[Doru Dragan]

Abel: geneza si evolutia Universului sunt doua subiecte distincte. Evolutia Universului este un subiect care explica modul de functionare in trecut, prezent si eventual viitor. Un fizician poate incerca sa explice evolutia Universului in trecut pana la distante foarte mari, pana la secunda 1 sau pana la secunda 1E-10 dar nu pana la secunda 0. La secunda 0 se intampla fenomene la granita si pe alea nu le pot explica decat granicerii . In orice caz subiectul nu mai face parte din cosmologie ci din cosmogonie. Oamenii seriosi se ocupa la ora asta sa explice cum a functionat, cum functioneaza si cum va functiona Universul. Cum a aparut e cu totul alta intrebare. Nu ai nici o sansa sa raspunzi la ea pana nu ai raspuns la prima. Pentru ca sa vezi granita trebuie sa te apropii de ea. Nu exista o scurtatura iar drumul pana acolo e destul de dificil. Da, poti sa-l faci cu ochii mintii, nu risti sa te-mpuste nimeni dar nici nu e acelasi lucru ca "the real thing".
D-le Iacob incercati sa nu mai fiti ambiguu. Ambiguitatile de exprimare dau senzatia ca ascund incompetenta. Atunci cand aveti ceva de spus, spuneti tare si clar. Povestile cu "la-nceput a fost cuvantul" m-au preocupat si pe mine si le-am intors pe toate fetele si din nou sunt suficient de ambigue pentruca sa aiba o semantica foarte bogata

[Abel Cavaşi]

Doru, răspunsul tău este prea bun ca să îl mai completez cu eventuale mici obiecţii. Dacă la acest lucru s-a referit şi Radu, atunci jos pălăria în faţa voastră. Nu vreau să stric bunătate de topic cu alte fandoseli precum „cosmogonia face parte din cosmologie” şi alte chestii de genul ăsta. Sunt prea mulţumit de răspunsul tău clar şi serios ca să mai fac asta.

De dragul Luciei, aş vrea să-i dezbatem aici articolul, nu geneza Universului pentru care există topicul „Cum a apărut Universul?” de la pagina http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=585 aflată în secţiunea „Cosmologie”, care este descrisă astfel: „Discutii despre Univers si formarea acestuia, gauri negre, gauri de vierme si alte forme exotice de existenta a materiei.”

[IACOB DUMITRU]

Domnule Dragon, in afirmaţia mea nu există nici un fel de ambiguitate. Pe topicul "astronomia magică" am spus:

"Orice diversitate este o dovada sigura a unui numitor comun.

Aceasta ultima afirmatie este uluitor de asemanatoare cu mult mai cunoscuta afirmatie:

“La inceput a fost cuvantul”.

Cum oare ar putea exista “cuvantul” fara diversitatea unui intreg limbaj?
Cum oare ar putea exista un limbaj fara liantul sau “cuvantul”?

Cum si cel mai mic cuvant (ca liant al unui limbaj) poarta toate prerogativele unui dialog, atunci nu ne va fi greu sa intelegem omniprezenta convorbirilor ce ne definesc lume in care traim.

Comunicarea inseamna inainte de toate informatie si deci, in aceasta ordine de idei, suportul informatiei este tot informatia (ca si cand, suportul dialogului ar fi tot dialogul)."

Dacă afirmaţiile precedente nu trezesc nici un interes, atunci eu îmi cer scuze pentru această intervenţie.

[Alexandru Rautu]

Dragoane' ca sa-l intelegem pe Domnul Iacob trebuie sa fim filozofii ... ba oameni buni nici Kant nu era asa profund ... nu stiu de ce am impresia ca traduc din romana in romana cat citesc ce spune domnul Iacob ... cred ca o sa-mi cumpar un dictionar explicativ pentru Romana a-la-Iacob Dumitru ... fara suparare ... acuma cine imi traduce si mie asta ca io nu pricep:

[raduM]

Rautu> sa incerc eu o traducere: degeaba ai boabe de fasole vrajite daca le ascunzi ca un hapsan si nu lasi ploaia sa le ude si lumina sa le invie.
Dragon> stii.
Abel, ar trebui sa stii si tu chestiile astea. Cum sa spun altfel decat Dragon?
o stiinta se defineste prin
- obiect de studiu (fenomenele fizice, in cazul Fizicii)
- scop - la noi,modelare matematica (obtinerea descrierii desfasurarii fenomenelor fizice)
- metode si instrumente de studiu (experiment+matematica, relativ mai nou simulare)
- metode de validare a rezultatelor.

Fizica se ocupa cu descrierea fenomenelor. Ea nu se intreaba de ce exista fenomene in general. Ea raspunde la intrebarea "cum" si nu la "de ce".

E adevarat, am facut poate o diferentiere prea dura. Orice fizician are in vedere si aspecte filosofice ale teoriilor fizice. Dar ceea ce nu poti masura trebuie sa lasi deoparte in momentul in care dezvolti o teorie, pur si simplu pentru ca iese din limitele stiintei de care te ocupi. Fizica lucreaza cu marimi fizice pe care le defineste ca "proprietati masurabile". Desi ideile bune se nasc prin asocieri care nu tin neaparat de fizica, ele trebuie sa imbrace forma stiintei in care lucrezi, ca sa le poti fructifica.

[Alexandru Rautu]

[IACOB DUMITRU]

Domnul Radu a spus:


"Fizica se ocupa cu descrierea fenomenelor. Ea nu se intreaba de ce exista fenomene in general. Ea raspunde la intrebarea "cum" si nu la "de ce".

Din pacate trebuie sa va dau dreptate. In realitate cam asa se si intampla. Tot din pacate, pentru ca nu se da un raspuns la intrebarea "de ce?", raspunsul la intrebarea "cum?" nu poate fi intotdeauna pe deplin multumitor.

Spre exemplu:

Noi stim cum se atrag doua corpuri, dar oare stim cu adevarat mecanismul pasilor marunti ce inlesneste un asemenea fenomen?

[raduM]

Intr-adevar din pacate.

[Spencer]

mi am facut timp in sfarsit sa citesc integral articolul. Felicitari pt lucrare lucia, este intr adevar deosebita. As avea o remarca de facut vizavi de desenul cu torul: sistemul cartezian nu este "drept". Ma gandesc ca este o greseala de desen, dar k sa fiu sigur ....

relativ la ecuatia de gradul II :sunt eu mai "retard" si as vrea sa mi arati ecuatia de gradul II despre care vorbesti(de fapt>cum ai obtinut o)... si R1 si R2 ce sunt in cazul asta? Eu am inteles ca R este vectorul de pozitie al unui punct arbitrar de pe tor... de unde au mai aparut R1 si R2? (cand rezolv sistemul imi da altceva).

relativ la idee> am vazut pana acum reprezentarea unui tor intr un sistem de coordonate mai "special". Ce avantaje ofera el in afara de niste solutii matematice "elegante"?

[Alexandru Rautu]

Din pacate exista o greseala minora in acele relatii scrise de lucia:



In loc de x2 = Rsinθsinф vine x2 = Rcosθsinф

Probabil de asta ai obtinut alta ecuatie de grad II.

[Abel Cavaşi]

[Alexandru Rautu]

[Alexandru Rautu]

Deci in loc de x3 = Rcosф vine x3 = Rcosθ

[Spencer]

da, ultima ecuatie este cu cost... si pe urma? de unde apare sin(t) in formula finala?

vectorul de pozitie este unul singur(nu poate avea valoare negativa). deci vom avea o singura valoare pt R(pitagora generalizata)

?

[Alexandru Rautu]