa zic asa, rezonabile.
Din punctul de vedere al montarii opticii de ghidaj exista trei posibilitati (in ordinea popularitatii):
- Piggy-bak pe optica principala folosind inelele opticii principale cu ajutorul unei placi rigide (aluminiu de exemplu)
- Paralel cu optica principala folsind o sina dubla
- Pe tija contragreutatilor (optica de ghidaj devenind astfel contragreutate) insa cu mentiunea ca se pot folosi numai telescoape cu focala mica din cauza pericolului de a lovi picoarele trepiedului sau pilonul atunci cand se face fotografie in zona polara sau cand se parcheaza telescopul)
Sper ca am reusit sa va fiu cat de cat de folos
Numai bine
Emil

P.S. Aceasta lista nu este completa iar completarile aduce de voi sper sa intregeasca imaginea.