[Alexandru Rautu]

[Abel Cavaşi]

Cred că problema pe care o pune Cosmin este una de percepţie a timpului. Se pare că animalele mici, precum sunt vrăbiile, au o percepţie a timpului mai rapidă decât a noastră. Asta înseamnă că pentru ele timpul trece mai repede decât pentru noi. Asta deoarece, într-o secundă, vrăbiile apucă să perceapă mai multe fenomene decât percepem noi. Viteza noastră de reacţie nu este atât de mare ca şi a vrăbiilor (pentru că nici nu avem nevoie de o asemenea viteză).
Pentru elefanţi, timpul trece mai greu decât pentru noi (cu atât mai mult, decât pentru vrăbii) pentru că ei nu pot (şi nici nu au nevoie) să perceapă schimbări atât de rapide în mediu.

În schimb, timpul este obiectiv, în sensul că, odată definită secunda ca fiind ”9 192 631 770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K”, atunci, indiferent că este vrabie sau că este elefant, atomul de cesiu se va comporta la fel şi faţă de una, cât şi faţă de celălalt, pentru că atomul de cesiu are un comportament obiectiv.

[krazilec]

Intreaba orice filosof si iti va zice ca timpul nu exista decat in perceptia noastra. E ca si intrebarea aceea: Intr-o padura cade un pom. Daca nu e nimeni sa auda, sunetul caderii mai exista?

[Abel Cavaşi]

[krazilec]

Abel daca pe langa pomul acela nu exista nici un sistem care sa perceapa vibratiile provocate, cum stim noi ca a existat o cadere?

[Alexandru Rautu]

[zoth]

Orice transformare fizica implica timp.
Nu poti scapa de el fie ca il percepi sau nu.
Filosofii de care vorbesti sunt cam zuzu!

[Alexandru Rautu]

Am omis ceva in mesajul de mai sus ... chiar daca noi nu percepem un anumit eveniment asta nu inseamna ca e el nu exista ... tocmai de asta se fac experimente.

[Calin Pop]

timpul subiectiv perceput de fiinte nu are (aproape) nici o legatura cu timpul obiectiv al particulelor elementare din care acestea sint alcatuite si nu face subiectul fizicii

[IACOB DUMITRU]

Corect.

[Abel Cavaşi]

[raduM]

Forever> teoria ta exista deja, este vorba de teoria lui Heim. Cuantele de timp, microtimpii de care vorbesti, sunt asa-numitii "crononi". S-a discutat mult pe tema asta candva, n-am mai auzit demult de ea. Intuitia ta e foarte buna. . Ca sa construiesti o teorie noua insa trebuie sa citesti cam tot ce s-a scris in domeniu, altfel poti merge in paralel cu lucruri deja facute sau mai rau, daca apuci sa publici, te trezesti acuzat de plagiat.

In privinta subiectivitatii perceptiei timpului, era o emisiune pe Discovery, foarte draguta, care trata asa ceva. Specii diferite percep diferit.
Problema timpului e spinoasa tare de tot in fizica. De fapt, folosim timpul ca marime dar habar n-avem ce-i aceea. As inclina sa cred ca el exista totusi in afara constiintei noastre si, mai mult, ca nu exista diferenta de esenta intre spatiu si timp. Nu ma gandesc la spatiul-timp 4-dimensional ci la posibilitatea reala de a transforma timpul in spatiu si invers.

[Doru Dragan]

E o problema foarte serioasa in ceea ce priveste directia de innaintare la timp fata de spatiu.
Timpul e o chestie legata de sincronizarea producerii unor evenimente.
O ... pardon ... am uitat ca suntem pe SF

[raduM]

Acolo unde spaţiul devine timp şi invers... nici nu se mai pune problema deplasării (pentru un observator dinafară. Un observator in SR propriu... nu sesizează diferenţa): ceea ce noi vedem ca "timp", el vede ca "spaţiu" şi invers. Sigur, e SF curat. Posibilitatea este reală... pe hârtie

[IACOB DUMITRU]

Spaţiul fizic şi timpul fizic nu se pot transforma unul în altul deoarece reprezintă unul şi acelaşi lucru văzut din două puncte de vedere diferite.

Scurgerea timpului fizic este întotdeauna neuniformă (numai în mediile neuniforme se pot face distincţii), motiv pentru care nesincronizarea despre care vorbeşte domnul Dragon este o omniprezenţă şi poate fi percepută ca şi spaţiu, spaţiu fizic desigur.

Întradevăr, în aceste cazuri nu se mai pune problema deplasării reale a vre-unui observator dinafară.