[raduM]

S-a "scăpat" dl. AA şi prin gravitaţie cuantică niţel, nu numai prin gravitaţie...

[Andronache Adrian]

pai hai, spuneti-mi unde gresesc - daca gresesc - ca e cam echivoc...

[raduM]

Ia uite, abia s-a înscris şi vrea să greşească.
Nu, d-le AA. Spun că se vede că aţi citit şi niţică gravitaţie cuantică, din modul în care aţi pus problema divizării cuantelor de spaţiu-timp.

[IACOB DUMITRU]

Domnul AA a greşit în momentul în care s-a înregistrat pe acest site, pentru că îi va fi foarte greu să îl mai părăsească.

Nu găseşti oriunde atâta deschidere şi mai ales înţelegere. Pe mine, spre exemplu, m-au ajutat foarte mult dezbaterile de pe forum şi nu numai.

Într-un fel spus, vrem nu vrem, aici "se dă ora exactă".

[Doru Dragan]

Exacta? Chiar ... din partea dumneavoastra d-le Iacob ma mira. E vorba de ora ... aproximativ ... exacta
Cred ca un pic de umor in jurul unor idei ... mai mult sau mai putin stiintifice ... ajuta. Desi Abel ar prefera o atmosfera mai sobra, intr-o asemenea atmosfera foarte putini ar rezista pe-aici. Si-apoi, asa cum uneori "simti" ca o idee ar putea fi adevarata (fara sa faci demonstratia) la fel uneori "simti" ca o idee e gresita si o combati fara rigoarea necesara, facand niste glume. E un mod de a face ... stiinta (?!) mai lejer.

[IACOB DUMITRU]

Ca de obicei, aveţi perfectă dreptate. Nimic nu vă scapă.

[raduM]

[lucia lucia]

[Andronache Adrian]

am citit nitel, intr-adevar, si de ici-si de colo. Mi-e foame de cunoastere. Nu stiu nici 1% din ce as vrea sa stiu.

Refractia atmosferica o face gradientul de densitate - care e determinat de inaltime si de temperatura. La trecerea prin straturi de aer cu densitate diferita apare refractia, la fel cu cea intre aer si sticla bunaoara, dar in cazul nostru refractia este treptata deoarece mediile nu sunt precis delimitate.
Dispersia - [te referi la croma, si nu la imprastiere] - o fac impuritatile transparente - de ex. mici picaturi de apa, care actioneaza asemanator cu o prisma, ele refracta lumina in mod diferit functie de frecventa, ca niste lentile sferice, ori se stie ca lentilele au aberatie cromatica - rezulta curcubeul.
Imprastierea e datorata caracterului ondulatoriu al luminii: la trecerea pe langa o particula de praf cu dimensiuni de 0.2-2 um, deci comparabile cu lungimea de unda a luminii vizibile, fotonul incident ocoleste obstacolul, directia pe care va fi imprastiat depinzand de unghiul de "intrare" si raportul intre lungimea de unda si dimensiunile particulei de praf
Imprastierea Reyleigh e datorata moleculelor de aer - fotonul incident "inconjoara? trece pe langa? trece peste?nu gasesc un termen potrivittrece prin ar fi optim dar se potriveste mai degraba invers" molecula de aer (care e de aceasta data mult mai mica decat lungimea de unda proprie a fotonului), deci n-as putea spune ca o ocoleste, si "iese din combinatie" pe alta directie decat cea initiala. Raportul lambda foton/diametru molecula fiind foarte mare, efectul este foarte mic, dar se cumuleaza la sute si mii de km de atmosfera.

[lucia lucia]

daaaa....
numai că mă gândeam la topicul cu fenomenele atmosferice de pe secţiunea de optică...

[Andronache Adrian]

pai dac'ai postat aici ce sa-ti fac...