[lucia lucia]

Pentru că sună a fandoseală, cred, d-le D.
Chiar, cum i-ar sta d-lui AC, care e atât de serios în tot ceea ce face, să i se spună "domnişor"?

Devenirle pot fi şi virtuale, d-le ID. Închişi în această iluzie a devenirii confundăm percepţiile noastre cu secvenţialitatea evenimentelor.
O chestie, de exemplu: unele religii afirmă că viaţa este vis (visul lui Brahma)
Ei bine, aţi visat vreodata, v-aţi trezit şi-aţi adormit la loc, continuând visul de unde aţi rămas? Unde e timpul, care şi în vis ne bântuie? Nu e o... calitate subiectivă?
Şi dacă am dreptate şi e subiectivă, cum poate fi uniform, darămite universal cuantificabil?

[IACOB DUMITRU]

Devenirile sunt numai virtuale. Aceasta calitate nu scuteste evenimentele de a fi secventiale. Orice informatie, orice vis, orice traire, orice actiune presupune existenta reala a posibilitatii de a fi distinsa.

Facilitatea de a distinge este strans legata de existenta si respectarea unor reguli (legi).

Deoarece calitatea si cantitatea se sustin reciproc, orice regula (lege fizica) justifica un caracter cuantificabil. Prin caracter cuantificabil trebuie sa intelegem inainte de toate faptul ca:

Lumea reala isi defineste propria scara naturala de valori.


P.S. Ideea de scurgere temporala uniforma reprezinta un nonsens.

[lucia lucia]

deci, să aruncăm ceasurile.

Ce am vrut să spun cu virtualitatea: în fiecare moment avem în faţă o multitudine de "căi" virtuale. Din care alegem una (noi sau vre-un alt fenomen fizic), care devine reală.

[IACOB DUMITRU]

Eu le-am aruncat de mult.

Avem doar impresia ca alegem (noi sau vre-un alt fenomen fizic).

Multi se intreaba cum arata destinul. Uitati-va in jur si veti afla.

[lucia lucia]

alegerea ne aparţine deşi e determinată de trecut, în oarecare măsură.

[IACOB DUMITRU]

Domnisoara, daca imi spuneti exact:

Unde se termina trecutul si unde incepe viitorul?

atunci va cred.

[Doru Dragan]

De unde se poate vedea inca odata ca nu intrebarile de incuietoare ii lipsesc d-lui Iacob.

[lucia lucia]

Nimeni nu spune că trecutul şi viitorul au capete, nimeni nu spune că sunt mărginite.
Le văd mai degrabă întrepătrunse, cauzal dacă vreţi deşi nu-i termenul cel mai potrivit. Motiv pentru care am şi pus astfel de titlu pentru topic.
Discuţia degenerează însă spre cu totul altceva decât fizică/cosmologie, spre ceva care nici filosofie nu e ci mai degrabă o aiureală fără rost.

[IACOB DUMITRU]

Lucia a spus:

"Le văd mai degrabă întrepătrunse, cauzal dacă vreţi deşi nu-i termenul cel mai potrivit. Motiv pentru care am şi pus astfel de titlu pentru topic."

Este foarte corect ceea ce ati spus si nu este nevoie sa va temeti. Ar fi bine sa inteleaga cat mai multi acest lucru.

[IACOB DUMITRU]

Întrepătrunderea poate fi privita ca pe o confirmare a faptului ca "durata este un dat pe care nu ai cum sa il refuzi".

[lucia lucia]

Da. Sunt absolut de acord.
Ideea este însă de a deyvolta o teorie fizică fără timp... în sensul unei teorii morfologice, o teorie a devenirii-în-ansamblul-ei. Nu-mi sunt nici mie clare ideile, singurul lucru care-mi vine în minte este arborele care-şi conţine atât rădăcinile cât şi tulpina şi crengile. Noi ne căţărăm pe arbore şi descriem devenirea prin prisma scoarţei care ne trece pe sub nas.
Văd o teorie fără timp ca pe o descriere geometrică/topologică/cum vreţi s-o numiţi a arborelui.

Mă mai lămuresc pe parcurs, deocamdată e doar o intuiţie (ca visul unei boabe de rouă dimineaţa, când, deschizând fereastra îl inspiri )

[Doru Dragan]

Analizand, imi dau seama ca dintr-un anume punct de vedere exista doua tipuri de boli ale adolescentei. Unul e superficialitatea. Nu e cazul! Al doilea e complicarile inutile (romanul zice "iti bati singur cuie in talpi"). Cred ca pentru tine domnisoara L se potriveste sfatul "incearca sa focalizezi", nu te mai lasa antrenata in tot felul de speculatii fantasmagorice care epuizeaza inutil resurse. Imaginea copacului e intr-adevar tentanta iar Dumnezeu probabil ca asa si vede totul. Noi insa, ganganii marunte suntem nevoiti sa ne taram pe scoarta.

[IACOB DUMITRU]

Domnişoară, cred că acei călugări vă pot ajuta să vedeţi mai clar teoria dumneavoastră.

Limbajul uzual pentru descrierea continuului este unul special. Spre exemplu:

Gândiţi-vă că cineva ar putea percepe lumina în cele mai variate nuanţe ale sale.

Stiţi cât de sărac este vocabularul nostru pentru a putea descrie această bogăţie informaţională?

[lucia lucia]

am zis eu c-o sa ma duc la manastire pana la urma...(d-le ID)

D-le D, va mai aduceti fara indoiala aminte de varsta marilor lipse de focalizari. Credeti ca nu stiu? ... Credeti ca pot? Nu pot. De la 40 de ani, probabil notiunea de focalizare capata oarece sens, dar acum... am un orizont intreg.

Au propos: ce este "punctul de vedere"? cica: atunci cand esti tanar, ai un orizont. Pe masura ce cresti, orizontul se ingusteaza pana devine un punct: acela e punctul de vedere.

PS. dati-va seama ce le fac profilor pentru care nu am retinerea respectuoasa pe care o am pentru dl D... .
PS2: pacat ca ei nici nu-si dau seama...