[IACOB DUMITRU]

In cazul in care nu m-am facut suficient de inteles, rog macar sa fiti intelegatori.

[IACOB DUMITRU]

Se presupune ca, principiul incertitudinii este de fapt o constrângere fundamentală în capacitatea de a face afirmații precise despre comportamentul unui sistem cuantic, indiferent de actul nostru real de a face sau nu observația. Efectul observatorului, pe de altă parte, implică faptul că, dacă facem un anumit tip de observație, sistemul însuși se va comporta diferit decât ar fi fără a observa această observație.”

Afirmatiile anterioare promoveaza fara buna stiinta cateva falsuri, exemplu:

se doreste sa se faca masura extrem de exacta a unui “obiect” exceptand din start orice posibilitate reala ca acesta sa nu aiba pur si simplu, sa nu fie tributar “masurilor extrem de exacte”, sa fie practic construit pe reguli si constrangeri pe care, din motive subiective, refuzam sa le luam in calcul, sa nu fie in fapt vorba doar de un “simplu” corp sau de o “simpla” inertie.

Oriunde si oricand, oricare repr al spatiului fizic isi face resimtita prezenta permanenta prin interactiile, relatiile pe care le are cu celelalte repere.
Reperele, sunt in sine relatii fizice, sunt informatii, observatii si observatori.

- In spatiul real semnul egal face obiectul unei relatii de aproximare;
- Intotdeauna Δx ≠ 0, Δp ≠ 0, ΔE ≠ 0, Δt ≠ 0;
- nu exista spatiu fara cantitate de miscare;
- Orice informatie reala are ca si substrat o “abatere” minima, o aproximare;
- Abaterile de aproximare sunt informatii materializate, observate, contabilizate, determinate;

In fond, atat experientele noastre cat si experientele intregului spatiu fizic sunt evolutii bazate pe garantarea, certitudinea in orice situatie a cantitatii de miscare si implicit a cantitatii spatio-temporale.

[catalin dumitru]

Apropo de garantarea cantității spațio-dimensionale , nu cumva noi oamenii , cu conștiința noastră destul de primitivă , ne învârtim în jurul cozii când avem de a face cu disecarea microcosmosului ?

Adică , încercăm să înțelegem niște componente ale realității noastre , pentru care timpul are alte "valori" , viteză de curgere , sens , poate chiar densitate , sau poate că din punct de vedere al universului cuantic , timpul înseamnă cu totul altceva .

Dacă e așa , mai are rost să ne batem capul cu principiul incertitudinii ? Mai ales că din câte înțeleg eu , nici nu poate fi pus sau transpus în termeni matematici . Dacă e una , nu e cealaltă , cam așa zice principiul , dar dacă sunt ambele și nu suntem noi destul de ageri ?

[IACOB DUMITRU]

Asa-zisul principiu al incertitudinii, este in fapt principiul certitudinii, principiul determinarii.

In fapt, principiul a fost deja pus in termeni matematici, interpretarea sa nefavorabila, nebenefica, infructuoasa este adevarata problema.

Inecuatiile apartin tot mtematicii, egalul nu este o posibilitate, nici pentru una si nici pentru cealalta, pentru cei care au citit intregul material atasat, evident sunt ambele si toate celelalte.

Atat microcosmosul cat si macrocosmosul trebuie sa il luam asa cum e, tot ce ne inconjoara este timp fizic, este diversitate, este determinare, este interactie, este interconectare, este in modul cel mai simplist aproximat (dupa cel mecanic) ca fiind autoinductie.

Agerimea este vasala si ea principiului certitudinii, inegala si intr-o perpetua evolutie.

Scurgerea timpului fizic are multiple conotatii si implicit multe valori.

Matematic, suficient de elocvent, principiul nedeterminarii poate fi descris:

Un plan poate impartii un reper fizic numai in parti inegale.

[IACOB DUMITRU]

Spatiul fizic este, atat in integralitatea cat si in oricare fel de manifestare intermediara a sa indivizibil.

Aceasta afirmatie poate fi dedusa pe cale pur logica, are caracter de lege a fizicii si poate fi admisa ca ipoteza de lucru in oricare alt demers pur sau partial logic.

Logica include spatiul Fizic, nimic din spatiul Fizic nu ramane in afara logicii.

[IACOB DUMITRU]

Cand vorbim de spatiul inconjurator, vorbim de spatiul fizic, de sptiu.

Cand vorbim de spatiul care se curbeaza, vorbim de pleonasm.

Un cadou are intotdeauna ceva din calul troian.

Gravitatia provoaca modificari de ordin spiritual.

Ce este gravitatia?