[cristirimer]

SLR-urile mai vechi (pe film, evident) aveau la obiectiv, la stanga reperului "linie" pt. distanta la care este realizata focalizarea, un reper de culoare rosie (de obicei sub forma unui punct) pentru focalizarea in domeniul IR. Acesta era necesar deoarece in IR distanta focala a obiectivelor este diferita de aceea in spectrul vizibil. Ca sa fim mai rigurosi, nici in vizibil un obiectiv simplu, cu o singura lentila, nu are aceeasi distanta focala la toate culorile, deoarece indicele de refractie este diferit, in functie de lungimea de unda a radiatiei incidente. La rosu DF este mai lunga, iar la violet este mai scurta, astfel se explica aberatia cromatica a acestora. Fenomenul este acelasi ca in cazul dispersiei luminii intr-o prisma optica, asa cum se intampla la spectroscoape. Prin alipirea mai multor lentile fabricate din sorturi de sticla diferite, cu indici de refractie diferiti si alegerea corecta a distantelor focale individuale, care trebuie sa fie diferite la"perechile" de lentilele convergente / divergente alaturate, se obtine o "ingustare" a "gamei de distante focale" a obiectivului respectiv intr-o gama mai larga de culori (practic lungimi de unda ale luminii incidente). Asa se realizeaza corectarea aberatiei cromatice a obiectivelor. In cazul obiectivelor aparatelor SLR reperul pt. focus in IR era valabil pentru lungimea de unda de 1100 - 1200 nm la care era sensibilitatea maxima a filmelor "alb/negru" pentru IR de la vremea respectiva. Daca luam in calcul tot spectrul IR, putem vorbi si aici de o "deplasare" a focarului obiectivului in functie de lungimea de unda, domeniul util al spectrului IR fiind determinat (spre lungimile de unda mari) de sensibilitatea senzorilor cu siliciu, care scade drastic la lungimi de unda mai mari de 1000 nm. Prin urmare o focalizare corecta in IR se obtine numai pe un domeniu relativ ingust de "culori" (lungimi de unda) si cel mai bine in modul "live-view", unde avem pe monitor imaginea formata efectiv pe senzorul de imagine (indiferent daca este de tip CCD sau C-MOS) si nu pe senzorii auxiliari (cum este cel pt. autofocus), ale caror indicatii trebuiesc ignorate.
N.B. Aparatele fotografice mai noi, in special acelea din clasa DSLR, au renuntat la senzorii tip CCD, care aveau un consum de energie mai ridicat, trecand la senzorii de tip C-MOS, care, avand un consum mai redus, se incalzesc mai putin in timpul functionarii si prin urmare genereaza un zgomot de imagine mai redus. Oricum, in astrofotografie este bine ca dupa realizarea focalizarii in modul "live-view", daca aceasta operatie a durat mai mult, sa se pastreze un interval de timp suficient pana la expunerea efectiva, in care senzorul sa fie inactiv, pentru ca temperatura senzorului sa scada, minimizand astfel zgomotul de imagine.