[zoth]

Topic separat din "Observatii la planete pe timp de zi".
Moderator MariusP

Azi 28 ian. ora locala 12.50 l-am vazut pentru prima data pe Mercur (m -1.2) in miezul zilei. La ora aia era exact la meridian. O prezenta fantomatica in luneta de 4 toli si daca nu aveam un ajutor de nadejde in campul vizual cu siguranta nu l-as fi vazut. Ajutorul a fost planeta Venus cu o magnitudine de -3.9 deci bine vizibil. Am focalizat pe Venus si am cercetat zona inconjuratoare. Exact pe directia SSV la mai putin de un grad aparea in camp Mercur ca o prezenta aproape imperceptibila, un punct alb foarte palid. Sunt sigur ca m-am uitat la el de mai multe ori pana am reusit sa-l vad.
L-am plimbat in camp stanga/dreapta si sus/jos si s-a dovedit ca era real nu artefact sau ceva reflexie, isi pastra constant pozitia fata de Venus. La scurt timp dupa isprava au aparut in zona fasii translucide de nori care au dizolvat pur si simplu imaginea planetei fantomatice.
Am sa refac observatia cand voi mai prinde cer senin.

[Erwin]

Felicitari, Silviu! Soarele unde era?

[zoth]

Mersi Tavi, pentru mine a fost o mica victorie deoarece il pandesc de multa vreme... Conditiile de vizibilitate depind de multi factori care din pacate se aliniaza foarte rar.
Am uitat sa specific distanta fata de Soare care ieri a fost de 5.7 grade. Din cauza poluarii excesive cu particule mari, cel putin aici in oras, zona din apropierea Soarelui capata o luminozitate excesiva, aspect care ingreuneaza foarte mult observatiile. Doar pe Venus am reusit sa-l observ la o distanta mai mica de un grad de Soare dar foarte dificil.

[Mircea Pteancu]

Silviu

Felicitari cu multi de ++++ pentru aceasta observatie foarte dificila !

Precizarea conditiilor din raspunsul catre Erwin arata in detaliu cat de dificila este o asemenea observatie.
Una dintre personalitatile mele preferate din Istoria Astronomiei este Antoine Darquier. Atasez ca imagine traducerea pasajului dintr-o nota biografica despre el. Aflam de acolo ca primul care a reusit sa observe pe Mercur pe cerul de zi si in apropierea Soarelui a fost astronomul Bonrepos in 1774. Afland aceasta, Darquier s-a ambitionat si a reusit si el pe 8 Mai 1775. Observatia a fost un succes atat de mare incat a trebuit repetata in zilele urmatoare pentru curiosii care au dat navala.
Conditiile in care a lucrat Darquier au fost insa foarte diferite de ale tale, mult mai favorizante. In primul rand instrumentul: o luneta de tranzit. Cu asa ceva, odata Soarele trecut de meridian, nu mai trebuie sa te temi de accidente. Apoi luneta de tranzit iti permite o predicitibilitate incomparabila cu lunetele noastre lipsite de cercuri gradate. Si nu in ultimul rand, cerul din Toulouse al anului 1775 a fost cu siguranta mult mai curat, mai favorabil observatiilor de orice fel.
Pentru a avea o idee mai concreta, atasez imaginea unei lunete de tranzit de Jeremiah Sisson din 1770.

Inca odata, bravo si spor in continuarea acestor observatii de performanta !

Cer senin, Mircea

[zoth]

Multumesc Mircea Materialul postat este excelent si de mare ajutor!
Incercarile repetate pentru observarea lui Mercur m-au condus cam la aceleasi concluzii ca ale domnului Darquier in fata caruia imi scot basca! ... (palarie nu am ) Am sa repostez citatul cu pricina.

Sigur ca primul reflex te indeamna sa te uiti la Mercur cand se afla la elongatie maxima insa pe pozitiile pe care l-am prins pana acum mi-au aratat ca Mercur in acele situatii are o magnitudine prea mare pentru a putea fi discernabil pe cerul de zi. Cand se afla in conjunctie superioara are cea mai buna iluminare, deci cea mai buna magnitudine pentru a fi vazut dar este prea aproape de Soare. Rezulta deci ca momentele prielnice se afla intre cele doua pozitii extreme, adica atunci cand are o magnitudine ce poate fi discernabila pe cerul de zi dar si suficient de departe de zona de dispersie Mie (dispersie pe particule mari) care genereaza acel halou de un alb stralucitor din jurul Soarelui. Asa as traduce eu expresia "sa intre sau sa iasa din razele Soarelui".

PS. Vad ca luneta de tranzit este una cu focal lung, motiv numai bun si suficient pentru a-mi comanda si eu una noua Cu siguranta va gestiona lumina parazita mult mai bine decat o face o luneta RFT cu care am facut observatia precedenta.

[Mircea Pteancu]

Silviu

Ma bucur ca ti-a placut citatul din nota bio despre Darquier.
Cat despre luneta de tranzit, abia acum am remarcat ca cea din poza tinteste spre antipozi, e in pozitie de microscop, nu de telescop. Nu prea isi bat capul cu studiul individual muzeografii astia ...
Ma intreb daca luneta Sisson din imagine o fi avand obiectiv acromat sau simplet. Partea cea mai dificila sa construiesti una este ... locul de amplasare. Apoi cercurile gradate,mai exact vernierul.
Pe cercuri gradate manual,simple, eu am ajuns la o precizie de citire de 15' - 20'.
De aici in jos trebuie vernier. Sau metoda anterioara vernierului, a oblicelor.
Iar daca vrem sa lucram stil sec. XXI atunci se pot folosi senzori, encodere etc ca la masinile unelte.

Cer senin, Mircea

[zoth]

Si inca ceva despre care am vrut sa scriu in interventia de ieri dar am uitat: Daca Darquier a vazut Mercur la o distanta de 2-3 grade de Soare insemna ca e o performanta deosebita, motiv suficient sa-mi scot basca in fata lui inca o data!
Dincolo de instrumentarul folosit poluarea atmosferica din ziua de azi cred ca face imposibila o astfel de performanta. L-am vazut pe Mercur la meridian abia la o distanta de 5,7 grade de Soare si atunci ca pe o naluca ...

[Erwin]

Cu tehnologia actuala pare a fi simplu, totul este sa nu iti bata Soarele in ochi/instrument. Transparenta buna se gaseste iarna, la munte, nicidecum in mijlocul orasului.

Lunete meridian se gasesc la noi la Institut, dar sunt piese de muzeu, nu mai lucreaza nimeni cu ele, oamenii care stiau sa le foloseasca s-au pensionat demult... Mircea, sunt convins ca ti-ar placea sa le vezi, cand ne faci o vizita?

[Mircea Pteancu]

Silviu

Compararea distantei la care ai observat tu Mercur cu cea a lui Darquier m-a intarit in convingerea, pe care am si afirmat-o, ca el a beneficiat de conditii categoric mai bune.
Darquier auzise despre succesul lui Bonrepos, dar observarea lui Mercur pe cerul de zi a facut-o pe cont propriu, fara ajutor. Deci aici nu se poate vorbi de experienta in sens restrans, asa ceva nu avea nici el pana ce nu a reusit si asa este si cazul tau. Sens restrans= Mercur/ cer de zi/ in apropierea Soarelui.
Deci eu cred ca desi distantele sunt diferite, ele sunt echivalente.
Daca ai avea cer curat ca al lui adica, ai reusi si tu sa observi Mercur la o distanta ca cea reusita de Darquier. Am motive deci sa dublez felicitarile !

Erwin

Eu credeam ca imi esti prieten cand colo tu ma bagi in ispita. ( Giouc ! )

Sigur ca imi doresc de o viata sa vizitez Observatorul. Iti multumesc pentru invitatie, cine stie, poate voi reusi intr-o zi. Numai sa ma perchezitionati prin buzunare inainte sa intram la vechituri. Ca poate voi avea la mine lant si lacat sa ma leg de ele ...

Intrebare pentru natiunea astronomica. Sangeorzan vorbeste (cred) in ''Ghidul Cosmosului'' despre observarea acelei aureole din apropierea Soarelui, modul de estimare a diametrului, raportarea ei in mod numeric.
A facut cineva, mai ales la Astroclubul Bucuresti, asa ceva ?
E vorba de ceea ce Silviu a notat cu ''Mie'' ?
Ce ar fi daca am reactiva asemenea observatii ?

Mircea

[valy]

Oare construirea/utilizarea unui coronograf nu permite observarea planetelor aflate aproape de disc?

[zoth]

Mircea, am numit-o dispersie Mie pentru ca asa se numeste dispersia pe particule mari. Numele ei vine de la fizicianul german Gustav Mie care a studiat-o. Fenomenul are loc in atmosfera terestra la fel ca si dispersia Rayleigh (dispersia moleculara) din cauza careia vedem cerul albastru.
Haloul alb stralucitor din jurul Soarelui este dat de acest fenomen si este cu atat mai intens si extins cu cat poluarea cu particule mari din aer este mai mare. Prin particule mari se inteleg acelea cu dimensiuni mai mari decat cele moleculare. La munte la altitudini mari sau in zonele cu atmosfera mai curata, asa cum spunea si Tavi, fenomenul este mai ponderat dar el exista in continuare.
Am citit undeva, din pacate nu mai retin sursa lecturii, ca numai in Antarctica cerul se vede albastru pana la contactul cu limbul solar. Nu am avut ocazia sa verific acest lucru chiar daca mi-ar fi placut, poate intr-o alta viata ...
Am sa pun mai jos un desen din care se poate intelege usor fenomenul.
Vali, coronagraful ne scapa de lumina directa a discului solar, nu si de haloul generat de dispersia Mie.
Sigur, m-as bucura daca ar exista interes fata de acest subiect si din partea altor amatori, atat dezbaterile cat si observatiile ar putea fi mult mai bogate, dar ... nu-mi fac mari iluzii. Numarul observatorilor vizuali a scazut semnificativ in ultima vreme ..

[mmarin]

[zoth]

[mmarin]

Versiunea ED nu mai e în ofertă momentan; poate mai apare câte unul s/h, deși cei care le au țin să le păstreze. Altair Planeta e virtual identic cu versiunea SD exceptând vopseaua și sticla SD (cel mai probabil HFK95-R); în UK e mai ieftin decât modelul f/7 și poate fi comandat și la unii distribuitori europeni...