[Forever_Man]

Incercand sa imi explic de ce timpul curge altfel la viteze mari am ajuns la urmatoarea explicatie (pe care am numit-o teoria cuantica a timpului, pentru ca suna bine):


Teoria cuantică a timpului. Timpul este format printr-o succesiune de microtimpi. Acest microtimp este o unitate care are divizori, dar care nu are multipli, dar prin repetarea ei, se creează timpul. Astfel, când cineva înaintează în timp, înaintează prin divizori ai microtimpului. Cu cât viteza creşte, cu atât se sar mai mulţi divizori. De exemplu, mergem cu 100.000 km pe secundă. Noi traversăm să zicem 100.000 de diviziuni, dar sărim peste alte câteva milioane. Deci pentru noi, timpul va avea valoarea a 100.000 de diviziuni, dar pentru ceilalţi, va avea valoarea de câteva milioane. De aceea, se zice că la viteze mari timpul trece mai repede. De fapt se merge în viitor. Acum, cum facem să mergem în trecut ? Atunci când viteza creşte aşa de mult încât să se sară mult mai multe diviziuni, se ajunge la salturi mai mari decât microtimpul. Astfel diviziunile care depăşesc microtimpul se vor pune înapoi şi aşa se va călători în trecut.

Cat de plauzibila suna aceasta teorie ??

[Roman]

t = t0/sqrt(1-v^2/c^2)



cand viteza ta se apropie de c, timpul tau creste la infinit, deci calatorind cu viteze mari inaintam in timp - adica ajungem in viitor mai repede, nu in trecut .

N-o sa punem teoria relativitatii la indoiala.

In rest teoria pare interesanta, insa ai uitat ca nu mentionezi o definitie a timpului si ceea ce genereaza timpul in sine.
Tu propui sa dividem timpul in celule de microtimpi cu divizori ai acestora? Bine, insa asta nu explica saltul in trecut pe care l-ai mentionat(tre' sa mai lucrezi la el) nu l-am inteles bine, ar insemna ca celulele temporale sa apartina aceluiasi fenomen spatial - adica timpul sa necesite o prezenta...materia cumva?
Adica orice materie are legat de sine un reper temporal care se repeta?

Ajuta-ma sa inteleg.

[Roman]

Stii, ca un exercitiu de imaginatie si pt ca suntem la categoria SF o sa incers sa te ajut.

Sa zicem ca legam de materie(oricare ar fi forma acesteia) un reper temporal si mai mult - sa admitem ca exista si forme de materie(sisteme termodinamice) la care se inregistreaza o crestere de entropie(timpul curge invers)).

Astfel suntem in bun acord cu legile fizicii care sunt simetrice in raport cu timpul.

Eu zic ca nr de divizori ai microtimpului trebuie sa fie proportional cu viteza materiei si poate cu ... masa, pt a face loc teoriei relativitatii.

In functie de nr diferit de divizori ai fiecarui corp, timpul trece diferit pt acestia, insa "viteza timpului este aceeasi"... difera doar "unitatea de timp" - nr de divizori.

teoria ta spune ca timpul unui corp este independent de timpul celuilalt, ceea ce ... cred eu, este putin probabil. In acest caz trebuie sa legam timpul tuturor sistemelor de un reper temporal absolut. Poate gresesc.

Bafta! oricum:arrow:

[Forever_Man]

[Roman]

[Cheetor]

Foarte documentata teoria asta a ta Forever. Daca ai putea sa o si demonstrezi ar fi altceva...

[Forever_Man]

Spatiu-timpul este impartit in 3 regiuni: Viitor, trecut si domeniul inaccesibil. La ce se refera acesta ?

[Spencer]

Am citit aceasta explicatie demult, intr-o carte de-a lui Hawking.

Sa zicem ca vrem sa reprezentam un fenomen spatial in coordonatele spatiu-timp. Cum procedam? Pentru simplitate luam pentru domeniul spatial doar doua axe de coordonate(sa zice, x si y). Domeniul temporal, reprezentat prin axa ct (pentru omogenitatea masurilor inmultim timpul t cu o constanta c(viteza luminii) si astfel vom obtine metru peste tot in sistemul nostru de coordonate)) va fi perpendicular pe axele spatiale.

Acum sa pornim de la inceput: Sa zicem ca are loc un eveniment....de exemplu explodeaza o supernova(pt a intege mai bine). In prima secunda de la explozie, lumina acestui eveniment a parcurs 3*10^8 metri, peste inca o secunda raza sferei formata de lumina va fi 6*10^8m, peste 3 secunde raza sferei va fi 9*10^8 metri deja.

Ei bine... Sa o luam de la inceput. Daca proiectam acest eveniment in axa noastra de coordonate. Adica suprapunem planurile spatiale la momentele temporale respective(observa ca planurile spatiale in cazul nostru vor fi sectiuni transversale ale sferei formate de unda de lumina - adica cercuri). Astfel obtinem:
In momentul exploziei un punct, iar imediat dupa aceasta - cercuri cu raza direct proportionala cu timpul(adica din ce in ce mai mari). Suprapunand toate aceste momente vom obtine ceva ce se aseamana cu un con.
Evenimentele aflate in limitele hiperconului luminos sunt afectate de evenimentul din origine(din varful conului). Acest eveniment nu poate afecta evenimentele din afara hiperconului luminos(si care constituie domeniul inaccesibil) deoarece nimic nu se deplaseaza cu viteza > c.
Evenimentele aflate in limitele conului formeaza viitorul.
Analog putem construi si domeniul trecutului, care este tot un con si reprezinta totalitatea evenimentelor care afecteaza punctul O si care este originea hiperconului luminos.

Sper sa fi inteles ceva.......

[Forever_Man]

Am sa mai public o teorie de a mea despre timp.

Teorema timpului. Cum particulele elementare formează spaţiul, la fel de bine ar putea unele particule să creeze timpul. Aceste particule pe care eu le botez timponi, pot fi particule de sine stătătoare, răspândite în tot Universul, dar de ce electronul merge spre viitor, iar pozitronul spre trecut ? Ei bine, asta înseamnă că aceste particule, ca probabil toate, sunt formate din timponi. Timponi ar putea fi quarcii, sau poate că ei ar alcătui un quark. Aceşti timponi, au sarcină temporală, pozitivă sau negativă. Cei cu sarcina +, conduc materia spre viitor, ceilalţi, cu sarcina -, conduc materia spre trecut.

[Forever_Man]

[Roman]

Pai v nu devine niciodata c, ci se apropie foarte mult de viteza luminii. Numai particulele cu masa de repaus 0 pot calatori cu viteza luminii.
t este timpul din reperul tau temporal. Atunci cand te misti cu o viteza care se apropie de c, numitorul fractiei descreste iar valoarea acesteia creste -> infinit.

[azinkin]

ce-ar fi sa ne gandim asa: noi ramanem pe loc, timpul trece. asta ar fi cu totul altceva

[Forever_Man]

[mac]

Forever_Man, cateva observatii la cele mentionate de tine mai sus.

1. Fenomenul descris, referitor la Turbo Pascal, se numeste "overflow". Aceasta inseamna ca nu a mai fost loc de inca o unitate si "a dat peste".
In acest caz primesti prima valoare admisibila din interval, aceasta fiind in cazul uni sistem pe 16 biti, pentru un intreg cu semn, -32767.

Ma rog, acest fenomen aplicat timpului ar insemna o circularitate a acestuia, cu valoare minima admisibila 0. Interesanta ipoteza!

3. Sunt convins ca exista demonstratii clare cum ca viteza luminii este viteza limita in Univers. Am sa revin cu detalii.

[Forever_Man]

Pentru un corp aflat in stare de repaus, timpul mai trece ?

(Ar putea cineva sa faca un corp sa stea in stare de repaus ?)