[zoth]

[Spencer]

Principiul entropiei nu poate fi aplicat universului din cauza..... lipsei de informatie. Intucat nu stim dk universul poate fi considerat un sistem termodinamic(un sistem de corpuri bine delimitate) => a vorbi despre o posibila moarte termica nu are relevanta.

[zoth]

Evident, universului nu i se poate aplica principiul entropiei intrucat este considerat a fi un sistem infinit in primul rand.
In afara de Clausius, nu stiu sa mai fi facut altcineva aceasta afirmatie, iar lucrurile au fost repede ponderate de catre Boltzman.

[Doru Dragan]

Moartea e una din proprietatile vietii si deci face parte din viata. Un organism imbatranit inceteaza la un moment dat sa mai poata metaboliza motiv din care moare. Sa va dau un exemplu mai putin morbid. Un calculator tras din priza ramane un calculator si va functiona ca atare din momentul in care este din nou alimentat. Chestii ca spirit, suflet, duh etc. sunt nedetectabile si ca atare nu putem sa vorbim despre ele sau eventual putem sa facem tot felul de speculatii (adica sa batem campii).
Cat despre entropia sistemelor izolate (inchise) desi nu face parte din acest subiect putem spune ca exista pareri conform carora Universul in care traim este un sistem inchis din cauza masei materiei care-l compune si a curbarii spatiului.

[IACOB DUMITRU]

Teoria neomogenitatii absolute interzice ideea oricarui final categoric. Mai mult decat atat, aceasta teorie interzice utilizarea semnului egal ca pe un absolut. Altfel spus, manifestarile naturale pot reprezenta numai expresii fidele ale unor inecuatii.

Revenind la subiectul initial si anume “viul”, eu cred ca am o definitie destul de eficace a acestui element. Inainte de a vorbi despre structuri ADN sau alte forme de organizare e bine de stiut care este caracteristica de baza a viului.

Sa ne inchipuim pentru o clipa ca tot ce misca poate fi considerat ca fiind materie. Traseele sau circuitele (depinde cum vrem sa le numim) marcate de preschimbarea prestabilita a locatiei definesc asa-zisa materie moarta.

Pentru mine, orice complex de actiuni ce este previzibil intr-un procent majoritar reprezinta acest tip de materie. O marja de eroare a previzibilitatii alarmant de mare este o dovada clara a elementului pe care noi il consideram in mod categoric ca fiind viu.

Imprevizibilitatea reprezinta caracteristica dominanta a viului si este o prezenta energetica motivata de solutiile teoretice.

Incercati sa prestabiliti traiectoria unei bile pe un plan cat de cat inclinat.
Incercati acelasi experiment cu un asa-ziz personaj viu.

[zoth]

[zoth]

Domnule Iacob, interesanta si incitanta definitie a viului.
Cu alte cuvinte, orice actiune ce poate fi caracterizata printr-o ecuatie matematica este reprezentata de evolutia materiei moarte, la polul opus situindu-se bineinteles impredictibilitatea evolutiei viului.
Ma tem totusi ca aceasta definitie este cumva doar calitativa, neatingand totusi esenta cautata in acest topic. Sau poate fi doar o generalizare extrema a viului.

[Doru Dragan]

Nu cred ca-i inteles suficient de bine. Pentru dl Dumitru imprevizibilul este legea care guverneaza aceasta lume. Viul se caracterizeaza doar printr-o doza de imprevizibilitate neobisnuit de ridicata. (Sper c-am inteles eu bine !?!).
In ceea ce priveste entropia, toate sistemele fizice sunt intr-o oarecare masura sisteme termodinamice avand in vedere faptul ca au loc schimburi energetice. Pe de alta parte e clar ca la un moment dat s-a produs ceva (un eveniment extern?) care a micsorat entropia, dovada in primul rand sistemele de organizare macro (galaxii, sisteme planetare etc.)

[Forever_Man]

[zoth]

In principiu am inteles despre ce este vorba, poate ca doar exprimarea mea nu a fost destul de clara. Totusi, cum sa fie o evolutie mai mult sau mai putin imprevizibila cand spunem ca ea este ciclica? (vezi posturile anterioare).

Cat priveste micsorarea entropiei unui sistem, ea nu poate avea loc decat prin interventie externa asupra acelui sistem.(cu toate consecintele ce decurg din aceasta afirmatie)

[IACOB DUMITRU]

Ma bucur ca va placut aceasta definitie. Sunt conditii in care tocmai cantitatea dicteaza existenta saltului imprevizibil (ca eroare de apreciere).

Lumea energetica este definita de o baie de erori. Pe acest fundal, din aproape in aproape iau nastere structurile mai mult sau mai putin complexe.

Mesajul lor informational devine primordial din momentul in care realizam esenta aluatului ca si suport al imformatiei. Calitatea isi intra practic in drepturile firesti, marcand prim planul obiectului de studiu.

Eu cred ca nu putem face in acest caz o separatie clara intre cantitate si calitate. Cu putina ingaduinta am putea considera viu tot ce ne inconjoara (granitele exacte ale viului sunt artificial impuse).

[Spencer]

[IACOB DUMITRU]

Domnule Spencer, sub enuntul unor cuvinte frumoase precum univers, curbura si chiar imprevizibilitate sau viata se ascunde de fiecare data un esafodaj eminamente matematic. Pentru ca de cele mai multe ori aceste mecanisme nu pot atinge direct sensibilitatea si implicit puterea de intelegere a oamenilor se recurge la expresii inlocuitoare mai mult sau mai putin plastice.

Spe exemplu: o interactie oarecare este asimilata usor cu o abatere, cu o curbura a planului fizic (cu un mesaj in ultima instanta). Curbura aparuta in planul fizic se poate foarte usor transpune intr-o partitura specifica analizei matematice. De obicei, cu ajutorul derivatelor putem exemplifica foarte bine o abatere de la planul longitudinal. Cu alte cuvinte, orice inflexiune (curbura) este marcatorul unei functii diferentiale diferite de zero (reale), viceversa fiind oricand valabila.

Pentru ca nu putem executa nici cea mai mica parte dintr-o rotatie fara a iesi practic de pe curbura imaginata de noi ca fiind perfecta, spunem ca ne abatem permanent de la statutul de continuitate a curburii. Altfel spus, cei mai mici pasi cu putinta se vor realiza tot in linie dreapta (deci in afara curburii).

Secventialele schimbari de directie au statutul de abatere in determinare si cu ajutorul lor se pot crea structuri din ce in ce mai complexe. Dupa cum s-a vazut in demersul anterior acest comportament este perfect motivat, deci cu un grad de previzibilitate. Cu toate acestea nu putem sti niciodata cu maxima precizie valoarea abaterii ce va urma. Iata si sursa imprevizibilitatii.

Acceptat ca un parametru fizic, “abaterea abaterii” va putea fi un marcator al imprevizibilitatii care la randul sau va cunoaste aceleasi rigori practice si teoretice de care se bucura orice abatere. Abaterea abaterii abaterii va suferi acelasi tratament.

Cu toate acestea nu putem continua la nesfirsit, pe o partitura a unei functii extrem de complexe, pe ideea abaterii abaterii…. abaterii, se ajunge practic la o determinare maxima in precizie (solutie inacceptabila din punct de vedere teoretic).

Dupa cum bine puteti observa, in fizica nu se poate lucra decat cu inecuatii. Exista intotdeauna ceva pe care nu il putem cunoaste cu precizie. Acest aspect este benefic deoarece el lasa loc ideii de permanenta creatie.

Ma opresc aici cu explicatiile, si vreau sa mai spun doar ca, desi toata viata am mancat matematica pe paine (acesta fiind pe departe cel mai mare dar pe care mi l-a facut natura), mi-au trebuit foarte multi ani sa ma familiarizez cu acest mod de interpretare.

Prietena dumneavoastra avea dreptate, sistemul cu n necunoscute era un un complex de imprejurari prestabilite de om si parafate cu semnul egalitatii perfecte intre termeni. Solutionarea sa este doar o chestiune de pricepere si timp. Un simplu joc inventat chiar de noi. Din fericire realitate intrece prin creativitatea sa aceasta modesta fictiune.

[zoth]

[IACOB DUMITRU]

Aveti perfecta dreptate. Din pacate, uneori, din lipsa de inspiratie, s-a mers prea departe cu artificiile specifice analizei matematice. Din acest motiv, foarte multi se incapataneaza sa creada ca mama natura este licentiata in astfel de matematici superioare. Eu insumi fac parte din aceasta categorie.

Din fericire, rafinamentul divin se manifesta mult mai simplu decat isi inchipuie elitele fizicii teoretice actuale. Eu nu am facut decat sa descopar legatura intrinseca dintre fizica si geometrie. Multa lume ma acuza ca fac confuzie intre spatiul trigonometric pur matematic si spatiul real, iar eu nu stiu de cate ori sa le mai spun ca spatiul trigonometric (pur matematic) nu are nici o solutie teoretica.

Daca simpli cititori s-ar apleca cu mai multa incredere asupra teoriei “Armonia universului fizic”, atunci ei ar putea fi beneficiarii celor mai simple (cu putinta) explicatii cu privire la motivatiile comportamentelor naturale.

Sunt intradevar necesare si cateva ore de studiu intens (cu atat mai mult cu cat am fost nevoit sa apelez la unele artificii matematice destul de inedite), dar eu zic ca merita. Oricum, le multumesc tuturor celor ce si-au petrecut o parte din timp lecturand articolele mele si dumneavoastra in mod special.