[IACOB DUMITRU]

Da, toate, altfel nu s-ar mai numi teorie unitara.
Nu poate fi invalidata pe baza unui exemplu supus practicii.
De ce?
Pentru ca ar trebui, prin absurd, sa se dovedească printr-o stare de echilibru perfect, izolare perfecta, adică non-semnal, non-zgomot, non-dovada practica.
Este la limita banalului, problema este ca, plecând de la aceasta certitudine, a dezechilibrului garantat in oricare situație, sa se determine, din aproape in aproape, logic, in ordinea cuvenita, dinspre micro spre macro, diversitatea care, in fapt, este rezultatul si aspectul dezechilibrului, inexactități, abateri etc.

[Night]

whysfull thinking?

[IACOB DUMITRU]

Setea de a cunoaște nu ocolește pe nimeni, conștientizam filtrând informatii, cu cât mai performant, in cunoștința de cauza, cu atât mai bine, timp mai puțin pierdut cu popularizarea unor eventuale aberații.

[Night]

Cum era.? To be or not to be?

[IACOB DUMITRU]

Condamnați la starea de incertitudine, o certa incertitudine, o veșnica mișcare.

[Night]

condamnați la eternitate

[IACOB DUMITRU]

La fuga după echilibru, la cumpătare, la conștientizare, prin simpla emanare, gandurile sunt condamnate la materializare eterna, in căutarea unui cuib de rezonanta.

[IACOB DUMITRU]

In principiu, spatiul fizic este spatiul 'care este', adica spatiul dovedit, sau mai bine zis autodovedit, pentru ca spatiul fizic se releva singur prin evenimente proprii.
Cand vorbim de evenimente avem in vedere mai multe lucruri, suficient de relevante, dupa cum ar fi:
- evenimentele ar trebui sa fie suficient de distincte, caz contrar nu le putem admite drept probe;
- durata unui eveniment trebuie sa fie suficient de relevanta, caz contrar nu il putem admite drept proba;
- un eveniment de o durata relativ mai mare poate fi probat de o succesiune de evenimente relativ mai scurte;
- fiecare eveniment real marcheaza o scurgere a timpului si implicit o masura a scurgerii acestuia;
- o masura a timpului nu poate exista, nu poate fi probata in afara evenimentelor relativ distincte;
- evenimentele sunt singurele etaloane posibile de masura a scurgerii timpului;
- inceputul si sfarsitul unui eveniment natural reprezinta si ele evenimente, repere naturale relevante, distincte, repere marcate de durata si implicit repere ce nu pot fi asociate cu o valoare apsolut exacta, caz contrar artificiul inceputului si sfarsitului de eveniment ar putea continua la nesfarsit, eliminand cu aceasta ocazie ideea de durata si implicit ideea de scurgere, ideea de dovada, de proba reala.
Judecat functie de evenimente admise ca fiind etaloane cu grad garantat de eroare, de imprecizie, de nedeterminare, timpul fizic si scurgerea sa se releva inprecis si implicit inconstant de la un moment la altul, de la o pozitie la alta in spatiu, asemanator unor volume lipsite de granite precise, fixe, apreciabile corpuscular si fluid in acelasi timp.
Afirmatiile faptului ca timpul fizic nu exista sunt aberante.
De ce?
Pentru ca trebuie sa aduci dovezi, probe in acest sens, ori proba este asociata cu eveniment si asa mai departe.
Pornind de la aceste considerente, absolut logice, ca sa devina cu adevarat stiinta, fizica necesita a fi rescrisa.

[CristiB]

Forum romanesc dedicat fizicii si informatiei fizice:
https://fizica.forumotion.com/forum
Aici va irositi talentul inutil, si e pācat de el.

[IACOB DUMITRU]

Mulțumesc, ar fi fost frumos!
Din păcate, schimbarea propusa de mine, presupune cunoștințe profunde din toate domeniile științifice.
Nu vreau sa jignesc, in adolescenta am avut un coleg ce participa cu succes la toate olimpiadele de fizica însă, deși era cu un an mai mare, nu ezita sa ma roage sa il învăț matematica la nivelul la care ma pricepeam, era un nivel aparte, rezolvam probleme si in somn, soluții inedite de cele mai multe ori, profesorii îmi cereau uneori ajutorul, alteori ma pedepseau cu nota 3 in catalog, in facultate nu mai vorbesc.
Rog sa nu luați aceasta expunere ca o lauda, nu e ușor sa fi pus in postura celui greu de înțeles.
Consider ca, acest forum este suficient de serios, deschis la cunoaștere, cu membrii ce au o pregatire înaltă si multilaterala, cu ochii axati cel mai mult si intens spre spatiul fizic si formele sale de manifestare.
Membrii acestui site merita cel mai mult sa cunoască microcosmosul ce se ascunde in spatele macrocosmosului de care, realmente, s-au îndrăgostit.

[IACOB DUMITRU]

Fizica fiind compromisa fundamental, nu ne rămâne decât sa fim martori din ce in ce mai muți, la autoproclamata religie tehnologică si mesianica sa inteligenta artificiala.
Un fel de “noaptea minții”, vom pofti la biti nevirusati si scrâșned de memorii.

[IACOB DUMITRU]

In principiu, inteligenta artificiala se dorește a fi, tot mai mult, capacitate de a genera “constientizare” fără eroare, perfecta, “mecanicul” ideal, “prietenul” omului, mai mult sau mai puțin, plin de păcate, dorințe, etc.
Artificiala sau nu, inteligenta așa-zis artificiala nu poate fi pusă in practica evitând câmpul electromagnetic si atributele sale, cel mai important fiind acela al impreciziei in determinare, al erorii garantate in “apreciere”, in interpretare.
Vrem sau nu, aceste erori se rostogolesc in oricare aplicație posibila, generând risc, generând eroare, generând, mai devreme sau mai târziu, momentul “confuziei, momentul in care inteligenta artificiala ne va, vedea, aprecia ca si potențiali “rivali”.

[IACOB DUMITRU]

Fizica cere dovezi, principiul nevinovatiei primeaza in lipsa unor dovezi clare, oricare teorie in Fizica necesita a fi combatuta, cu dovezi irefutabile, caz contrar, fie ca este inteleasa sau nu, trebuie luata ca atare, respectata.
Fizica care se clatina, cere dovezi sau aplicatii utile, isi pierde aura de stiinta asa-zis exacta, nonivaziva.
Pana unde putem merge cu ideea de utilitate, cine si cum poate hotara ce este cu adevarat util?
In mod logic, ca sa putem vorbi de o asa-zisa antimaterie, trebuie mai intai sa cunoastem cu exactitate maxima care sunt detaliile campurilor fizice, cauzalitatea lor.
Mama stiintelor, filosofia, a fost 'parcelata' dintr-o asa-zisa necesitate, interes.
Ideile nedorite, lipsite de contrargumente, sunt sacrificate pe altarul metafizicii, din simpla utilitate, din interes desigur.
Multumesc domnule Dragos pentru trimiterea facuta pe "utilitare".

[Night]

Metoda științifică presupune dovezi, nu doar fizica. Orice afirmație fără dovezi devine filosofie.

Desigur, există și raționamente, însă fără observație în lumea reală, nu le putem considera dovezi, ci cel mult baze de pornire, premise, etc.

[IACOB DUMITRU]

Faptul ca o teorie nu poate fi combătută, cu nici o proba teoretica sau practica, reprezintă dovada INCONTESTABILA, dovada suprema.
Filosofia este gazda tuturor științelor, dovezile sunt înțelese diferit, funcție de capacitatea fiecăruia de a percepe si procesa informația.
Exemplu, principiul nedeterminarii reprezintă proba practica incontestabila, interpretat eronat devine realmente “gafa” rostogolită metodic, fixație “fondata” științific.
Nu este suficient “sa cada para malaiata” ….