[iulian90]

Prezint si o imagine mult imbunatatita a nebuloasei planetare M 27, realizata din 12 filmari a cate 147-152 cadre fiecare, facute aseara cu camera ASI178MM prin telescopul Gignt de 245mm f/5,25 pe un cer senin decent.
Totalul cadrelor din cele 12 filmari ar fi cam 1750 cadre din care am stackat in jur de 1500 in total, dar nu toate laolalta ci am luat fiecare filmare in parte si am stackat-o in Astrosurface, obtinand 12 imagini cu nebuloasa si apoi le-am suprapus in PS aliniindu-le fata de una din imagini care am luato drept referinta, caci apare si rotatia imaginilor de la o filmare la alta ca urmare a utilizarii telescopului pe montura alt-azimutala cum este cea tip Dobson pe care sta telescopul Gigant.
Altfel ,daca stackam laolalta toate cadrele din filmari iesea o "frumusete" de imagine asemanatoare cu pozele facute inspre zona circumpolara a cerului care scot in evidenta rotatia Pamantului, chiar daca stelele ar ramane puntiforme, s-ar vedea dedublate si dispuse concentric in jurul centrului imaginii, ca in exemplul de mai jos. De aceea ,ca sa evit o astfel de problema am prelucrat separat fiecare filmare si apoi imaginile rezultate le-am aliniat manual in PS rezultand o imagine finala a nebuloasei M 27 mai curata, apoi am intins histograma in mai multe etape regland si nivelul de negru pana ce am ajuns la un rezultat satisfacator.

Deci, aceasta imagine a nebuloasei planetare M 27 destul de faina si detaliata a fost facuta din 1500 cadre cu expunerea de doar 0,165 sec. castig 500, mod Bin 2 (caci in Bin 1 nu iesea mai nimic in evidenta la M 27) si un timp de integrare de 248s, adica putin peste 4 minute, pe montura Dobson, fara tracking, fara ghidaj,dupa fiecare filmare am repozitionat telescopul in asa fel incat nebuloasa sa traverseze cadrul. Desi in cazul acestei imagini ,4 minute de integrare reprezinta foarte putin in comparatie cu alte imagini cu expunere lunga unde timpii de integrare sunt de ordinul orelor-zecilor de ore, tinand cont si de faptul ca nebuloasa M 27 e o tinta cu stralucire de suprafata redusa, iata ca a iesit ceva destul de fain totusi.
Am pus doua variante ale imaginii, una mono, originala si una colorata, intrucat camera e mono si nu am folosit filtre (am folosit odata si filtrul UHC pe acest setup dar parca nebulasa M 27 se vedea mai intunecata chiar daca si fundalul cerului era mai inchis,banuiesc ca filtrul are o oarecare atenuare si in banda de trecere, cand o sa fac expuneri mai mari, de ordinul secundelor sau a zecilor de sec. s-ar merita utilizarea filtrului UHC, nu la expuneri de rractiuni de sec. ca in prezent).

[iulian90]

Azi dimineata in zori am iesit la observatii cu telescopul Gigant de 245mm, vazand ca este senin ,dar cum cerul este deloc limpede, ci foarte incarcat de praf desertic de provenienta mixta, sahariana si asiatica, abia daca se vedeau stelele cele mai luminoase, m-am limitat doar la nebuloasa M 42 si Trapezul la filmare cu camera asi 178 prin Gigantul de 245mm, insa rezultatul a iesit satisfactor in conditiile jalnice care au fost azi dimineata.

[iulian90]

Prezint niste imagini inedite, facute azi dimineata in zori cu camera ASI178MM prin telescopul Gigant de 245mm, la obiecte de cer profund din constelatii de iarna-primavara, printre care nebuloasele M 42, M 43 si NGC 2261/Hubble si galaxiile M 81 si M 82. Bineinteles ca am mai facut capturi la multe alte obiecte, precum roiurile deschise M 35, M 36, M 37 ,M 38, NGC 2158, NGC 1908, M 67, roiul asociat cu nebuloasa NGC 1931, chiar si la nebuloasa M 1 , insa am apucat sa prelucrez doar pe primele sus mentionate, M 42/43, NGC 2261 , M 81 si M 82. De restul o sa ma ocup maine si poimaine.
Insa imaginile deja prelucrate m-au impresionat mult prin nivelul de detalii oferite, mai ales la nebuloasele M 42/43, NGC 2261 si galaxia M 82.Imaginea cu nebuloasa M 42 in care se vede si Trapezul este un HDR obtinut din doua seturi de capturi cu expuneri diferite.
Expunerea folosita a fost de 160ms, in mod Bin 2 la majoritatea obiectelor slab luminoase sau difuze (nebuloase sau galaxii), doar la roiurile deschise si Trapezul din M 42 am coborat la 80ms in mod Bin 1, castigul 500 in ambele cazuri, si bineinteles fara tracking, de pe montura Dobson am obtinut aceste imagini faine.
La galaxia M 81 cu greu am reusit sa scot in evidenta si zona periferica cu brate, nu doar nucleul destul de luminos, trebuie expuneri mai mari ca sa scot mai bine in evidenta bratele la aceasta galaxie, insa doar daca rezolv cu tracking-ul, prin constructia unei platforme ecuatoriale pentru Gigantul de 245mm.

[valy]

Ce greutate are gigantul?

[iulian90]

Gigantul de 245mm are 20 kg, numai tubul iar montura Dobson are si ea peste 10 kg. De aceea am ezitat pana acum sa il pun pe montura ecuatoriala care o am si care suporta maxim 9 kg ( spectroheiograful are 8,4kg si e la limita ). O platforma ecuatoriala ar fi cea mai potrivita pentru Gigant.

[iulian90]

Prezint alte imagini cu obiecte DSO facute cu camera ASI 178MM , de data asta insa prin reflectorul Sky-Watcher de 130/900mm si pe montura ecuatoriala, beneficiind astfel de urmarire (tracking) care mi-a permis sa maresc expunerea la cateva secunde obtinand imagini net superioare fata de cele obinute cu telescopul Gigant 245mm fara urmarire.
Am vizat cateva obiecte mai usor de gasit intrucat telescopul are un cautator prea mic pentru gasirea obeictelor DSO, de 10x25, dar il voi inlocui cu unul de 50mm diametru cu care voi putea gasi mai usor obiectele slabe sau stelele de reper din preajma lor. Aseara a fost dificil sa gasesc obiecte precum M 15, M 29, NGC 6910 sau M 57, dar am vrut sa mai caut si M 27 prin acel cautator mic si nu am reusit, de aceea va treebui inlocuit.
Dar odata ce am gasit obiectele am obtinut niste imagini foarte faine, mai ales cu planetara M57 si roiul globular M 15, gratie expunerii mult mai mari si a numarului mai mare de cadre, deci a timpului de integrare mai mare datorita monturii ecuatoriale cu tracking-ul pornit. In plus nu a mai fost necesara decuparea atat de mica a imaginilor obtinute cu SW 130mm , cum a fost in cazul imaginilor obtinute cu telescopul Gigant ca urmare a lipsei tracking-ului.

[iulian90]

Buna seara tuturor.

In perioada 1-5 noiembrie am fotografiat cateva obiecte de cer profund cu camera ASI178MM prin reflectorul SW de 130/900mm, folosind expuneri intre 6 si 15 secunde la un castig de 300-400, fara ghidaj. Obiectele vizate au fost nebuloasele planetare M 27 si M 76, galaxiile M 33 si NGC 6946/Fireworks, nebuloasele M 42-M 43 si NGC 6888/Crescent.

Cea mai faina imagine este cea cu nebuloasele M 42 si M 43 din Orion, unde am folosit tehnica HDR cu mai multe expuneri printre care 65 cadre cu expunere de 10s pentru zonele periferice ale nebuloaselor, 70 cadre cu expunere de 6s pentru zona mai luminoasa a nebuloasei M 42, 80 cadre cu expunere de 2s pentru zona cea mai luminoasa ,care scot in evidenta detaliile din jurul Trapezullui si 130 cadre cu expunere 1s pentru a scoate in evidenta stelele Trapezului.

Apoi vine la rand imaginea cu o parte din galaxia M 33 si nebuloasa de emisie NGC 604 din componenta galaxiei, care prezinta detalii fine cu bratele pline de stele si roiuri.
Si imaginea cu nebulasele M 27 si M 76 sunt faine, mai ales cea cu M 76 unde am fost mi atent cu stelele la prelucrare si am tras mult mai multe cadre decat in cazul M 27.

Am tras cadre si la nebuloasa Crescent din Cygnus, insa e cam la limita cu expunerea fara ghidaj, maxim 15 s am setat , caci mai sus de atat se resimte lipsa ghidajului, in plus am folosit filtrul UHC ca sa scot in evidenta nebuloasa care este slab luminoasa, insa imaginea finala a iesit buna, dar cam plina de stele desi am folosit filtru UHC (poate ca ar fi trebuit filtre de banda mai ingusta, gen Ha si O III) si am fost atent la prelucare. Inainte stiam un procedeu de micsorare a stelelor in Photoshop dar cum in ultimii ani nu prea m-am mai ocupat cu astrofotografia la obiectele de cer profund decat rar, am uitat procedeul si va trebui sa-l invat din nou, dar prind repede daca gasesc un topic pe YT. Posibil sa reprelucrez toate imaginile de mai jos caci am pastrat originalele iesite dupa stacking.

Cat despre imaginea cu galaxia NGC 6946/Fireworks aiesit surprinzator de buna avand in vedere ca originalul iesit din stack abia daca dezvaluia centrul foarte slab luminos cu o stea in mijloc.

[iulian90]

Salutare tuturor.

De curand mi-am marit setul de obiective foto cu inca doua noi obiective pe filet M 42, este vorba de Porst Automati-Tele 135mm f/2.8 si Porst Automatic-Weitwinkel 35mm f/2.8.

Le-am reglat inelul de focus in asa fel incat sa focuseze la infinit, caci ambele nu focusau deloc la infinit cu aparatul Canon 450D si intr-o seara (cu Luna pe cer) am facut cateva teste, insa aseara am mai prins o ocazie de cer senin fara Luna pe cer si am reusit sa fac teste mai concludente cu ambele obiective.

Ceea ce mi-a sarit in ochi la obiectivul cel mic ,Porst 35mm, a fost un fel de coma pe marginea cadrelor ce se manifesta asimetric, intr-un colt mai accenntuat, in coltul opus ceva mai putin si cu aspect mai diferit iar in celelalte doua colturi ale cadrului coma se manifesta si mai putin, semn ca ar fi vorba si de o descentrare a lentilelor din interiorul obiectivului, ori chiar din cauza adaptorului M42-EOS (am mai avut eu o problema similara cu fostul Albinar 80-200mm). Ramane sa investighez problema, si daca reusesc cumva sa colimez lentilele sau intreg ansamblul obiectivului fata de senzorul camerei s-ar putea ca coma sa se manifeste mai putin si uniform pe toata marginea cadrului.
Oricum, obiectivul l-am luat la set cu celalalt de 135mm, care era principalul obiect de achizitie si cu acest obiectiv de 35mm pot face poze de camp larg la comete (C/2024 G3 ATLAS poate, cand se va apropia foarte mult de Soare la periheliu in ianuarie 2025, daca nu o fi prea mica cum a fost C/2024 S1 ATLAS care desi s-a apropiat extrem de mult de Soare pe 28 octombrie nu a facut mai deloc spectacol si nu a fost vizibila decat din emisfera sudica si pe imaginile satelitilor SOHO) sau poate la aurora boreala cand o mai aparea, ca sa nu mai apelez la camera Canon Powershot care nu e nici pe departe la fel de performanta ca camera Canon 450D.

In schimb obiectivul Porst 135mm s-a comportat mult mai bine decat cel de 35mm, stele mai punctiforme pe margini (desi si in acest caz se mai pot observa stele alungite in colturi), chiar si la f/4, insa la f/2.8 intervine si sfericitatea, care produce aura in jurul stelelor mai stralucitoare, dar de la f/4 in sus, mai ales la f/5.6 obiectivul de 135mm se comporta chiar mai bine decat Paragon-ul de 300mm la f/5.6 si chiar si decat Seimar-ul de 500mm la f/8.

Am facut o serie de 60 cadre la Andromeda insa condensul mi-a afectat mai mult de trei sferturi din cadre astfel ca am ramas cu numai 17 cadre pentru stacking, dar rezultatul a iesit bine si asa.
Voi mai incerca altadata sa continui seria de expuneri la Andromeda dar sa fiu mai atent cu condensul (sa-i fac un dew heater) si o sa adun mult mai multe cadre decat aseara. In plus voi aborda si alte tinte potrivite la focala de 135mm (M 42-43 , Veil Nebula , M 45 etc.).

[valy]

Sa le folosesti cu placere!

135mm mi se pare o focala la fix, nici prea tele dar suficient de tele, si nu doar pt astrofoto.

[iulian90]

Multumesc. Da, si mie mi se pare potrivita focala de 135 mm la multe tinte astro si l-am testat si la foto clasic si da rezultate foarte bune si ziua la deschiderea f/5.6-f/8. Daca fac rost sau construiesc un adaptor-prelungitor M 42-T2 (care sa compenseze backfocusul mare la aceste obiective) as putea folosi si camera ASI178MM pe acest obiectiv de 135mm si pentru combinatia asta am gasit mult mai multe tinte in astrofoto de abordat decat combinatia cu Canon 450D. Dar ramane de vazut, poate dintr-un teleconvertor foto voi face acel adaptor, la care sa-i scot lentila, eventual o inlocuiesc cu ceva filtre - UHC, O III, H-alpha pentru nebuloase.

[mmarin]

Ambele obiective par să aibă ceva tilt, dacă reușești să rezolvi problema meșterind niște adaptoare dedicate s-ar putea să obții rezultate neașteptat de bune.
Și, într-adevăr, ambele sunt focale interesante: la full frame 35mm e un compromis ideal oferind un câmp larg fără a exagera liniile de fugă și „întinderea” suprafețelor spre margini iar 135mm e cam maximum de focală care nu aplatizează relieful și cu care poți poza din mână fără stabilizare. Pe senzor crop, 35 e focala bună la toate iar 135 e numai bun pentru portret dacă încadrezi strâns (headshot).

[iulian90]

Buna seara tuturor.

Prezint cateva imagini cu nebuloasele M 42 si M 43 din Orion, din care una mono obtinuta prin stivuirea unor imagini facute cu camera ASI178MM si telescopul SW 130/900mm cu reducator de focala realizat dintr-un obiectiv de 30mm f/4 si o imagine color obtinuta prin combinarea in mod L-RGB dintre imaginea mono facuta cu camera ASI (folosita ca L) si imagine color rezultata dintr-o stiva de imagini facute cu camera Canon 450D prin acelasi telescop dar fara reducator de focala (folosita ca RGB ). Pe langa primele doua imagini mai prezint si una rezultata din stiva facuta cu Canon 450D, full-frame, in care se mai vad si stele precum Iota Ori, Sigma 747, c Ori, 45 Ori sio parte din nebuloasa The Running Man.

[dmtr69]

Foarte frumoase. Bravo Iulian!
Ce expuneri ai folosit? Ma mir ca ai putut focaliza cu reducatorul de focala. Newtonienele sunt recunoscute pentru lipsa cursei in-focus, cel putin cele mai rapide. Cu f5 eu nu puteam focaliza decat cu niste artificii in focuser si cu reducerea distantei dintre FR si camera, dar si coma era amplificata.

[iulian90]

Multumesc. Expunerile au fost de la 1s pana la 15s in cazul camerei ASI 178, la un castig de 250 si intre 5 si 20 s la ISO 1600 in cazul camerei Canon 450D.

La mine a fost relativ usor de focalizat cu camera ASI si reducatorul de focala cu toate ca am ajuns relativ aproape de capatul inferior al cursei, dar in cazul camerei Canon a fost mai dificil, chiar fara reducator de focala sa ajung in focus, a trebuit sa desfiletez bucsa pe 1,25" (care are filet T2 exterior ce se infileteaza in tubul portocular prevazut cu filet T 2 interior) si sa fac o smecherie si anume:
-Am infiletat partial un adaptor T2-1,25" pentru telescop in inelul M42-EOS de pe camera Canon (filetul T2 de pe adaptor are acelasi diametru ca si cel M42 dar pas diferit la dinti asa ca nu se infileteaza decat partial ,cativa dinti apoi se blocheaza).
-Partea de filet T2 ramasa in afara a adaptorului am infiletat-o direct in tubul portocular si am reglat pana foarte aproape de capatul inferior al cursei focuserului pana ce am ajuns in focus la infinit dar am reusit in cele din urma si mi-a mai ramas 2-3 mm in intrafocus drept rezerva pana la capatul de cursa inferior al focuserului (in cazul camerei ASI si reductator de focala rezerva de cursa in intrafocus e cu mult mai mare de ordinul a 10-15 mm).
In ambele cazuri dar mai ales in cazul camerei Canon tubul portocular intra in fascicolul incident (5-15mm) dar nu afecteaza prea mult calitatea imaginii.
La reducatorul de focala obiectivul l-am lipit direct pe o celula de filtru pe 1.25" si reducatorul il pot infileta direct pe nasul camerei ASI la fel ca si filtrele.

[iulian90]

Buna seara tuturor.

La sfarsitul lui Februarie am facut cateva serii de capturi la obiecte de cer profund cu setup-ul format din telescopul Gigant de 245/1286mm, pe platforma ecuatoriala si camera ZWO ASI 178MM. Am vizat obiecte din constelatiile de iarna, Orion, Auriga, Gemini, Puppis si Monoceros si am inceput cu nebuloasele M 42-M 43, roiuri deschise precum M 35 din Gemini, M 36, M 37,M 38 din Auriga,M 46 ,M 47 din Puppis dar si NGC 2158 din Gemini, NGC 2264 (Pomul de Craciun) si NGC 2261/Hubble's variable nebula din Monoceros, NGC 1907 si NGC 1931 (asociat cu o nebuloasa) din Auriga si cateva planetare, ca NGC 2392 (Eskimo) din Gemini, NGC 2371-2372 (Gemini Nebula) si PK 189+7.1 tot din Gemini gasita intamplator pe ecran, live in timp ce am derulat inapoi cursa la platforma ecuatoriala (avand o cursa limitata de jumatate de ora) dupa ce terminasem cu M 35 si NGC 2158. La inceput cand am dat cursa inapoi la platforma si imaginea s-a stabilizat dupa ce vibratiile s-au amortizat, expunerea in modul live era de 1s in SharpCap, am zarit ceva pufos printre stele in coltul din stanga-jos a ferestrei live a camerei si ma intrebat ce ar putea fi , am miscat putin telescopul din telecomanda platformei si am centrat obiectul misterios si am facut o captura de 120 cadre 2s (am dublat expunerea), iar a doua zi dupa ce am procesat captura respective am analizat imaginea cu obiectul misterios si asa am aflat ca era vorba de o nebuloasa planetara din seria PK, nu departe de steaua Mebsuta, la vreo 2-3 grade sud-vest de ea, fiind vorba de PK 189. Am incercat sa o observ vizual insa fara succes.
Cum multe dintre roiurile deschise erau mari si nu incapeau in intregime in campul camerei ,dar asta nu m-a descurajat si am facut mai multe serii de capturi pentru fiecare tinta apoi am facut mozaicuri cu roiurile intregi, ceva de genul imaginilor facute cu telescoapele Hubble sau Webb. Am prelucrat o parte din capturi insa mai am de lucru, inca nu le-am finalizat pe toate, au fost multe serii de capturi de mi s-a umplut SSD-ul laptopului la un moment dat.