[Mircea Pteancu]

Tudor

Multumesc pentru mesaj si completare. Deci tu ai reusit sa vezi M1 cu binoclu 10x25mm. Aceasta corespunde bine cu ''besicla'' lui Kern care, la focala de un metru, nu poate avea alta apertura decat de 25mm iar la cea de doi metri, apertura de 35mm.

Scenariul la care ma gandesc este cel frecvent in Franta. Ei au fost primii care au implementat sistemul metric de aceea ma gandesc la lentila de ochelari de +1D adica focala de un metru. Sau cea de +0,5D adica cea cu focala de doi metri = 2000mm.
Asta deoarece productia de ochelari era una de masa deci este standardizata. Acolo sunt sigur ca s-a introdus sistemul metric.
Astronomia este un domeniu al ciudatilor, nu prea intereseaza pe nimeni, astia ''si-au mai facut de cap'' multa vreme. De aceea cititi in articolele ''Revues des cosntellationes'' despre lunete de 55mm. Adica doi tzoli francezi. Sunt sigur ca prin sertarele astronomilor amatori erau ( si mai sunt si acum) o multime de lentile cu focale (ciudate pentru noi) de 27mm ( un tzol FR), de 54mm ( doi tzoli FR), de 81mm ( trei tzoli FR) sau de 108mm ( patru tzoli FR).
Presupun deci ca musiu Kern avea o lentila/ ocular de patru tzoli francezi, adica 108mm. Cu care, pe ''besicla'' obtinea 18x.

Mircea

[Mircea Pteancu]

Recent, Ovidiu a prelucrat lentile de 52mm dupa o metoda noua dar acestea au rezultat cu defect central. Cu privire la corectarea acestor lentile si despre noile sale observatii cu lunete simplet, el a scris:


'' Nu pot sa cred rezultatul obtinut: am reusit sa elimin complet defectul central al lentilelor cu diametrul de 52 mm si focala de 4 m.
Corectia a fost realizata prin utilizarea unor curse lungi pe intreaga suprafata a polizorului, pana la uzarea completa a hartiei, combinand miscari pe coarda si miscari centru-centru.
In final, am obtinut linii Ronchi perfect drepte in testul de autocolimatie in dubla trecere, confirmand o figura optica corecta si bine controlata.

Observatiile efectuate aseara asupra planetei Jupiter au fost cu adevarat remarcabile.
Cu o luneta de 1530 mm focala, utilizata la un diametru de 32 mm, imaginea a fost impecabila, lentila fiind polisata pe hartie. Benzile de nori ecuatoriale si temperate au fost foarte bine vizibile la 76x, folosind atat ocular Kepler de 20 mm, cat si ocular Plossl de 20 mm.
Trecerea la ocularul Plossl de 15 mm a oferit o imagine spectaculoasa a lui Jupiter, insa aceasta a fost doar introducerea pentru rezultatele obtinute ulterior.

Lentilele de 2.2 m focala, numerotate Nr. 1, Nr. 2 si Nr. 3 (primele doua polisate pe hartie, iar a treia polisata pe pasla), au furnizat imagini exceptionale.
Cele mai clare si mai contrastante imagini au fost obtinute prin lentilele polisate pe hartie, in special lentila Nr. 1.
La diametre utile de 38 mm si 37 mm, Jupiter a prezentat o imagine deosebit de fina, cu benzi atmosferice vizibile in nuante slab portocalii, apropiate de aspectul oferit de un acromat de calitate. Imaginea era comparabila cu cea obtinuta printr-o luneta moderna de 70/700 mm cu optica buna, dar vizibil mai clara si mai bine definita.

Cele mai bune rezultate au fost obtinute la 88x cu ocular Kellner de 25 mm si la 110x cu ocular Plossl de 20 mm. Utilizarea ocularului Kepler de 20 mm, cu o singura lentila pozitiva, a crescut semnificativ contrastul imaginii, confirmand avantajul acestui tip de ocular in observatii planetare la focale foarte lungi.
O surpriza majora a fost detectarea Marii Pete Rosii (GRS) la 110x, atat cu ocularul Plossl de 20 mm, cat si cu ocularul Kepler de 20 mm.

Ulterior, am trecut la o marire mai mare, de aproximativ 130x, utilizand un ocular de 17 mm impreuna cu un filtru galben inchis #15. Imaginea lui Jupiter a devenit impresionanta: planeta ocupa aproape jumatate din campul vizual al ocularului Plossl de 17 mm, iar detaliile atmosferice erau uimitoare.
Benzile atmosferice apareau sub forma unor structuri ondulate, cu detalii subtile intre ele. Marea surpriza a fost faptul ca Marea Pata Rosie a devenit vizibila, desi la limita, prin aceste lentile polisate pe hartie. In acel moment, satelitul Io tranzita discul planetei, iar umbra sa se afla in apropierea GRS; totusi, umbra nu a putut fi observata la un diametru util de 37 mm.

In continuare, am montat lentila de 52 mm diametru si focala de 4 m, utilizata la un diametru util de 46 - 48 mm. Aberatia cromatica la Jupiter a fost foarte redusa.
La aproximativ 100x, cu un ocular Plossl de 40 mm, Jupiter aparea mare, luminos si foarte clar. Separatia dintre benzile ecuatoriale si temperate era evidenta, iar structura atmosferica era usor de recunoscut.
La 125x, cu un ocular Plossl de 32 mm, imaginea a devenit si mai impresionanta, iar surpriza majora a fost observarea clara a Marii Pete Rosii, confirmata in jurul orei 23:00.

Din pacate, observarea umbrei satelitului Io nu a fost posibila din cauza configuratiei sistemului aerian.
Cu toate acestea, rezultatele obtinute sunt exceptionale si demonstreaza potentialul optic remarcabil al acestor lentile polisate pe hartie, atunci cand sunt corect figurate si utilizate in conditii bune de seeing.

Imagini simulate mai jos. Ovidiu''