[Forever_Man]

In unele sisteme solare, planetele orbiteaza foarte aproape de stea. Cum este posibil acest lucru ? Nu este planeta evaporata repede ? Si am auzit despre multe astfel de planete. La noi de ce este altfel ?

[Doru Dragan]

Din cauza ca sunt in jurul unei stele oarecare, sistemele se numesc stelare nu solare. Soarele este denumirea unei singure stele, a noastra. Planete extrasolare se descopera de putina vreme. Cele descoperite sunt putine si nu sunt reprezentative din cauza ca s-au descoperit doar planete gigante si care orbiteaza aproape de steaua lor. Astea s-au descoperit pentru ca tipul asta de planete se poate descoperi la ora actuala. S-au descoperit planete care influenteaza gravitational sau ca variatie a luminii steaua in jurul careia graviteaza. Celelalte tipuri de planete probabil ca exista dar mijloacele actuale nu le pot detecta. Cat priveste apropierea, e relativa.

[Ella_Kosta]

Sistemele stelare se intrec intre ele care sa fie mai ciudate. Oricum, din ceva peste 200 planete extrasolare descoperite, mai toate sunt planete foarte mari, cu mase de cateva ori mai mari decat a lui Jupiter, iar multe din acestea sunt foarte apropiate de steaua mama.
Cum a spus Dragon, aceste planete sunt cele mai usor de detectat.

Planetele acestea nu se evapora. Nu sunt langa stea. Sunt "aproape" de stea doar in comparatie cu sistemul nostru solar, cu orbita planetei Mercur sau alte criterii. Asta nu inseamna ca sunt chiar langa stea. Oricum, fiind atat de aproape, sunt intradevar foarte fierbinti, cu temperaturi de suprafata de sute de grade (dar si pe Mercur se intampla acest fenomen...).

De ce nu avem si noi asta aici? Pai daca aveam, ne puteam intreba de ce nu avem un gigant gazos departe de Soare, ci doar unul aproape...

[Doru Dragan]

Pai daca am avea poate nu ar mai avea cine sa se intrebe Una din presupunerile celor care studiaza aparitia vietii si modurile in care poate ea exista este ca prezenta planetelor gigant actioneaza ca un scut protector pentru planetele interioare atragand o parte din cometele care ar putea periclita existenta planetelor mici interioare.

[Ella_Kosta]

Se presupune ca asa numitele Hot-Jupiters (ca nu le gasesc o demunire in romana sufiecinet de scurta si explicita), sau majoritatea lor, s-ar fi format mult mai departe de stea, si au migrat de-a lungul vremii.

S-a presupus ca aceasta migratie ar fi foarte daunatoare pentru formarea planetelor dense interioare, deoarece ar exista prea multe perturbatii.
Mai nou s-au facut niste simulari ale unor astfel de sisteme, si rezultate au fost ca de fapt acest lucru ar ajuta formarea de planete dense in zona habitabila, mai mult, atragerea de foarte multa apa in zona, deci planete acoperite cu oceane de kilometri grosime...

Acu mai stim ce sa mai credem? Pana nu suntem capabili sa vedem aceste sisteme stelare COMPLET, adica toate planetele pe care le mai contin, si sa putem trage si niste concluzii... ma abtin.

[ranger_best]

Pai daca s-ar fi evaporat aceste planete nici nu ar fi existat. Dupa cum s-a spus anterior, aceste planete sunt extrem de mari. Daca presupunem ca o mica cantitate de substanta se evapora, aceasta oricum ramine linga planeta dreoarece forta de atractie a acesteia este extrem de mare.

[Ella_Kosta]

Materia sub forma de gaz ce apartine unei planete, rezultata din evaporarea substantelor, sau pur si simplu atmosfera, indiferent cat de mare este planeta, nu este obligatoriu sa ramana asa, chiar daca gravitatia este ridicata. Intotdeauna trebuie sa ne gandim si la temperatura. Daca temperatura are valori mari, gazul are destula energie sa se piarda in spatiu. Asta se presupune ca s-a si intamplat cu atmosfera primordiala a Pamantului, care apoi si-a generat alta atmosfera datorita activitatii geoelogice, plus impacturi, pe care a pastrat-o datorita racirii planetei.

[larrylart]

Dar si acum atmosfera pamantului se disipa in spatiu - ma rog un procent foarte mic nesemnificativ - daca e sa ne gandim la ce "importam" din spatiu prin meteoriti si praf cosmic, daca imi aduc eu aminte bine in final castigam in greutate

Acum temperatura planetei nu prea e un factor asa de mare - daca e ssa luam o stea de exemplu soarele nostru poti sa zici ca e foarte fierbinte si chiar daca arunca in "sus" prin jeturi uriase o cantitate relativ mare de materie numai o cantiate relativ mica (relativ la masa lui) scapa atractia gravitationala - altfel setelele ar evolua diferit si ar fi de mult stinse.
Nu cred ca evaporare poate fi o cauza de considerat pt care o planeta isi pierde masa - mai degraba ar fi cazul in care steaua pe care o orbiteaza sa "absoarba" efectiv planeta respectiva dar asta cere o masa stelara mare si anumita proximitate.

Pe de alta parte, cum zicea si Doru, noi la ora actuala "alegem" sisteme planetare exceptionale (cu planete mari si cu o orbita mica). Avind in vedere ca cele mai folosite (de success) methode sunt radial velocity si transit - amindoua se bazeza pe repetitii(cicluri) in doppler shift sau schimbarile de intensitate luminoasa care in primul caz da mici deplasari ale stelei orbitate(deci cere o masa mare ca sa poata sa fie detectate) sau
in ambele cazuri ca sa se poata confirma ca exista un pattern(ciclu) observatie trebuie repetata pe un numar mare de cicluri - deci daca ar oribita la o distanta mare zeci - sute de ani de observatii sunt necesari ca se se poata confirma existenta unei planete. Deci se poate spune cu anumit grad de adevar ca planete descoperit pana acum pot fi cazuri exceptionale. Oricum nu toate au orbite asa de mici, depinde mult de methoda prin care au fost descoperite (gravitational microlensing, pulsar timing), vezi lista: http://planetquest1.jpl.nasa.gov/atlas/atlas_index.cfm

Bine acum sa nu uita si alt factor - toleranta/eroarea acestor estimari. De exemplu in radial velocity estimare masei poate avea o eroare de peste 20% in functie de alinierea stea planeta observator. In general o parte din aceasta erorare poate fi redusa prin methoda transit dar pana acum numai noua planete au fost confirmate mai sigur prin ambele methode. La asta se adauga un sir intreg de tolerante de la precizia spectrometrului pana la masa estimata a setelei( care nu se poate calcula cu o precizie mai mare decit in cazul binarelor - in rest se estimeaza ca o functie a luminozitati). Deci si aici e loc pt rasturnari de situatie in momentul in care o sa avem methode mai performante de masurare.

Larry