[IACOB DUMITRU]

Toate procesele naturii reprezinta o interpretare, o reflectare a realitatii, pe diferite cai si diferite nivele de cuantificare, de intelegere.

Ciudat este atunci cand o STIINTA (e de prisos sa dau nume) incearca sa faca ordine netinand seama de celelalte surate ale sale.

Intrebarile si raspunsurile sunt rezultatul unor cugetari, al unor procese prelucrate, imbarligate mai mult sau mai putin armonios, procese care nu trebuie sa ramana in afara STIINTEI careia i se adreseaza.

In principiu, nu exista actiune a naturii (a realitatii) fara sa fie cuantificata, observata intr-un fel sau altul, fara efecte. Observatiile si observatorii sunt la pachet, all inclusiv.

Aproximarea este o activitate, ocupatie a tuturor timpurilor, neinventata si nesupusa pieirii.

[IACOB DUMITRU]

Kurt Gödel, matematician, logician si filozof a observat si demonstat ca ecuatiile, relatiile de miscare continua sa existe si sa functioneze in conditia in care, prin absurd, materia ar fi inlaturata in totalitate din Univers.
Dinamica materiei in general si a punctelor materiale in particular este descrisa prin aproximare cu ajutorul ecuatiilor de miscare.
Pe de o parte, legile naturii sunt doar aproximări ale fenomenelor pe care le percepem si pe de alta parte, perceptia nu este nci pe departe doar un atribut eminamente uman, fenomenele insele sunt perceptii, reactii tributare principiului aproximarii, aprecierii, evaluarii.
Altfel spus, orice fenomen si implicit orice cantitate este posesoare de calitate, calitate pe care, vrem nu vrem, va trebui sa o atribuim dinamicii in general si legilor sale in particular.
Desi, la nivel macro aproximarea (mai mult sau mai putin grosiera) traiectoriilor s-a dovedit a fi suficint de buna, ea nu este suficienta pentru a justifica prezenta comportamentului gravitational si a undelor asociate.
Pentru a intelege aceste manifestari, este imperios necesar sa descoperim legile dinamicii si implicit ale inductiei la nivelul micro al existentei (a nu se confunda cu legile inductiei depistate, aproximate la nivel macro al observatiei), sa descoperim cauza si modul in care au loc actiunile infimelor modificari de directie si de temporizare in acelasi timp.
Aprecierea, aproximarea este o calitate si implicit un simt comun al tuturor actiunilor.

[catalin dumitru]

Kurt Godel a demonstrat negru pe alb , că în matematică pot exista adevăruri nedemonstrabile .

De atunci , cred că îl înjură o groază de matematicieni , în frunte cu Marcus du Sautoy și Terence Tao .

[IACOB DUMITRU]

Acest tratament se aplica tuturor, nu necesita efort sau argument, este efect advers mentionat in dex sub notiunea de actiune gen invidie si de ce nu "sa moara capra vecinului".
Adevarul este ca, fara eroare, fara abatere, fara reperul minciuna nu putem avea discernamant, adica cel care a inchipuit sistemul binar, sistemul zecimal si multe alte abstractii.
Sincer, ma asteptam sa percutati mai mult la ideea de ecuatii inca nedescoperite ale miscarii, miscare supusa, volens nolens, unor permanente si sistematice corectii, valente ale miscarii ascunse omenirii de secole si chiar milenii.
Posibil sa fie simpla superficialitate sau, de ce nu, simpla diversitate in ceea ce priveste puterea de discernere a lucrurilor.
In principiu, toate actiunile au menirea de a contabiliza erorile in apreciere, ca si cand aluatul, continutul, individul, suspectul dat sub urmarire ar fi eroarea de apreciere, avand in vedere faptul ca in cazul nostru actiunea se cheama miscare, voi numi personajul aflat in observare generala pe numele lui consacrat si anume "acceleratie".
Domnule Gheorghe, aceste omniprezente si implicit naturale abateri, erori dau senzatia de corectii efectuate in urma unor presiuni si implicit al unor forte, intr-un fel sau altul, asemanatoare cu cele care va impiedica sa va indepartati de zona gandirii, mai mult sau mi putin eronate, zona aprecierilor profunde pe temeiuri pur mecanice.
Corola de minuni a lumii nu merita strivita sau ermetizata, sablonata, daca o eroare ma ajuta sa trasmit un mesaj, sa deschid un canal de comunicare, un mod de a aprecia, de a discerne, atunci de ce nu?

[IACOB DUMITRU]

De ce nu, cu atat mai mult cu cat teoria si implicit practica nu ofera o solutie izocronismului.
Voci suficient de marcante afrma ca timpul nu are o existenta ca atare. Zero sau nu, viteza de scurgere a timpului necesita a fi dovedita.
Practica, prin cronologiile si evolutiile sale, ne-a pus la dispozitie solutii ale scurgerii timpului, solutii care, vrem nu vrem, sunt sustinute in mod automat si de teorie, nihil sine doctrina.
Din pacate, doctrinar ni se impun greseli, erori de interpretare cum ar fi, de exemplu, existenta chiar si la nivel pur teoretic a pendulului ideal, a oscilatiei reluate la nesfarsit fara existenta niciunei abateri a duratei sale.
In realitate, pendulul ideal nu are solutie teoretica, gravitational sau nu, indiferent de modul in care incearca sa se impuna miscarea, punctul, oricare ar fi el, material sau nu, atata vreme cat vorbim de o raza vorbim de un element finit care oricat de mare ar fi in comparatie cu dimensiunea punctului, pasii acestuia vor fi intotdeauna efectuati in afara cercului in particular si a curbelor in general.
Traiectoriile nu pot fi perfect circulare in particular sau perfect curbe in general.
Pasii aduc erori de apreciere, abateri aflate in crestere sau descrestere valorica si nu in ultimul rand intr-o valoare finita.
Din punct de vedere matematic si nu numai, a avea o valoare finita inseamna a fi numarabil, contabilizat, pus sub observatie.
Deci, cresterile si descresterile nu sunt de capul lor, practic se succed intr-un fel sau altul, ca si cand ar avea loc permanent corectii in functionarea ceasurilor, a oscilatorilor naturali.
In timp ce duratele sunt considerate ca fiind cantitati, corectiile sunt tendinte, evolutii, aprecieri ce sunt supuse greselii atata vreme cat nu pot conduce la disparitia lor ca si precizie maxima in determinare.
In principiu, orice greseala, abatere naturala este deosebita una de cealalta in timp si spatiu, in numar limitat, conturand prin diversitatea lor atat o adevarata scara a valorilor cat si o gama a finetii si calitatii lor.

[gheorghe adrian]

Dl. Iacob.

Cred ca urmariti consecvent sa ma blocati. Fiindca din postarile dumneavoastra, cu filozofie si metafore, nu inteleg nimic. Eu am luat de bune, cand ati spus ca ati inteles cum functioneaza fenomenele fizice. Si de aceea am dorit sa ma lamuriti cum functioneaza, cum se produc fenomenele fizice omniprezente;-translatia, inertia, lumina, gravitatia. Dar fara abateri, fara erori, fara corectii, fara canele de comunicatie s.a. Numai in limbajul normal al fizicii. Vroiam numai sa compar viziunea dumneavoastra asupra miscarii (cum vedeti translatia, inertia, lumina, gravitatia), cu viziunea mea asupra miscarii fizice. Viziune la baza careia eu am pus diferenta de presiune, sau asimetria presiunii. Si am aratat ca judecata se infunda cand incerc sa explic nasterea asimetriei de presiune in sanul materiei inponderale, care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarilor fizice. Nici nu imi dau seama daca filozofia dumnevoastra este o filozofie idealista sau este o filozofie nihilista.

[IACOB DUMITRU]

[gheorghe adrian]

Dl. Iacob
Vad ca trebuie sa ma resemnez si sa renunt la viziunea d-stra asupra fenomenelor fizice omniprezente. Ori ca nu ati inteles ce v-am cerut, ori ca din nu stiu ce motive d-stra nu va puteti posta viziunea proprie asupra mecanismului fenomenelor fizice omniprezente. D-stra imi sugerati sa caut in literatura de specialitate. Dar pe mine ma interesa doar viziunea d-stra asupra mecanismelor care genereaza aceste fenomene. Fiindca in toata fizica nu sunt explicate mecanismele care genereaza fenomenele fizice omniprezente. Nici religia secolului 20; -Relativitatea- , nu a incercat sa explice mecanismele acestor fenomene. Asupra -Relativitatii-, care este pozitia d-stra? Este o teorie fizica? sau este o teorie metafizica? Eu am aratat ca factorul beta=(V^2/C^2), din coeficientul relativist, ar fi un raport fictiv. Fiindca, dupa judecata mea, nu se poate compara viteza relativa V dintre sisteme, cu viteza reala absoluta a luminii C. Relativitatea spune ca gravitatia nu este o forta fizica. Ci ar fi un efect produs de curbarea spatiu-timpului, in jurul maselor mari. Desprea ecuatia relativista a gravitatiei ce puteti spune? Eu nu am gasit pe internet dimensiunile fizice (in M.L.T. sau in m,Kg.s.) ale termenilor din formula relativista a gravitatiei. Eu am gasit, la o dezbatere pe un forum; cineva sustinea ca ar fi o ecuatie de presiuni. Altcineva sustinea ca ar fi o ecuatie de energii. Care o fi adevarul? In toate articolele cu formula gravitatiei si cu tensorii fizici, nu se dau dimensiunile fizice ale termenilor din formula si a tensorilor. Eu daca am dimensiunile fizice ale termenilor din formula, pot sa stabilesc precis, cu sistemul bidimensional al marimilor fizice, daca formula relativista a gravitatiei este o formula fizica, care descrie o realitate fenomenologica, sau este o formula metafizica, doar din numere, fara legatura cu realitatea fizica.

[IACOB DUMITRU]

[gheorghe adrian]

Dl. Iacob.
Regret ca am initiat acest dialog, intentionat a fi stiintific, axat pe probleme concrete de fizica teoretica, in care am sperat sa ma lamuriti niste chestiuni punctuale de fizica teoretica. Am crezut ca discut cu un expert, cu un specialist in domeniu. Dar veniti numai cu un discurs evaziv, cu nu stiu ce idei de filozofie idealista si metafore pe dinafara subiectelor concrete aduse in discutie. Nu m-ati lamurit, nu v-ati spus parerea nici asupra lui beta, din coeficientul relativist, nici asupra relativitatii; daca este fizica sau metafizica, nici asupra mecanismelor care stau la baza fenomenelor omniprezente. Si daca folositi si un limbaj pe care nu prea il inteleg, inseamna ca practic nu prea avem ce discuta, pe taramul fizicii teoretice, sursa tuturor filozofiilor si obiective si subiective.

[IACOB DUMITRU]

Domnule Gheorghe,
Cu tot respectul, imi aduceti aminte de reactia unui subaltern, dupa revolutie am lucrat numai la privat, aveam nevoie de bani mai multi, intre timp lucrurile s-au schimbat. Subalternul era printre altele si un lider sindical. Intr-o zi a reusit sa ma scoata din calmul meu, i-am adresat timp de cca 15 minute toate ideile pamantului, am epuizat vocabularul romanesc, chinezesc si chiar tiganesc, practic epuizasem toate argumentele posibile. La final, reactia subalternului a fost pe cat de naturala tot pe atat de dezarmanta, mi-a spus urmatoarele: "daca aveti ceva cu mine va rog sa imi spuneti in fata".

[gheorghe adrian]

Dl. Iacob

[IACOB DUMITRU]

[gheorghe adrian]

Dl. Iacob
Constat, din raspunsurile dumneavoastra, ca ocoliti cu fraze mestesugite, raspunsul la chestiuni conctrete. Asta este doar un soi de demagogie. Pare ca nu aveti niciodata taria si obiceiul sa va asumati raspunsuri simple si clare, la chestiuni concrete. Si imi aratati ca si Einstein a fost maestru al demagogiei. Eu am aratat de atatea ori ca matematica este doar metafizica. Fiindca un segment de dreapta, sau o suprafata sau un volum, date de relatii matematice, nu produc niciun efect fizic. Reoalitatea poate parea o iluzie doar pentru spiritele exctraterestre. Realitatea este o existenta fizica reala, pe care o receptionam in permanenta cu simturile. Dar nu era problema sa lamurim cum a aparut relitatea. Problema era ca: avand doi parametri masurabili, din realitatea fizica: viteza relativa dintre sisteme V si viteza absoluta de propagare a luminii, vazuta ca unda care se propaga fara mediu de propagare, logica fizicii, logica fenomenelor fizice, admite ca se pot compara aceste marimi fizice si rezultatul comparari ar fi ceva care sa produca efecte fizice, asa cum afirma TR.?

[IACOB DUMITRU]