[marius78]

In urma cu ceva timp ,tot citeam despre aceste oglinzi ,dupa o documentare mai temeinica am citit ca se poate ajunge la lambda/20 chiar lambda/50, tinand cont de faptul ca oglinda sa dea imagini bune are nevoie de lambda/8 ,eroare a frontului de unda lambda/4 .Intrebarile care se pun sunt.Cum se ajunge la asemenea valori ?.Trebuie o polisare excesiva cu oxid de ceriu?.Suprafata sa fie continua fara nici un pic de abatere ?. Care sunt criteriile ?.


Multi nu stiu cand se face trecerile de la un abraziv la altul, cand sa inceapa polisarea , cat sa dureze polisarea si cum trebuie sa arate o suprafata bine finisata.

Rog persoanele cu mai multa experienta sa ne dea niste ''povete'' pe un topic gen ''lipicios'' despre slefuirea oglinzi si trecerile de la un abraziv la altul in urma testari suprafetei.

[raduM]

Bunul simţ e singurul răspuns, dacă (virgulă) calculaţi... în limba universală a matematicii su măcar în româneşte.

[marius78]

Ce vreti sa spuneti ?

[marius78]

Ca sa ne abatem putin de la acele topicuri mai mult sau mai putin incendiare revin cu unele probleme care nu si-au gasit rezolvare .

In primul rand cum ne dam seama cand oglinda ajunge la o valoare lambda ,cum se stabileste, este lambda/2 , 4 ,8 s.a.m.d

Cine poate posta niste imagini ale unor oglinzi care prezinta defecte si sa si explice ce fel de defect este si cum se pot remedia.

Sunt multe lucruri de zis dar ar fi mai bine sa le explicam pe parcurs.

Multumesc.

[Doru Dragan]

Asta nu e un subiect de Diverse ci mai degraba un subiect de Optica, Self Made sau Lunete si Telescoape

[marius78]

Cine poate rog sa il mute .

subiectul a fost mutat in sectiunea Optica
(mod z)

[neox]

Pt o oglinda parabolica, pt. ca presupun ca vorbim de oglinda clasica de Newton, trebuie acordata atentie la doua aspecte:
1. Devierea suprafetei optice sa fie cat mai mica (dar sa nu se ajunga la limite absurde) fata de forma ideala de paraboloid de rotatie. Aici intervin masuratorile in fractiuni ale lungimii de unda la care ochiul este cel mai sensibil adica in jur de 550nm (verde).
2. Suprafata optica trebuie slefuita cat mai bine cu putinta pt a nu a prezenta rugozitate pronuntata (microripples) sau alte defecte zonale.
Calitatea polisarii e foarte imortanta pt. ca altfel lumina care atinge suprafata oglinzii este usor difuzata de micile impuritati sau rugozitati din sticla daunand contrastului mai ales la observatii planetare. Acele "microripples" actioneaza practic ca un filtru de difuzie.
Un defect zonal care apare destul de des, este bordul rabatut care are efecte la fel de distrugatoare.
Figurizarea (parabolizarea) e ultima operatiune dupa ce in prealabil oglinda a fost bine polisata, adusa cat mai aproape de forma sferica si corectate eventualele defecte zonale. Oxidul de ceriu e bun dar totusi nu e cel mai fin posibil. Oxdidul rosu de fier, macinat cu bile de otel, ramane inca unul dintre cele mai bune medii de polisare pt suprafete optice de inalta calitate.
La figurizare, apoi, cu ajutorul aparatului Foucault se poate masura deviatia formei oglinzii in cauza fata de cea ideala. Dupa masuratori repetate se calculeaza ( de fapt se fac grafice ale erorilor) cat si unde mai trebuie corectata oglinda. De fapt in prezent toata munca de calcul se face pe calculator, doar se introduc masuratorile micrometrice si este calculat automat de program si transpus in grafic starea in care se afla oglinda respectiva.
Asta ar fi povestea in mare, din umilele mele cunsinte in optica.
Ar mai fi de adaugat o chestiune importanta, care de multe ori este trecuta cu vederea si anume cum se interpreteaza cat de buna este oglinda sau nu.
Exista mai multe modalitati de clasificare printre care, P-V (peak to valey), RMS, Strehl.
Cea mai uzata e P-V care insemna ca se masoara punctul cel mai inalt (peak) si cel mai jos (valey) din frontul de unda sau pe suprafata optica. Din pacate e si cel mai imprecis sistem pt ca de exemplu daca o oglinda are doar un mic defect cu o anumita inaltime, nu va fi cotata mai bine decat una care are o multitudine de defecte de aceeasi inaltime. Si totusi o oglinda cu un singur defect o sa focuseze mult mai bine lumina in discul de difractie.
De aceea cred ca mult mai elocvente sunt valorile RMS sau erorile medii pe toata suprafata oglinzii. RMS este calculat prin gasirea erorilor din frontul de unda pe un numar mare de puncte de pe suprafata oglinzii, egal departate, dupa care se calculeaza media. De fapt e mai complicat de atat dar asta e idea in general
De obicei intre valorile P-V si RMS e un raport de aprox. 1 la 3-3,5.
Urmeaza valoarea Strehl care e poate una dintre cele mai impotante, definita ca fiind intensitatea imaginii discului de difractie in punctul central cel mai stralucitor comparat cu cel al unui front de unda perfect. Din moment ce toata suprafata oglinzii contribuie la concentrarea luminii in discul Airy, valoarea Strehl e foarte folositoare pt masurarea calitatii optice generale.

Cat despre acele valori lambda, din pacate sunt de multe ori date aleator fara sa se precizeze in ce mod sunt exprimate si duce la confuzii si mai mari mai ales pentru cei neinitiati. Si mai rau e ca unii comercianti au profitat de asta.
In fine..cam atat...restul e-n carti.
Sper ca a ajutat cu ceva toata vorbaria asta. Daca am gresit pe undeva trageti-ma de maneca

[marius78]

Cum ramane cu aceasta lambda / ?

[Stanescu Octavian]

Ti-a spus mai sus neox cate ceva .. ca amator inncepator sa ajungi la L/4 e bine . treptat trecand anii perfectionezi si metodele de masurare si vei vedea ca L/4 adevarat e greu de atins. dupa multe oglinzi facute poti trece spre L/8 . abea cand combini mai multe teste afli cum stai cu oglinda . initial poti studia din Matei Alexescu, Texereau. apoi mai usor e sa instalezi http://www.foucault-test-analysis.de/page_eng.htm sau Figure XP unde pui datele citirilor si afli Lamda , simulare pe stea , Foucault si Ronchi sinetizate. apoi cand avansezi faci Null si interferometrie.
Am mai spus ca pt inceput trebuie sa se obtina luciu perfect fara ceata , intepaturi sau zgarieturi . in jurul unei zgarieturi se formeaza un canal de milimetri intindere ce poate arata ca o rima, depresiune pe oglinda la fel si in jurul unei bule intersectate apare in jur ca o bomboana umflata.

[Georgian]

In cartea lui Matei Alexescu, oglinda realizata avea L/47. Asa ceva chiar se poate realiza prin metodele prezentate sau cifrele nu sunt reale?

[Stanescu Octavian]

Erau niste vremuri in care multi au crezut ca au atins asemenea performante , dar foloseau doar o singura metoda: egalizarea fotometrica a ferestrelor ecranului Couder.
conteaza foarte mult si materialul , doar sticla speciala gen zerodur, sital , Quartz (fused silica) poate asigura de la L/ 10 in sus.

[neox]

Ca veni vorba de procesul de polisare, iata cateva linkuri de interes de pe situl lui Mel Bartles + unul de pe Astrosurf:

Polishing Theory

Polishing tips

Rating Mirrors

Testez vos optique

[Tavi F.]

[Sorin Sfartz]

Am inceput si eu sa experimentez slefuirea unei oglinzi, astfel ca sunt preocupat de metodele de verificare a calitatii optice. Totusi, in acest moment, nu intentionez sa fac multe oglinzi (poate ca mai sunt si altii in aceasta situatie), astfel ca metodele gen interferometrie nu imi sunt accesibile. Deci singura optiune pentru un amator si un neofit, mai putin perseverent, cum sunt eu - este un aparat Foucault.

Am niste nelamuriri iscate de acest topic (si nu numai ):
Ce precizie concreta se poate totusi obtine in evaluarea cu un aparat Foucault a unei oglinzi parabolice nu foarte rapide, sa zicem F/7.
Din cate am priceput eu pana acum, se aproximeaza paraboloidul cu cateva zone sferice si se cauta centrul de curbura a acestor zone inelare (urmarind, la figurizare, ca centrele astea sa se incadreze in anumite intervale, pt ca suprafata oglinzii sa urmaresca astfel, oarecum o suprafata parabolica). Daca sunt zone care se abat mult de la suprafata parabolica, ele genereaza aberatii de sfericitate? Am inteles bine?
Si in cazul in care am inteles bine, daca exprimam abaterea fata de suprafata parabolica in fractiuni de lambda, la ce precizie a oglinzii aberatia de sfericitate devine vizibila (lambda/? in termeni PV).
Am vazut ca exista si o metoda "Everest pin stick" sau cu o masca Everest. Nu e ceva mai precisa aceasta metoda, decat aceea cu ecranul Couder?
Daca se imparte suprafata oglinzii in mai multe zone, precizia nu poate fi mai mare? Sau mai bine zis: care ar fi un numar minim de zone care sa asigure obtinerea unei precizii decente?

V-as mai ruga sa imi explicati ce sunt testele astea (sau sa imi sugerati niste referinte): "simulare pe stea" , "Foucault si Ronchi sinetizate", "testul Foucault pe steaua artificiala". Am mai citit eu unele lucruri dar ma cam incurc in terminologii si as aprecia orice ajutor.