[Roman]

In univers nu exista corpuri in stare de repaus absolut. Ceva se poate afla in stare de repaus intr-un sistem de referinta care se afla in miscare fata de alt SR. Deci numai starea de repaus relativ are sens.

[vizitator]

[Ella_Kosta]

Timpul, ca si spatiu, sunt considerate dimensiuni, si nu materie sau forta sau energie care sa fie compusa din particule sau ceva de gen. Spatiul timpul este o retea prin care materia/energia se misca.

Si intradevar dupa teoriile mai noi, spatiul-timp poate exista si are sens doar in prezenta materiei/energiei. De asta acesta nu a existat dintotdeauna ci a aparut odata cu aparitia universului cu tot ce presupunea el. In acest fel s-a eliminat si marea problema a unui spatiu-timp fundamental (de referinta), care nu prea avea sens.

[IACOB DUMITRU]

Ella, ai spus aici lucruri perfect adevarate, dar si false.

Cele false sunt:

- Spatiul timpul este o retea prin care materia/energia se misca.
- De asta acesta nu a existat dintotdeauna ci a aparut odata cu aparitia universului cu tot ce presupunea el.

Rectific:

1. miscarea este elementul primar si nu energia (energia este un derivat al miscarii).
2. nimic nu a aparut din senin.

Cele adevarate sunt:

- Timpul, ca si spatiu, sunt considerate dimensiuni;
- Spatiul-timp poate exista si are sens doar in prezenta materiei/energiei.

1. Este perfect adevarat, timpul si spatiul sunt intradevar considerate dimensiuni. Partea proasta este ca sunt considerate dimensiuni distincte, separate.
2. Din ce ai spus tu in cea de a doua afirmatie trag concluzia prin care:

Volum = materie.

[Forever_Man]

In clasa a 10-a la geometrie, erau in manual mai multe teoreme, definitii despre plan, spatiu. Am incercat sa generalizez acele teoreme si pentru timp dar nu am reusit. Decat anul asta m-am gandit la o generalizare. Sa luam pozitiile relative a 2 drepte. Ele se pot intersecta, confunda, sau sa fie paralele. Ca sa nu se fie paralele si totusi sa nu se intersecteze e nevoie de prezenta spatiului. Acum sa luam pozitiile relative a 2 planuri. Acestea sunt la fel ca la drepte. Se pot confunda, se pot intersecta sau pot fi paralele. Pentru a nu fi paralele si a nu se intersecta e nevoie de inca o dimensiune. Sa consideram timpul ca ar fi acea dimensiune suplimentara. Luam planul A la momentul T0 si planul B la momentul T1. Aceste 2 planuri sa fie inclinate unul fata de altul. Daca ar fi in acelasi timp, ele s-ar intersecta. Dar cum sunt in timpuri diferite nu se intersecteaza chiar daca nu sunt paralele. Prin urmare timpul ar putea fi considerat a 4-a dimensiune spatiala. Daca vrem sa facem acelas lucru si cu spatiul, ajungem la Universuri paralele. Din punct de vedere matematic ele exista. Sa existe si in realitate ?

[IACOB DUMITRU]

Mai intai trebuie sa ne explici de unde iei cele doua drepte, ca si simboluri ale primei dimensiuni (in absenta celei de a patra dimensiuni considerata de tine, deci in absenta “decalajului temporal”).

[stelaru]

Moebius....

[IACOB DUMITRU]

Cred ca a sosit timpul sa depasim acest stadiu puieril al gandirii.

[lucia lucia]

Draga Forever, relativitatea timpului si a spatiului deriva din conservarea quadrivolumului (spatiu-timp). Mai precis, pe masura dilatarii spatiului timpul se contracta si vice-versa, astfel incat elementul de distanta (diagonala 4-volumului) sa ramana constanta.
De ce se conserva 4-volumul? Dl Abel Cavasi e specialist in conservari. Dar as avansa ideea ca o conditie vine din conservarea energiei/(actiunii).

Lucia Maria

[Abel Cavaşi]

Repetarea unei unităţi duce la apariţia multiplilor ei. Mai mult, când ne deplasăm cu 100000 de km/s, noi nu „sărim” peste nicio diviziune a microtimpului numit de tine, ci trecem prin fiecare, pentru că nu avem nici un motiv să scăpăm vreuna, chiar dacă am vrea noi. De aici încolo, teoria ta cuantică a timpului eşuează. Să nu mai vorbim de faptul că ipoteza iniţială a existenţei divizorilor este nefondată.
Totuşi, această teorie a creat între neuronii tăi o mulţime de legături foarte importante pentru viitor. Te mai aşteptăm şi cu alte asemenea (sau mai corecte) teorii.

[Forever_Man]

Cum se scurge timpul in afara constiintei ? Oare noi percep scurgerea timpului asa cum e ea ? Un fluture care traieste o zi, simte ca a trecut o zi, sau un secol ? Cum putem stii astfel de lucruri ?

[Alexandru Rautu]

[Forever_Man]

Adica, de exemplu, ar putea exista un extraterestru, pentru care timpul sa se scurga asa de incet, incat sa poata vedea galaxiile miscandu-se in jurul centrului ? Sau altul, care intr-o zi (o zi, din perceptia noastra) sa construiasca un zgarie-nori, nu pentru ca se misca repede, ci pentru ca pentru el timpul trece mai repede ? Timpul e dependent de constiinta, sau nu ?

[Alexandru Rautu]

[Forever_Man]

Stiu asta. Ma refer la 2 omuleti (un om si un extraterestru care a evoluat in conditii diferite) care stau unul langa altul, in acelasi sistem referential. In acest caz timpul va trece diferit, adica va fi perceput diferit ? Amandoi omuleti au aceeasi stare de spirit, ca sa nu spui ca unul e plictisit si altul nu.