[vvlad]

[Doru Dragan]

De ce Suntem la sectiunea SF

[vvlad]

[Cristian Monea]

Dacă zici că ți-a dat probabilitatea cu virgulă , încercă să citești de aici: http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=3131 , unde subiectul este tratat mai amănunțit.

[marius78]

SF-ul este cu totul altceva decat subiectul care este tratat acum.Am vaga impresie ca sunt prea multi ''atei''pe aici ,eu unu nu cred in teoria ''Big Bangului'' si nici ca Pamantul sau mai bine spus Universul ar avea vre-o 15 miliarde de ani .Parerea mea este ca lucrurile s-au intamplat mai devreme decat sustin cercetatori.Totusi tind sa cred ca avem un Dumnezeu care a facut toate astea .Daca ne luam dupa Biblie, omenirea ar avea decat 8000 de ani.

[Blakut]

[marius78]

[/quote]

Si cam pe aici se termina ce e relevant. Parerea fiecaruia valoreaza fix zero pe langa o analiza rationala a faptelor.[/quote]

Tocmai de aceia este riscant sa spui ceva.Pentru ca parerea fiecaruia fara amanunte sau o baza demonstrabila este cum spuneai: ''zero''.

[betelgeuse]

Asa este cum spune Cris. Ma mir de ce nu a continuat... Deci Luna este o nava construita de civilizatii stravechi si e goala pe dinauntru de aceea suna ca un ceaun cand topaiau Armstrong si Aldrin prin prafalaul ala gros de-o schioapa. Se vede treaba ca n-a mai trecut nimeni cam de mult pe acolo sa o mai lustruiasca sau sa-i faca controlul functional. Adevarul e ca nici noi nu prea ne facem controlul functoinal la timp din moment ce o luam fregvent pe aratura. As vrea totusi sa nu plec nelamurit ca nu-mi mai aduc bine aminte: o fi reusit pana la urma civilizatia aia sa tixeasca Luna cu creer? Ca eu cand ma mai uit pe geamul de la basca, parca vad o umflatura asa ca o galma in partea de jos a Lunii. Ma gandesc ca pe acolo da sa iasa judecata in mod fizic pe dinapoi. Ma iertati ca ma exprim asa mai din topor, dar inteleg tot ca un caine.

[Mosu']

[marius78]

Baieti..mergeti in alta parte ''bate-ti campii rau'' .Ca Luna ar fi o naveta si ca oameni aia care au fost acolo tropaiau si se auzea un ecou....pe mine sincer ma depasesc afirmatiile astea .Sa nu mai spune-ti la altii ca o sa va creada nebuni. Noi ne facem ca nu am auzit.

[IACOB DUMITRU]

[vvlad]

Pana la urma la ce fel de "judecata" va referiti?

JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun-simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziţie în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acţiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, judeţ (I, 3); soluţie dată într-un litigiu. ♢ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ♢ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în faţa justiţiei. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toţi oamenii, la sfârşitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veşnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

JUDECÁTĂ s. 1. v. inteligenţă. 2. v. minte. 3. gân-dire, intelect, înţelegere, minte, raţionament, raţiune, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 4. minte, raţiune, (rar) cunoştinţă, (pop. şi fam.) glagore, (înv.) rezon. (O ~ normală.) 5. minte, raţionament, raţiune, (înv.) socoată, socoteală, socotinţă. (O ~ sănătoasă.) 6. v. concepţie. 7. v. pă-rere. 8. v. chibzuială. 9. v. apreciere. 10. proces.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

JUDECÁTĂ s. v. condamnare, jurisdicţie, osândă, pedeapsă.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

judecátă s. f., g.-d. art. judecăţii; pl. judecăţi
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

JUDEC//ÁTĂ ~ăţi f. 1) Facultate a omului de a gândi logic şi de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; intelect, minte; raţiune. ♢ Cu ~ a) cu bun-simţ; cu chibzuială; b) temeinic. 2) Formă fundamentală a gândirii, exprimată printr-o propoziţie în care se afirmă sau se neagă ceva. 3) Gând exteriorizat în care se afirmă sau se neagă ceva; raţionament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, părere, considerent; cuvânt. 5) jur. Întrunire a unei instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea unor chestiuni de natură penală sau civilă; acţiune judiciară; proces. ♢ A da (sau a chema, a trimite) în ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecăţii (pe cineva), ~ata de apoi judecată divină care se crede că va avea loc la sfârşitul lumii. /<lat. judicata

[IACOB DUMITRU]

Vorbesc despre:

[Blakut]

Cineva face actiunea asta. Judecata pietrelor... nu am auzit de ea.

[Mosu']

Necazuri cu piatra!
Tehnic vorbind nici nu poti "auzi" de judecata pietrei, nu "traim " in acelasi interval de timp sau in acelasi ritm sau sistem! Peste mii de ani, cand poate rezultatul a ceea ce scormonim prin laboratoare va stinge civilizatia umana in forma ei actuala, "Piatra", obosita, va rasufla o data!
de, SF, dar cine poate sti? forma noastra de existenta bazata pe carbon e cam perisabila...