[dragos.n]

Prin anii '30, pe deasupra Bucurestiului au trecut si ceva zepelline, si e posibil ca cei din poza sa se uite la un astfel de aparat, mai ales ca folosesc acel cautator, care dadea o imagine cu camp mai larg, probabil. Poate de asta pe trotuarul unde este luneta pare sa fie umbra, iar pe celalalt e soare.

[Erwin]

SCUMPILOR,

Am vizualizat de mai multe ori materialele legate de presupusa mare luneta solara din Bucuresti. In dezacord cu unii participanti la discutie voi afirma ca atunci NU se observa nici LUNA, nici VENUS, deoarece era innorat. NU se vede nici o umbra sub automobil nici sub cucoana cu pardesiu...SOARELE ar fi putut fi observat printr-un strat nu prea gros de nori, dar suficient ca sa impiedice formarea unor umbre nete.

VIRGIL

[valy]

[catalin dumitru]

Luneta se afla in umbra unei cladiri inalte . In nici un caz nu era indreptata catre soare.

Dupa umbra reclamei ce cade pe peluza din spate , soarele era in stanga .Cladirea ce umbrea prim-planul era destul de lata . Se vede ca acel mic camion sau masina din spatele lunetei nu are sub el o umbra clar delimitata.

Ceva parca e totusi in neregula cu poza asta ...Ce e cu dungile alea orizontale din partea de jos ?

[Andi]

Să nu uităm ingeniozitatea întregului sistem (lunetă, căutător, montură azimutală), care pliat, încape în geamantanul de jos.
Construcţia trepiedului ar trebui "trezită la viaţă"!

[Erwin]

Am dat de urma fotografului, este vorba de Willy Pragher care a fost de multe ori în țară și a stat la București în timpul celui de-al doilea război mondial:
https://www2.landesarchiv-bw.de/ofs21/olf/...Klassi=030
Din păcate nu am găsit-o acolo deși din această arhivă provine, e undeva într-un folder alături de sute de fotografii, unele au legendă, altele nu au. Dacă cineva găsește poza poate afla data când a fost făcută, mai multe informații nu cred că sunt...

[Mircea Pteancu]

Erwin
Multumesc pentru informatiile noi si mai ales pentru fantastica arhiva fotografica catre care ne-ai dat linkul.
Eu inca nu am reusit sa gasesc poza ''noastra''.


Revin insa cu o observatie: poza nu este facuta candva la inceputul anilor '30.Mai ales dupa ce am vazut sute de poze din arhiva lui Willy Prager,sunt convins ca poza a fost facuta in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Atitudinea trecatorilor nu imi inspira un aer de indiferenta ci de blazare.
Bucurestenii vedeau zilnic in acea perioada tancuri pe strazi,bateriile antiaeriene faceau parte din peisaj iar cerul era des brazdat de avioanele IAR 80 (care prin viteza maxima de 510 Km/ora au fost la nivelul anului 1939 printre cele mai fioroase avioane de vanatoare din lume - avioanele bolsevice au aflat acest lucru pe propria lor tinichea stalinista ) si de Stukas-urile naziste.
Aveau loc alarme aeriene si bombardamente in care mureau mii de persoane.
Pe scurt,in acele vremuri,bucurestenii erau greu de impresionat.

Eu sunt convins ca in poza de mai jos se vede marele astronom Nicolae Donici,refugiat la Bucuresti ,care a trebuit sa paraseasca conacul stramosesc si observatorul sau astronomic din Dubasarii Vechi din Basarabia , din cauza invaziei fascistilor comunisti.

Mircea

[Andi]

La adresa postată de Erwin, am găsit în fotografiile lui Willy Pragher două cu luneta de la Cercul Militar.
În una din cele două fotografii par a fi chiar două lunete! Apar la locul ştiut, stânga sus.

[Andi]

Luneta de la Cercul Militar, dar mai de aproape.
Recunoaşte cineva personajul ?

[theogon]

Prin luneta asta m-am uitat şi eu. Cred că era 1960, aveam 8 ani atunci. Imaginea Lunii o ţin minte şi acum. În schimb nu am reţinut semnalmentele bătrânului. Cert este că multă vreme după acea dată omul mai scotea luneta în faţa Cercului Militar (pe atunci CCA). Trepiedul era legat în timpul zilei cu un lanţ de grilajul din colţul terasei unde a stat până prin 1969-1970. Corpul lunetei (OTA - cum îi zicem noi acum) era montat doar când se făceau observaţii şi era adăpostit în timpul zilei. Venea omul cu ea de acasă? n-aş putea să spun.
După anii '70 a dispărut şi trepiedul de la locul ştiut. La Astroclub, pe care am început să-l frecventez de pe atunci, unii îl ştiau pe ''omul cu luneta'', dar cum pe vremea aceea funcţiona refractorul lui Amiralului Urseanu m-am mulţumit să mă uit prin instrumentul magnific

[Andi]

[Mircea Pteancu]

Constantin D. Constantinescu avea planuri mari si se apucase de implinirea lor.
Din pacate, ''Stiinta cerului'' a apucat sa apara doar intr-un singur numar.
Cea mai mare realizare a lui Constantinescu a fost sedinta comuna in care grupul de initiativa pentru formarea Societatii Astronomice Romane a fuzionat cu organizatia ''Prietenii cerului'' din Campulung, cei care au scos revista cu acelasi nume (din care inca n-am vazut macar o pagina).
Animatorul ''Prietenilor cerului'' a fost Alexandru Robescu Pollux, autor de carte astronomica ( nevazuta, necunoscuta deocamdata mie), domiciliat in Campulung, str. Sf. Vineri nr. 16.
La scurta vreme insa, Constantin a plecat din aceasta lume, SAR nu a mai apucat sa fie constituita.

Iar fandomul astronomic romanesc, la optzeci si ceva de ani dupa aceste evenimente este si mai dezbinat, intens ocupat de orgolii personale si preocupat de ciondanelile de pe internet.

Mircea

[Erwin]

Multumim, Mircea, pentru detalii. In Arhivele Arcanum nu ai gasit nimic?

[Mircea Pteancu]

Cu mare drag Erwin !

In 2017 m-am inscris ca membru in Societatea Romana de Astronomie Culturala.
Si mi-am propus ca intr-o scurta lucrare sa prezint o privire de ansamblu a astronomiei de amatori din Romania. Parea simplu. Cate ceva despre Anestin, despre Urania lui Dragescu, telescoapele lui Zaidel, lunetele de ochelari ale lui Alexescu, Astroclubul Bucuresti, Irimes, Beches si gata, tzac - pac, ajungeam in prezent.
Si apoi, dupa acest tribut de recunostinta, sa ma ocup de Deep Sky-ul si stelele mele duble si mult preferate.

Dar nici vorba ! De acea prejudecata m-am lecuit definitiv iar la prelucrarea, prezentarea si statisticile de Deep Sky si stele duble n-am mai ajuns ! Nu am terminat cu primul punct si va mai dura ...

Avem un trecut astronomic mult, mult mai bogat decat mi-as fi imaginat.

- Cu astronomia populara debutand in Romanica in 1839 cand inca Arago isi tinea cursurile la Observatoire de Paris.
- Cu pionieratul revistei lui Anestin in 1907. O premiera, daca nu mondiala atunci internationala . Spre deosebire de tot ce am vazut in acea epoca, publicatii severe, scortoase si care se luau foarte in serios, revista lui Anestin a fost una de boema astronomica, un monument de astronomie culturala.
- Cu debutul oficial al ATM-ului romanesc in 1931 - asa cum demonstrez in articolul meu in curs de aparitie in Pasi spre infinit, la cinci ani dupa cel american.
- Cu Jean Seidel confectionandu-si oglinda de 540mm in 1938, la abia 12 ani de la prima (si minuscula) editie de 120 pagini a cartii ATM a lui Ingalls - Porter........

Ma opresc aici ca nu am timp sa stau toata ziua sa-i insir pe ilustrii nostri inaintasi.

Ce este dezamagitor este ca daca si in trecut au existat polemici si contre, acestea niciodata nu au inflorit ca acum. Despre asta insa voi vorbi in lucrarea ''Societatea Astronomica Romana: uniti in dezbinare'' pe care o voi prezenta la Conferinta SRPAC din 19 Septembrie a.c.

Mircea