[Dbird]

Review binoclu Commodore 16x50

Un binoclu chinezesc copiat si intentionat prezentat ca fiind “Japan”, productie a anilor 90 cand copiile chinezesti luau cu aplomb drumul spre Europa si lumea intreaga. Acum asistam la o copie a unui clasic japonez porro. Structura intergrala metalica, finisari perfecte, mecanica lucrata foarte ingrijit find aproape perfecta. Ocularele dispun de capace de cauciuc moale pliabile si usor detasabile si remontabile. Obiectivele au capacele exterioare din cauciuc asigurand un grad mult mai mare de protectie la lovituri decat originalele japoneze din tabla. Desi gabaritic este cat un clasic porro 10x50 japonez este o copie mult asemanatoare cu Revue 10x50 5,5 grade respectiv cu cele mai mari prisme posibile pe acest model alaturi de orificii optice foarte mari in traseul optic din corpul port prisma. Nu lipsesc conurile interioare anti reflex din plastic (prismele din fata nemai necesitand acoperitoare din tabla).

Date tehnice:
Diametru obiectiv [mm]: 50
Magnificatie [x]: 16
Camp liniar [m/m]: 61/1000
Prisme: BK-7/Porro, multicoated, albastru si mov-indigo, destul de dens
Greutate [g]: 1007 grame
Dim. Gabarit la maxim: H=220mm; L=200mm; G= 62mm
Montare pe Tripod: Nu
Focus: central
Utilizare cu ochelari: NU desi dispune de aparatori de cauciuc pliabile si chiar usor detasabile.

Un binoclu destul de greu la 1007 grame (fara curele de prindere sau capace) robust si placut ca feeling.
Dar din nefericire vine si momentul in care trebuie sa il punem la ochi. Sticla este o sticla moale oarecum lipsita de contrast in pofida faptului ca este depus un strat destul de dens antireflex de culoare albastru si mov-indigo. Daca de luminozitate este destul de greu sa vorbesti la un “fortat” 16x50 , totusi ar trebui sa avem macar un nivel coerent de claritate. Practic avem un camp tare ingust (relativ normal de altfel) combinat cu un eye–relief extrem de mic si o zona de neclaritate de circa 45% de marginea campului vizual, fac un haos general in ochii privitorului. Senzatia generala este fatala, dezamagirea privitorului find foarte mare ducand spre inutilizabilitatea echipamentului. Toate acestea au fost teste si impresii strict din zona de vizualizare terestra.
Chiar daca astro nu ar trebui sa vorbim prea mult la un binoclu cu magnificatie 16 x si care nu are sistem de montare pe trepied, am facut ceva teste si aici. Rezultatul din nou dezamagitor caci a fost printre putinele binocluri la care stelele nu sunt punctiforme si prezinta astigmatism. Campul ingust si neclaritatea de pe margini din nou este dezamagitoare facand si in acest domeniu inutilizabil acest binoclu.
Culmea este ca campul vizual nu are reflexii circulare sau de alta natura fiind bine delimitat cu linie ferma de demarcare. Totusi in contralumina exista o irizatie foarte subtire de culoare verzuie nu prea deranjanta.
Mare pacat de o optica prost gandita/proiectata si amplasata pe un corp de atlet profesionist.
Mi-am permis sa fac unele mici teste si din nou am ajuns la concluzia ca piesa slaba in acest “angrenaj” este obiectivul. Simpla schimbare a acestuia aduce in parametrii optimi lantul optic (vorbim totusi de un 16x50). Cred ca pe acest gen de corp cu deschideri mari in calea unor prisme foarte mari ar merita interpuse oculare si obiective de 10x50. Probabil rezultatul ar fi chiar spectaculos.

In final un binoclu total nerecomadat.

Dar daca doriti sa expermentati, daca aveti un porro japonez clasic cu optica buna si mecanica proasta va recomand cu caldura sa folositi toata partea metalica si prismele acestui binoclu.