[IACOB DUMITRU]

Pentru a dovedi cele spuse, întotdeauna sunt necesare probe.
In principiu, un număr mare de lucrări științifice sunt alocate explicării comportamentului fizic cat mai detaliat posibil, implicit ani de studii si “traume intelectuale” aferente.
Modul propus de abordare oferă oportunități, cum ar fi:
- spațiul fizic este definit de acțiuni de determinare;
- acțiunile de determinare definesc etaloane naturale de măsura;
- spațiul fizic este in acest mod determinabil, numerabil;
- determinarea cu precizie maxima este exclusă atât teoretic cat si practic;
- etalonul fizic natural cel mai mic cu putința este in concordanța cu existenta unei precizii maxime in determinare;
- erorile, abaterile, așa-zisele incertitudini in determinare, limitează ideea de divizare eterna, de determinare a unui contur, a unei poziții exacte, punctuale.
- reperele fizice au întotdeauna volum;
- acțiunile elementare devin cuante de acțiune, sunt cuantificate pe baza unor relații fizice, relații de cuantificare, apreciate ca si observatori naturali;
- nici vorba de continuitate, nici vorba de repaus absolut.
Acestea sunt deducții logice utile, profitabile.

[IACOB DUMITRU]

De ce întotdeauna reperele fizice au volum?
Pentru ca reperele naturale sunt relații ce gestionează “abateri in determinare”, definite pe domenii ce in mod evident nu au frontiere perfect delimitate, cu o precizie absoluta.
Principiul incertitudinii este mod de funcționare, mod de determinare, mod de determinare prin aproximare.

[IACOB DUMITRU]

Continuând in aceeași nota, un reper fizic ce nu are contururi perfect delimitate nu poate fi reprodus identic.
In concluzie, spațiul fizic, ca si regula de baza, universal valabilă, este absolut asimetric si implicit nu admite existenta unor repere aflate intr-un ilogic repaus absolut.
Oricare corp, inclusiv întregul Univers, nu poate fi delimitat de un plan imaginar in doua părți absolut egale.