[Mircea Pteancu]

AMINTIRI DESPRE PERSEIDE, DUPA 50 DE ANI

Virgil V. SCURTU - IASI

Cand am inceput sa ma ocup de ASTRONOMIE, prin anul 1955, desigur ca, dupa ce mi-am facut clasica luneta cu lentile de ochelari, care la mine marea de numai 42x, cel mai spectaculos subiect de observatii a fost LUNA. Dar, in anii ce au urmat s-au produs unele evenimente astronomice deosebite. Astfel, in august 1956 a fost o mare opozitie a planetei MARTE, pe care, desigur, nu o puteam observa cu mica mea luneta. Dar aspectul planetei vazuta cu ochiul liber, in perioada in care avea magnitudinea de circa -2 era impresionant si o noapte intreaga am pierdut ca sa-i pozitionez locul pe undeva prin constelatia BALENA. Apoi in anul urmator, 1957, s-au vazut doua comete spectaculoase: AREND-ROLAND in aprilie-mai si MRKOS in august. Pe aceasta din urma as putea spune ca am descoperit-o independent, deoarece inainte de a o observa, pe la mijlocul lui august, undeva intre coada URSEI MARI si BOARUL, nu citisem nimic despre ea. Dar in aceasta perioada incepuse deja marea colaborare stiintifica internationala, numita ANUL GEOFIZIC INTERNATIONAL. In legatura cu aceasta colaborare internationala, care a durat din iulie 1957 pana la 1 ianuarie 1959, deci un an si jmatate, revista STIINTA SI TEHNICA a avut o initiativa laudabila, organizand concursul "PARTICIPATI LA AGI", destinat astronomilor amatori din tara. Bineanteles ca am trimis la redactie, unde scriam in mod relativ regulat, inca din anul 1955, observatiile mele despre cometa din august. Apoi a fost lansat la 4 octombrie SPUTNIC 1, pe care nu l-am putut observa, nefiind vizibil cu ochiul liber. Dar la 3 noiembrie rusii au lansat pe SPUTNIC 2, care se vedea bine cu ochiul liber si pe care l-am observat de cateva ori, intamplator si fara o pregatire prealabila. Mai mentionez ca, in acea perioada se desfasura CEL MAI INTENS MAXIM DE ACTIVITATE SOLARA CUNOSCUT IN ISTORIE. Observam intens SOARELE, cu filtru verde, desigur, si admiram frumoasele grupuri de pete, de tipul E, F si G, cele mai complexe posibil, dupa cum am aflat ulterior, cand mi-am cumparat carti despre SOARE, in limba rusa. Dar aveam deja cartea lui V.V.SARONOV "SOARELE SI OBSERVAREA LUI", aparuta in colectia SSMF, foarte buna pentru astronomii amatori incepatori sau mai avansati. Datorita acestei activitati solare deosebite, s-au vazut si la latitudinile noastre cateva AURORE BOREALE, din care am observat si eu cateva si am trimis datele la redactie. La finele anului 1957 in numarul 12 al revistei STIINTA SI TEHNICA a aparut intr-un chenar in josul unei pagini rezultatul primei parti a concursului mentionat. Eram si eu acolo mentionat ca fiind castigatorul premiului 2. Presedinte al juriului era prof.univ.dr.CALIN POPOVICI, cu care aveam sa ma mai intalnesc pana aproape de moartea acestuia, survenita prematur in anul 1977, la varsta de 67 ani. Printre obiectele de studiu indicate in mod deosebit in cadrul AGI se numarau si curentii meteorici, a caror activitata marita era indicata de asa numitele ALERTE. De aceea am inceput sa ma documentez intens despre meteori. Atunci mi-am cumparat si cartea lui LEV ANISIMOVICI KATASEV "METODELE FOTOGRAFICE ALE ASTRONOMIEI METEORICE", CARTE DE NIVEL SUPERIOR, CU FORMULE DE TRIGONOMETRIE SFERICA SI TRANSFORMARI DE COORDONATE, care la inceput m-au cam speriat...Cel mai tentant pentru observatii era curentul meteoric al PERSEIDELOR, cu maximumul de activitate in perioada 11-13 august, cand era vacanta si cald...Dar noaptea destul de scurta...La finele anului 1958 cand s-a incheiat si a doua parte a concursului-din lipsa de combatanti valorosi noi, au fost doi recidivisti: prof. TRAIAN ELIAN de la CRAIOVA, profesor de muzica si astronom amator cu vechime, cantaret la vioara si care acum facea serioase observatii solare, pentru care la prima etapa luase premiul 1, si subsemnatul, care m-am ales cu o mentiune. Soarta imi era oarecum pecetluita. Mai cumparam pe vremea aceea si revista de specialitate a astronomilor din ROMANIA, intitulata STUDII SI CERCETARI DE ASTRONOMIE SI SEISMOLOGIE, care aparea de doua ori pe an.In numarul 2, anul IV, 1959 am gasit un articol intitulat:"Asupra determinarii de radianti ai curentilor meteorici" care mi-a atras atentia, venind oarecum in completarea cartii lui KATASEV. Articolul era semnat de astronomul ION CORVIN SANGEORZAN, cu care peste ani aveam oarecum sa ma imprietenesc. In lucrarea sa el propunea o metoda noua, prin folosirea unor harti in proiectie stereografica, care fiind conforma nu deformeaza constelatiile la margini, spre deosebire de hartile ATLASULUI BRNO, mult folosite si azi la observarea vizuala a meteorilor, fiind in proiectie centrala(gnomonica) cam intind constelatiile la margini...SANGEORZAN exemplifica pe curentul meteoric al GEMINIDELOR, cu maxim la mijlocul lunii decembrie. Eu m-am hotarat sa verific metoda in cazul PERSEIDELOR. Dificultatea initiala consta in aceea ca trebuia construita harta in proiectie stereografica cu polul in radiantul aproximativ. In lucrarea lui SANGEORZAN erau toate formulele necesare, dintre care unele fractii etajate cu formule din trigonometria sferica. Pentru a calcula pozitia unei stele, folosind tabela de logaritmi cu 7 zecimale, pe care mi-o procurasem intre timp, pentru scoala si astronomie, imi trebuia la inceput o jumatate de ora. Acest timp a fost redus, dupa ce am mai capatat experienta, la 20 minute. Pentru harta mea am calculat pozitiile(coordonatele rectangulare) la 47 stele. Observatiile le-a facut in august 1960, patru nopti succesive, 10-13 august.Rezultatele le-am prelucrat cu METODA CELOR MAI MICI PATRATE , dupa cartea lui IOAN PLACINTEANU:"TEORIA ERORILOR DE MASURARE SI METODA CELOR MAI MICI PATRATE", pe care mi-o cumparasem mai inainte. Mai trebuie sa mentionez ca, in acea perioada reusisem sa infiintez un CERC DE ASTRONOMIE PE ORAS, in scoli, sub egida filialei IASI a SSMF(SOCIETATEA DE STIINTE MATEMATICE SI FIZICE) al carui presedinte avea sa-mi fie decan si conducator la lucrarea de licenta(diploma). Am fost trei ani consecutiv presedinte al acestui cerc. Conducatorul cercului a fost prof.inv.mediu. LUDMILA NADOLSCHI, care era sotia conf.univ.dr.VICTOR NADOLSCHI, seful OBSERVATORULUI ASTRONOMIC DIN IASI, unde fusesem de vreo doua ori, ramanand impresionat de linistea de mormant ce domnea acolo...Dna.NADOLSCHI impresionata de lucrarea mea despre PERSEIDE, i-a aratat-o sotului, care intr-un moment de buna dispozitie, ii face un referat favorabil si ma sfatueste sa o trimit la GAZETA MATEMATICA SI FIZICA seria A, care era pentru studenti si cadre didactice. Eu abia terminam clasa a X-a.
Lucrarea cu titlul"DETERMINAREA RADIANTULUI PERSEIDELOR PRIN METODA HARTII STEREOGRAFICE" a aparut in nr.10 din octombrie 1961, deci acum cam 50 de ani...Acum urmeaza un moment semicomic: prin decembrie acel an, ma intalnesc pe strada COPOU cu faimosul profesor universitar, matematician-mecanician DUMITRU MANGERON, cu care eram un pic vecin, locuind pe strazi diferite dar la mica distanta. Acum, de la o distanta respectabila, vreo 15-20 metri profesorul imi striga: "felicitari pentru nota!". Eu faceam fete fete, deoarece abia luasem o nota nu prea mare la calculul diferential, si credeam ca ma ironizeaza, dar el vorbea despre lucrarea din revista, care, desi avea 6,5 pagini fusese categorisita "nota", pe care m-au si platit cu 33 lui, pretul unei sticle de GRASA de COTNARI...In anul urmator, in revista de astronomie mentionata, SANGEORZAN intr-un nou articol aminteste lucrarea mea in felul urmator:"De altfel, metoda amintita [3] a fost folosita cu rezultate bune la Iasi de catre Virgil V. Scurtu, care a calculat coordonatele speciale a 47 stele din zona radiantului Perseidelor..." Mentionez ca o lucrare similara a facut mai incoace, dar cu calculatorul electronic, actualul parlamentar VARUJAN PAMBUCCIAN, pe atunci astronom amator...Si astfel, cu aceasta lucrare publicatala varsta de 19 ani m-am trezit ca fiind CEL MAI PRECOCE ASTRONOM din ROMANIA. Lucrarea respectiva este amintita de acelas SANGEORZAN in cartea "GHIDUL COSMOSULUI", vol.2, pag.270-271,unde este pomenit si PAMBUCCIAN. Cu SANGEORZAN devenisem intre timp oarecum amic. Dupa ce s-a certat, nu stiu din ce cauza, cu fostul sau sef, care ara nimeni altul decat prof.CALIN POPOVICI, SANGEORZAN ajunge la OBSERVATORUL POPULAR, in locul lui MATEI ALEXESCU. Prin 1975 impreuna cu un grup de amatori, printre care era si CORNELIU FILOTI si NICOLAI RADULESCU, pe atunci astronom la OBSERVATORUL ACADEMIEI, tot la sateliti, unde fusese si SANGEORZAN, reusim sa infiintam CLUBUL ASTRONOMIC "PRIETENII COSMOSULUI"(CAPC) care, peste cativa ani s-a transformat in ASTROCLUBUL CENTRAL BUCURESTI(ACB)-a nu se confunda cu APA, CANAL, BAI !!! In anul aparitiei GHIDULUI COSMOSULUI(1980) a aparut si prima mea carte "OBSERVATORUL ASTRONOMULUI AMATOR" la care mi-a facut revizia stiintifica si referat favorabil amicul SANGEORZAN. Dar nu peste nu mult timp, nu stiu din ce motive, SANGEORZAN a plecat peste hotare si a uitat sa se intoarca...Ca multi altii...Dar de PERSEIDE tot nu am scapat: in ultimul deceniu al secolului trecut s-a incercat o reanviere a SOCIETATII ASTRONOMICE ROMANE de pe vremea lui ANESTIN si URSEANU, sub aripa protectoare a lui SPIRU HARET, dar nu s-a reusit si atunci apare SARM(SOCIETATEA ASTRONOMICA ROMANA de METEORI) cu sediul la TARGOVISTE si care are, in fiecare august, o actiune deosebita dedicata PERSEIDELOR. La cateva asemenea actiuni am perticipat si eu, ca instructor, pana la faimoasa eclipsa totala de SOARE din august 1999. Apoi la aniversarea din 2008 si apoi peste 2 ani tot la CABANA VANATORUL, din BUCEGI.
Ca fapt divers, am descoperit ca, prin observatii asupra PERSEIDELOR a debutat la 18 ani, ca si mine, un alt astronom, care a ajuns celebru, fiind vorba de academicianul GRIGORIJ ABRAMOVICI SHAIN(1892-1956). Apoi am aflat ca cu PERSEIDELE se delectase si un alt astronom care chiar lucrase la OBSERVATORUL din IASI:VINTILA G.SIADBEY, care si-a dat si doctoratul cu o lucrare despre miscarea meteorilor...Asa SE INTALNESC, PESTE ANI, SPIRITELE INRUDITE!

.........................................................................................................................
Acest articol autobiografic este publicat aici cu acordul autorului,domnul Virgil V. Scurtu.
Profit de ocazie si corectez o eroare pe care am produs-o din nestiinta in trecut si atasez o poza in care apare domnul Scurtu alaturi de telescopul sau de 320mm executat de Ioan Zaidel.

[Andi]

Telescopul din fotografie, care permitea configuratia Cassegrain, a fost montat pe terasa Casei de cultura de pe strada Turturerelor din Bucuresti, de catre Corneliu Filoti. Optica este a lui Zaidel, dar montura era subreda. De la Corneliu Filoti a ajuns telescopul la Virgil Scurtu.
Oglinda principala are perforatie centrala, asa cum o prezinta Filoti intr-o fotografie a Astroclubului Bucuresti.

[Mircea Pteancu]

Deoarece dl.Scurtu are dificultati la logarea in form ,m-a rugat pe mine sa postez precizarea de mai jos,lucru pe care il fac cu placere.
Daca Andi are date suplimentare cu privire la telescopul lui Corneliu Filoti,il invit cu aceeasi placere sa continuam discutia.
Mircea
..................................................................................................................................

DRAGA MIRCIULICA, am citit articolul meu in prima sa varianta, asa cum apare pe FORUM. Varianta finala, care a aparut in ZIARUL STIINTELOR, al lui C.MOSOIA, are avantajul ca contine si o poza istorica, cu acad.G.DEMETRESCU, CALIN POPOVICI si ION CORVIN SANGEORZAN. Dupa materialul meu si corectura ta relativ la marimea telescopului langa care sunt fotografiat cu pipa in gura CA SI HUBBLE, Andi face o precizare ERONATA: el zice ca telescopul din imagine a fost initial instalat la casa de cultura TURTURELE pe cand apartinea lui CORNELIU FILOTI. Este vorba de doua telescoape diferite, de acelas diametru, 32 cm, ambele construite de IOAN ZAIDEL din PITESTI. Telescopul lui FILOTI de la TURTURELE este adevarat ca mi-a fost daruit mie, dar din nefericire s-a pierdut-a intrat efectiv in pamant dupa divortul meu, cand a cazut posibilitatea de a-l amplasa la via socrilor, la cativa km sud de oras. Telescopul din figura este altul, Cassegrain-Nasmyth, care a fost cumparat de Sindicate cu 24000 lei de la acelas Zaidel, pentru viitorul OBSERVATOR POPULAR al IASULUI. NU stiu in prezent in ce stare se mai afla, probabil a fost casat, dupa ce am lucrat cu el cativa ani, pana ce s-au ridicat langa casa de cultura cateva blocuri turn, care mi-au inchis orizontul si produceau multa poluare luminoasa...Te rog sa faci corectura necesara pe FORUM.
VIRGIL

[Mircea Pteancu]

CONTINUITATE: DE LA METEORI LA EXTINCTIA ATMOSFERICA

Virgil V. SCURTU

Cand am amintit in materialul anterior despre PERSEIDE de observatiile din august 1960 am uitat sa mentionez un fapt cu o bataie lunga: in noaptea de 12/13 august am observat, de doua ori, traiectoria de la vest la est a unui satelit artificial deosebit de luminos- cam de magnitudinea 0. In dimineata de 13 august mass-media anunta ca americanii lansasera un satelit balon, denumit ECHO. Era un satelit pasiv de telecomunicatii, sub forma unui balon de plastic metalizat, cu diametrul de 30 m, care se umflase pe orbita. El urma sa reflecte undele electromagnetica si astfel sa se poata face comunicatii din EUROPA in AMERICA, fara a mai apela la IONOSFERA, care era influentata, in mod imprevizibil, de activitatea solara, de asemenea imprevizibila, pe termen scurt. Cei de la statia de observare a satelitilor de la OBSERVATORUL ASTRONOMIC DIN BUCURESTI au observat acest satelit abia peste 3 zile...In anul 1964 a fost lansat si ECHO 2, care avea 40 m diametru si era aproape polar. Se deplasa aproape in lungul unui meridian ceresc. Acest fapt facea ca UNGHIUL DE FAZA sa varieze intre limite apropiate, ceea ce ducea la variatii foarte mici a stralucirii satelitului. Pe atunci eram student la Facultatea de fizica a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi. Trebuia sa-mi gasesc un subiect pentru lucrarea de diploma, care sa satisfaca pasiunea mea pentru ASTRONOMIE cu limitele impuse de facultatea de fizica. Abia fusese mazilit de la Universitatea din IASI conf.dr.doc. VICTOR NADOLSCHI, asa ca sperantele sa-mi aleg un subiect pur astronomic se naruisera. Dar, de pe cand eram elev si condusesem in calitate de presedinte timp de trei ani cercul de astronomie pe oras, sub filiala SSMF, eram bine vazut de presedintele acesteia, prof.univ.dr.doc. CONSTANTIN MIHUL, care acum era decanul facultatii de fizica si cu care facusem, in anul 2, cursul de optica, la care eram imbatabil, inca din liceu-ca si la geometria in spatiu...Acum am ales ca specializare, sectia de OPTICA SI SPECTROSCOPIE. Cu prof. MIHUL, mai faceam in anul 5 cursul de SPECTROSCOPIE MOLECULARA. In cadrul spectroscopiei se studiaza, printre altele, si absorbtia radiatiei la traversarea diferitelor medii, cum ar fi si atmosfera terestra. Se aplica aici legea BOUGUER-LAMBERT. Radiatia de la orice sursa extraterestra este absorbita in trecerea ei prin atmosfera terestra in mod diferit in functie de adancimea optica, sau lungimea drumului traversat de radiatie prin mediul absorbant. Cu cat distanta zenitala a unui astru este mai mare, cu atat este mai mare si drumul optic, si astfel absorbtia este maxima in apropierea orizontului, si minima la zenit. Pe acest principiu se bazeaza matoda clasica de determinare a coeficientului de extinctie de la fiecare loc de observatie, care este un factor esential al astroclimatului locului. De obicei, in locurile comune, coeficientul de extinctie este in jur de 0,8. El se determina prin trasarea asa numitei DREPTE A LUI BOUGUER, prin observarea unei stele(sau a mai multor stele) la diferite distante zenitale. Dar pentru ca o stea sa treaca printr-o gama larga de distante zenitale, care sa permita trasarea DREPTEI LUI BOUGUER prin cat mai multe puncte, este necesar un timp lung, care poate atinge cateva ore. Dar in acest timp variaza toti parametrii atmosferici, cum ar fi temperatura, presiunea, umiditatea, care influenteaza la randul lor opacitatea atmosferei, deci coeficientul de extinctie care trebuie determinat. Avand cunostinta de lucrarile de fotometrie a satelitilor balon ECHO 1 si 2 efectuate in URSS de academicianul V.G.FESENKOV si in CEHOSLOVACIA de dr.FRANTISEC LINK am imaginat o METODA ORIGINALA pentru determinarea coeficientului de extinctie prin observarea variatiei stralucirii satelitilor ECHO la o gama larga de distante zenitale, care, in cursul unei treceri, dureaza maximum 10 minute, deci este o matoda practic INSTANTANEE, in comparatie cu metoda clasica, cu stele. In lipsa conf.V.NADOLSCHI, transferat in anul 1966 la GALATI, am apelat la vechea mea cunostinta din liceu, insusi prof.C.MIHUL, care imi era si decan, sa-mi fie si conducator la lucrarea de diploma. Acesta in tinerete cand isi dadea doctoratul in FRANTA cu prof. F.CROZE s-a ocupat cu spectrele oxigenului puternic ionizat, realizand lucrari de laborator care i-au permis lui IRA SPRAGUE BOWEN sa explice misterul NEBULIULUI, un gaz presupus a exista numai in nebuloase. Spectrul nebuliului s-a dovedit a fi identic cu spectrul oxigenului ionizat. Asa ca pof.MIHUL nu era cu totul strain de cercetari vecine cu ASTRONOMIA. Mi-am terminat lucrarea si , desi din cauza unor sabotaje la OBSERVATORUL din IASI, nu am putut pune in practica metoda originala prin fotometrarea fotografica a satelitului ECHO 2, lucrarea a fost bine apreciata de conducatorul stiintific care, printre altele scria urmatoarele:"Lucrarea in sine, abstractie facand de acest proiect, este scrisa bine, este bine documentata si poate fi socotita ca una din cele mai bune lucrari de diploma ce s-au prezentat la Facultatea de Fizica. Propun sa i se acorde pentru ea mentiunea maxima". Proiectul de care facea abstractie referentul era tocmai metoda mea originala cu fotometrarea satelitilor. Despre aceasta metoda am discutat si cu prof. CALIN POPOVICI, care s-a aratat sceptic. Lucrarea a fost prezentata in vara anului 1968 cand am absolvit facultatea. In anul 1974 doi astronomi de la UJGOROD, putin la nord de SATU MARE, au publicat rezultatele unei lucrari similare. Cand m-am dus la BUCURESTI , la prof. CALIN POPOVICI cu revista REFERATIVNAI JURNAL unde se dadea rezumatul lucrarii astronomilor BRATIJCIUK si MOTRUNICI de la UJGOROD, acesta a ramas FARA REPLICA. ASA SE RATEAZA OCAZIILE BUNE...

[Andi]

Mircea, deoarece sunt lucruri interesante, poti posta articolele la care face trimitere Virgil Scurtu (cu acordul lui, bineinteles)?

[Mircea Pteancu]

Andi
Desigur,am sa-l rog pe dl.Scurtu sa caute in arhivele sale aceste articole,sunt si eu de parere ca sunt lucruri foarte interesante.
Mircea