[Forever_Man]

Exista destin ? El ar exista, daca ar exista si alt timp in afara de prezent. Trecutul odata trecut prin el, mai exista ? Cred ca nu, caci astfel ar apare paradoxul bunicului. Viitorul exista ? Nici el nu exista, deoarece cunoscandu-l s-ar intampla acelasi paradox. Destinul neexistand, nu cumva nici timpul nu exista ? Daca exista doar prezent, atunci mai exista chiar el prezentul ? Pentru ca fiind singur, spatiul 3D nu va diferi de cel 4D. Prin urmare nu se intampla nimic daca eliminam prezentul. Si eliminandu-l si pe el, am eliminat tot timpul. Ce zici Lucia, e bine ?

[Abel Cavaşi]

Dacă înţelegi prin destin o forţă care determină lucrurile să se întâmple aşa cum se întâmplă, atunci există destin şi nu i te poţi opune. În această accepţie, destinul este dictat de legile naturii.
Nu înseamnă că dacă nu cunoşti viitorul, el nu există. Tot ce poţi cunoaşte (iar viitorul poate fi cunoscut) există şi tot ce există poate fi cunoscut. Trecutul există şi el pentru că se manifestă în tot ceea ce vedem în prezent. Deci prezentul nu este singur. Dacă nu ar exista prezent, atunci nu ar exista nici trecut, nici viitor pentru că simultaneitatea este relativă. Ceea ce pentru mine este prezent, pentru altcineva poate fi trecut sau viitor.

[lucia lucia]

heeeeeee... nebunie,
fara de timp zdrobeste-mi mintea-n gheare reci, de sticla.
Imense stoluri, negri lilieci eliberati de-al noptii brat din chaos
se zbat, tipand sinistru-n ziduri sterpe...
De ce exista, inca, amagire?
de ce, cand inchid ochii, se-odihneste Visarea pe hotarul mort al vietii?
Aprinsa se inalta-molatica- spre stele...
Nebunie, inchide-mi ochii
cu gheare reci, durute, de otel...

e bine, Forever?
PS. Exista mirc-ul...

[Forever_Man]

Acest post este un raspuns la intrebarea ta daca putem elimina timpul, si te-am intrebat daca e bine cum am eliminat eu timpul.

[lucia lucia]

stiu, Forever. Aveam nevoie de nitel timp...
Imi place o chestie acolo: "spatiul 3D nu difera de spatiul 4D". Aici mi-ai dat de gandit. Dar in sens opus: timpul exista ca dimensiune si atunci evolutia unui fenomen trebuie vazuta ca o configuratie in spatiul 4-D si nu ca un film, secvential...
Nu elimin timpul ci il vad altfel.
... de fapt a facut asta deja Minkowski, cu conul de lumina si cu liniile de univers... numai ca nu facusem eu legatura.

[Ella_Kosta]

Daca eliminam timpul, mai putem vorbi de cauza si efect?
Daca il eliminam, mai putem face distinctia intre trecut si viitor? Sau prezent?

Si apoi, in conditii in care timpul se dilata, daca nu exista timp, ce se dilata?

[Ella_Kosta]

Si ca sa vorbim si despre destin...

Din punctul de vedere al cuanticii, daca tot suntem o asa suma de probabilitati... nu cred ca ar fi posibila cunoasterea exacta a unui viitor, chiar presupunand ca am avea capacitatea de calcul necesara.

Daca ma gandesc, pe de alta parte la religie, acolo spune ca exista lucruri care trebuie sa se intample, dar in acelasi timp exista si liber arbitru, adica tine si de tine ce alegi.

Concluzia este ca nu cred in destin. Exista evenimente care nu au legatura cu tine, dar si unele care tin doar de tine. Pana la urma, soarta ti-o faci si cu manutele tale...

[Spencer]

Daca prin destin se intelege istoria unui anumit individ, atunci eu cred in destin... e ca un puzzle pe care il face timpul...

[Ella_Kosta]

Mai, destin nu inseamna istoria cuiva. Uite ce inseamna:
1. Soarta, viitor. 2 Forta sau vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului; fatalitate.
Adica viitorul scris undeva, determinat dinainte, si pe care nu-l poti schimba indiferent ce ai face. Nu poti decat sa-l urmezi.
Vezi, de aia nu cred in destin...

[Abel Cavaşi]

Dacă destinul este aşa cum l-ai definit tu Ella, atunci eu cred în destin în sensul următor:
1). Nu ne putem împotrivi legilor naturii.
2). Din 1) rezultă că nu putem face ceea ce vrem noi, ci numai ceea ce ne permit legile naturii.
3). Atunci când credem că putem acţiona după voinţa noastră, uităm că toate acţiunile noastre sunt guvernate de legi ale naturii.
În consecinţă, nu există libertate, nici măcar în sens relativ. Impresia de libertate pe care o avem se datorează ignoranţei noastre în faţa legilor naturii.
De exemplu, în momentul în care cred că am ridicat braţul drept după voinţa mea, eu nu ştiu că în creierul meu s-a declanşat o reacţie chimică, reacţie care a dus la apariţia unei tensiuni electrice în muşchii mei, tensiune care duce la contracţia muşchilor şi la obţinerea obiectivului pe care mi l-am propus: ridicarea braţului. Începutul acestei acţiuni nu poate fi determinat: reacţia chimică din creier este influenţată, la rândul ei, de stimulii ambientali, de bătaia aripilor unui fluture din Japonia, de exploziile solare, de poziţia unei stele pe cer, etc.
Toate legile necunoscute ale naturii concură la formarea impresiei că avem o voinţă liberă. Suntem aparent liberi pentru că suntem ignoranţi. Dacă am şti totul, ne-am da seama care sunt cauzele care determină acţiunile noastre şi am înţelege că suntem sclavii legilor naturii. Dar pentru că nu ştim totul, rămânem cu impresia că putem să facem câte ceva după propria noastră voinţă.

[Ella_Kosta]

Si atunci vin si te intreb: ce ne deosebeste de animale? Sau de restul celor vii si nevii din natura? Asta inseamna ca ratiunea nu e ratiune, ci doar reactii chimice...
Crezi ca toate aceste reactii chimice sunt determinate inca de cand te nasti? Sau se intampla in fuctie de anumiti factori si de vointa ta?

[Abel Cavaşi]

Ai pus cele mai fireşti şi mai relevante întrebări care se puteau pune la ceea ce am spus!
Ne deosebeşte (cantitativ) gradul de ignoranţă. Noi ştim să explicăm mai multe dintre comportamentele noastre, deci ştim mai bine decât un animal că libertatea noastră nu este absolută.
Dacă am şti totul nu am mai avea nevoie de raţiune. În acest sens raţiunea nu e raţiune. Oricum, raţiunea nu este altceva decât reacţii chimice. Aceste reacţii sunt determinate dintotdeauna, nu doar de când te naşti. Faptul că Eminescu a privit spre cer într-una din nopţi, faptul că europenii au descoperit America, faptul că dinozaurii au dispărut, toate acestea au influenţat reacţiile chimice din creierul nostru şi vor continua să o facă mereu. Dar noi nu vom putea anticipa niciodată modul în care ne influenţează trecutul, deci nu ne vom putea cunoaşte destinul.

[Forever_Man]

La prima vedere asa pare, dar ce se va intampla daca vom reusi sa ne cunoastem viitorul ? Ne vom schimba destinul, vom schimba tot Universul ?

[Spencer]

[Abel Cavaşi]